cluc24

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

O ZI STUPida

După ce-mi servesc cafeaua descopăr că este timpul să pornesc la drum . Am mai multe treburi de rezolvat.

O pornesc agale spre staţia de autobuz. Mă îndrept spre casa de bilete:

- Bună ziua, un bilet vă rog – spun vânzătoarei întinzând banii.

Aceasta nu numai că nu-mi răspunde dar îmi şi aruncă p privire acră. Mă gândesc că o fi mâncat o lămâie în loc de portocală dimineaţa.... Îmi aruncă restul ca şi cum vroia să-mi spună că nu trebuia să o deranjez.

În fine, plec spre staţie. Brusc, îmi aduc aminte că am uitat ceva acasă şi o pornesc înapoi.

Ajungând acasă, remediez problema, adică îmi iau documentul uitat şi cobor. Mă uit la ceas şi constat că risc să întârzii, mai ales că observ cum autobuzul tocmai pleca din staţie.

Sun la un taxi. Cu greu se aude o voce înfundată în telefon:

-          M ...taxi.

-          Bună ziua, aş dori un taxi la adresa...

După ce termin de înşiruit datele legate de adresă, se lasă linişte. Încerc să aflu dacă este vreo problemă cu reţeaua. După câteva minute aud, înainte de a mi se închide telefonul:

-          432 în 2 minute...

Fericit că totul este în regulă, aştept maşina. Probabil vorbisem cu un robot de la dispecerat. Taxiul apare şi eu urc în spate.

-          Bună ziua, la... – detaliez adresa unde să mă ducă.

Şoferul nu-mi spune nimic, gândindu-mă că o fi mut... Ajuns la destinaţie, îi întind bancnota. O ia şi-mi oferă restul fără vreun cuvânt. Salutul meu de la coborâre, rămâne fără răspuns. Probabil era supărat că fusese o cursă mai scurtă.

Intru în clădirea unei firme pentru a-mi achita utilităţile. Coada este formată din două persoane. Ursuzi, ei pleacă ducând cu ei , of-urile din viaţă. Ajung la caserie:

-          Bună ziua – apoi întind factura.

Femeia de la caserie ia factură şi o operează în calculator. Îmi ia şi banii, oftând că trebuie să-mi de-a rest.

Plec. Constat că nimeni nu salută pe nimeni. Oare de ce? Sunt prea urât? Nu sunt demn de acest efort? Păarcă ar fi nişte albine, roboţi...

Cu aceste gânduri, intru în sediul unei bănci:

-          Bună ziua – mă salută o blondă de la caserie.

-          Bună ziua – salută şi o colega a acesteia.

Brusc mă trezesc ca şi cum aş fi căzut...poate în altă lume. Eu m-am obişnuit să nu fiu salutat, iar la rândul meu să fac la fel, până cineva mi-a atras atenţia.

De multe ori, ne luăm după obiceiurile negative, uitând să fim pozitivi...


Fiecare trebuie sa fie el insusi. Bunele maniere nu sunt ca niste obiecte, pe care le pierzi, le uiti…te nasti si traiesti cu ele!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu