cluc24

sâmbătă, 28 februarie 2015

Banc – vecinul şi ciocanul

      Un tată îşi trimite fiul să ceară vecinului împrumut ciocanul. Vecinul refuză.
Atunci , tatăl indignat, spune fiului : 
- Ce om al dracului e vecinul ăsta! Să mă lase el fără ciocan! Du-te în magazie şi adu-l pe al nostru...

joi, 26 februarie 2015

Doar un laptop….



Visul poate deveni realitate! Este adevărat. De multe ori, anumite dorinţe, considerate la momentul respectiv, vise…au devenit realitate.
Tot aşa am reuşit să-mi întemeiez o familie şi să deţin anumite bunuri pe care mi le doream. Adică, mai putem spune, de asemenea,  atenţie la ceea ce-ţi doreşti, că poate se întâmplă...
În trecut, mi-am dorit un laptop, care cu timpul, dintr-un produs de „lux”, a devenit o necesitate. Aşa cum se spune că, câinele este cel mai bun prieten al omului, mie, laptop-ul mi-a devenit cel mai bun prieten, mai ales că locuiesc la bloc şi nu pot avea un câine!
La început îl foloseam pentru diverse „treburi” ( vorbesc de laptop ), apoi am început, datorită aplicaţiilor şi facilităţilor ( mai ales atât de necesarul internet) să-l folosesc şi în scopuri de relaxare, socializare.
De la un timp, laptop-ul mă însoţeşte tot timpul, chiar şi în concediu, spre disperarea celor din jurul meu...al unora. Adică nu chiar tot timpul...facem excepţie perioada somnului, al servirii meselor ( adică perioada când mai şi mănânc! )...
În timp ce laptop-ul serveşte energia electrică, eu am timp să mă delectez, departe de el ( adică distanţa cameră – bucătărie ) cu alte meniuri. Nu-l iau cu mine la masă, căci ar putea avea mici accidente, cu anumite produse.
Mereu când plec, îmi verific dacă am cheile, telefonul, actele şi componentele pentru laptop. Cea mai cumplită „uitare” poate fi un simplu incarcator laptop  care-l poate face , să devină nefolositor, pe prietenul meu, în compania mea.
S-a întâmplat ca acest neastâmpărat încărcător să se facă uitat, mai ales că uneori este ascuns sub masă şi apoi … să apară problemele. Din acest motiv, m-am gândit să-mi achiziţionez încă un încărcător, care să stea cuminte în geanta laptop , pregătit numai şi numai, de călătorii.
De asemenea m-am gândit să-mi achiziţionez şi o baterie de rezrvă pentru a nu avea probleme, dacă sunt „pierdut” prin natură. La un concurs, am câştigat un mouse, deci începutul pentru „rezerve” este deja făcut.
Mai mulţi prieteni, reali şi virtuali, mi-au recomandat să-mi cumpăr aceste produse de la Laptop Garage, online, pentru a scăpa de probleme. Transportul este asigurat de compania respectivă, putând ajunge la mine, unde am nevoie, acasă, la servici, sau chiar ... în deplasare. Raportul calitate-preţ pare să fie unul bun, deci poate voi încerca.... încercarea moarte n-are! Şi dacă tot vreau să-mi tunez calculator, o sa-mi caut şi un cooler extern...pentru a nu fi laptop-ul în călduri şi să aibă rateuri!

marți, 24 februarie 2015

Banc – Pasiune.

La un meci de fotbal, pe cel mai bun loc din tribună stă un băieţaş. 
- De unde ai avut bani să cumperi bilet aşa scump_ îl întrebă un spectator. 
- Tata l-a cumpărat. 
- Şi unde-i tata? 
- Acasă. Caută biletul.

luni, 23 februarie 2015

Femeia mărţişor



Sărbătorile vin, trec, aşa cum sunt, multe sau puţine.
Crăciunul a trecut, la fel şi Valentine Day. Urmează Dragobetele apoi vine încet, dar sigur 8 Martie, ziua internaţională a femeilor.
Abia am fost să caut una alta pentru a oferi mici atenţii, cu ocazia acestor sărbători, că iar trebuie să-mi pun răbdarea la încercare. Când m-am născut, la mine se terminase de împărţit răbdarea, luase mai mult o femeie... De atunci am început să caut femeia respectivă şi poate chiar am găsit-o!
Îmi aduc aminte de primul 8 Martie alături de o persoană dragă. Atunci aveam dubii mari, în ceea ce priveşte cadoul. Am apelat la o altă domnişoară, să mă ajute în alegerea cadoului ideal. Femeile ştiu mai bine ce le plac! Aşa este. Domnişoara m-a dus într-un magazin perfect....ideal pentru orice femeie : magazin de bijuteri. Uitându-mă la produse, la preţuri...am simţit cum îmi „cade faţa”, dar nu de frig. Preţurile aveau multe cifre...erau bijuterii de aur şi argint! Am înghiţit în sec şi mi-am propus, ca la una dintre următoarele sărbători, să intru şi pentru a cumpăra ceva...de acolo.
Ideea cu bijuteria mi s-a părut potrivită. Am găsit un alt magazin cu produse de calitate. Vânzătoarea, m-a văzut nehotărât şi s-a decis să mă ajute. Până la urmă am decis să iau un inel...dar ce mărime?!
Vânzătoarea, amabilă, s-a oferit să mă ajute: să-i aduc un model. Bună idee! Seara, când am văzut inelul doamnei mele, pe noptieră, l-am subtilizat. Dimineaţa, căuta de zor, obiectul, care era la mine în buzunar. Eu, calm ( când m-am născut, calm, am mai găsit şi eu...) i-am spus că probabil a căzut sub pat şi-l vom căuta diseara. Seara, când am revenit acasă, cu inelul ideal, am găsit-o căutând de zor, sub pat. Am apărut şi eu, grijuliu, să o ajut, brusc descoperind inelul buclucaş. S-a bucurat pentru prima oară, a doua oară, urma să fie a doua zi dimineaţă, când urma să primească încă un inel! De atunci, vânzătoarea ştie ce caut şi mă ajută mereu....până a rămas gravidă şi lipseşte câteva sărbători bune...
De atunci, în fiecare an, cumpăr flori, greu de ales şi acestea...apoi bijuterii unicate, handmade, pentru doamne speciale şi o bijuterie perfectă pentru 8 Martie.
Cu o zi înainte de această sărbătoare, mergem şi petrecem cu prietenii, ca apoi să aibă şi ea petrecerea femeilor. În timp ce ea este la petrecerea ei, reusesc şi eu, să merg la câte o bere cu prietenii, fără a mai fi stresat cu telefon, pentru a confirma ora revenirii în sânul familiei!
Anul acesta, dacă totul merge perfect, chiar dacă va fi cu o întârziere de câteva zile, sper să ofer, mult dorita bijuterie de argint , care să facă trecerea lină, spre o alta, de aur.
De multe ori, stau şi mă întreb, ce înseamnă pentru mine , pentru cei din jurul meu, data 8 Martie?! Se poate spune că este o zi normală, ca multe altele. Dar, de fapt,  este o zi specială, pentru că fiecare bărbat, în această zi, oferă femeilor din viaţa lui ( soţii, mămici, copii...sau amante ) o parte din sufletul său, împreună cu o mică atenţie, care să reflectă cât mai mult, ceea ce reprezintă persoana respectivă pentru el! Este un mod de a-şi arăta aprecierea faţă de persoanele de sex feminin.
Ziua de 8 Martie, trebuie să fie una specială pentru fiecare femeie. Este un omagiu adus femilor din viaţa unui bărbat.
Femeia este imagine bărbatului în societate. Se spune că în spatele fiecărui bărbat puternic, se află o femeie ambiţioasă. Femeile sunt mereu femei, chiar dacă o perioadă din  timpul vieţii sunt fiice, soţii, mame....
Oare femeile din viaţa unui bărbat nu sunt cumva, în acelaşi timp şi mame şi soţii?
Bărbaţii sunt de pe Marte, dar femeile sunt sărbătorite în martie! Femeia este ca un bibelou, ca un măţişor...doar la figurat, că la propriu este uneori mai...bărbat! Oare în acest caz, ar trebui să ofere ea un cadou bărbatului?



sâmbătă, 21 februarie 2015

Seara în familie

     Seara pare să fie una liniştită şi obişnuită. În timp ce Mama se apucă de pregătit mâncarea, Tata este plecat să facă ultimele cumpărături. Un Băieţel şi o Fetiţă, se joacă pe covorul din bucătărie.
Copilăria este perioada curiozităţii, a dorinţei de cunoaştere a omului. Copilul verifică fiecare obiect pe care-l vede, atât prin intermediul pipăitului cât şi al gustului. El doreşte să ştie cât mai multe, să afle cât mai multe răspunsuri la “de ce”-urile lui. Ceea ce face Băieţelul, este imediat imitat de Fetiţă. Fiecare obiect este luat în mână, pipăit şi studiat cu atenţie. Apoi urmează constatarea gustativă. Primul obiect, este aruncat repede din mână. Era un pix . Urmează aceeaşi operaţiune, un biscuit, de pe scaunul de lângă bufet. Acesta dispare şi nu mai reapare… Fetiţa priveşte încruntată. Băieţelul mai ia un biscuite, oferindu-l partenerea de covor. Aceasta ia temătoare produsul şi-l apropie de limbă. Ochii îi sclipesc şi repede, biscuitul dispare!
La televizor se aude o voce care face reclamă la un produs care poate fi util tuturor. Apoi apare altă reclamă. La un moment dat, Băieţelul, devine atent. După un timp el se adresează Mamei:
- Mami, ce este 8 Martie?
Mama se opreşte din treabă, gânditoare. Se apropia data de 8 Martie, ziua internaţională a femeilor. Nu putea să le spună copiilor că este o sărbătoare stabilită în 1913, ca recunoaştere a luptei femeilor socialiste din New York, pentru drepturile lor.
Unui copil care face primii paşi în viaţă, bucurându-se mereu la apariţia lui Moş Crăciun,  nu-i poţi explica adevărata semnificaţie a acestei zile. O va afla în viitor, când va studia istoria , la şcoală.
-              Fiecare persoană este una specială. Aşa cum fiecare persoană este sărbătorită cu ocazia zilei de naştere, a zilei de nume, tot aşa fiecare mai are câte o sărbătoare specifică. 
-              Adică? De ce?
-              Cum există ziua copilului de 1 iunie, aşa există şi ziua femeilor, de 8 Martie. 
-              Adică şi ziua mea – spune Fetiţa fericită că va primi cadouri.
-              Doar femei…? – întreabă cu o voce plâgăcioasă Băieţelul. Ziua băieţilor când este?
-              Este şi ziua celor mici…Tu eşti mic, deci este şi ziua ta – răspunde Mama
-              De ce este ziua femeilor? – întreabă ghemotocul.
-              Femeile care sunt şi mame, muncesc continuu pentru familie, atât la servici cât şi acasă, meritând şi ele o zi specială, de sărbătoare, de petrecere alături de alte asemenea doamne.
-              Adică de 8 Martie nu o să fii cu noi?
Mama se apropie de cei doi copii spunând: 
-              Indiferent ce zi va fi , mereu voi fi alături de voi! 
-              Ne iei şi nouă cadouri? 
-              Sigur. 
-              Tu ce primeşti? 
-              Ceea ce-şi doresc şi folosesc femeile. 
-              Flori? – întreabă Băieţelul 
-              Bijuterii ? – întreabă Fetiţa. 
-              Tot ce mi se oferă este bine primit. Voi nu vă bucuraţi de orice cadou? 
-              Ba da – aprobă cele două mogâldeţe. 
-              Eu vreau o bijuterie din aur , cum am auzit la cutia vorbitoare – spune Fetiţa 
-              Se numeşte televizor – spune Mama 
-              De ce se spune că este ziua mamei? – întreabă Băieţelul 
-              Este ziua internaţională a femeilor. Se sărbătoreşte în toată lumea. Este o zi de apreciere a femeilor în general, al mamelor în special. Atunci li se spun poezii şi cântece  de către copii.
-              Săracul Tata, el nu are ziua bărbaţilor…. – oftează Băieţelul cu privirea aţintită spre fereastră. 
-              Fiecare zi este a lui. Un bărbat este fericit că are mereu lângă el, o femeie specială, o familie. 
-              Da…da….
Discuţia se întrerupă în momentul când apare Tata pe uşă. Intră, lăsând plasa cu cumpărături şi dispare în sufragerie, ducând ceva, pe ascuns. Mama zâmbeşte, Fetiţa se uită întrebătoare, iar Băieţelul sopteşte: 
-              Cred că ne-a luat un cadou de 8 Martie!


joi, 19 februarie 2015

Pot şi eu?



În urmă cu câteva zile, v-am povestit despre o prietenă, Helena , care mi-a realizat nişte bijuterii unicate, handmade.
Deşi unora li se pare „floare la ureche” realizarea acestora, nu este chiar aşa. Conform celor prezentate atunci, se putea remarca minuţiozitatea, priceperea, atenţia cu care trebuie confecţionate aceste bijuterii. Nimeni nu poate recunoaşte valoarea muncii altora, decât dacă o prestează, el însuşi.
Deoarece prietena mea, mi-a spus că nu are mult timp pentru acest hobby, m-am oferit să o ajut. Oare voi reuşi? Dacă unii pot face asemenea minunăţii, eu nu pot? Încercarea moarte n-are!
Helena m-a privit un pic atentă, apoi mi-a zis, politicos, că orice ajutor este în folosul tuturor. Deodată mi-am adus aminte de copilărie...undeva în perioada grădiniţei...înşiram mărgele...de jucărie şi eram priceput! Deci, dacă atunci puteam face lucrări artistice, acum , categoric, pot mai mult şi mai bine.
Zis şi făcut. Am avut un sprijin moral în această iniţiativă chiar de la persoanele cărora le-am oferit aceste bijuterii din pietre semipretioase , seturi unicate, care erau încântate, fericite de aceste cadouri.
M-am prezentat la Helena şi aceasta, m-a pus la treabă, plecând apoi şi lăsându-mă să mă descurc. Mi-a lăsat mai multe obiecte, accesorii, şiraguri pentru a realiza nişte mărgele, după modelul început de ea. Rămas singur, mi-am adus aminte de copilărie...Parcă era mai uşor atunci....
Cel mai greu, este începutul. Odată începută, treaba merge ca pe val.
După o cafea, de curaj, mă apropii de masa de lucru. Din greşeală, mişc cutia cu accesorii, care se împrăştie. Mă uit la modele, mă uit la scule, la accesorii, la pietrele semipreţioase şi apoi mă îndrept spre calculator. Apelez la un ajutor online, normal, la Gemsale.
Căutând pe site diverse margele online  reusesc să mă “prind” de modul de realizare al acestora. De fapt nici nu era greu, trebuie doar să urmez linia începută de Helena.
Îmi pregătesc sculele necesare, cleştele pentru mărgele şi mai ales penseta. Pun prima piatră, apoi a două, iar pe a treia … nu o găsesc! Este una atât de mică…că dispare ca o boare! Îmi iau şi o lupă şi identific toate modelele , pe care le sortez după dimensiuni, formă, culoare.
Continui să mă ocup de realizarea mărgelelor. Este interesant, plăcut…
După un timp, termin prima mea bijuterie handmade. Sunt fericit. Privesc la ceasul de pe perete, dar cred că este defect. Mă uit la ceasul de pe mână şi constat că…nu este defect, dar arată aceeaşi oră ca şi cel de pe perete. Deci, a durat mai mult decât mă aşteptam, deşi nu am observat cum a zburat timpul. Mă apuc repede să mai fac un şirag ca să nu par un leneş, sau nepriceput, la apariţia Helenei. Credeţi că am reuşit să termin?!
Helena a sosit, privind încântată la capodopera mea. Surâde, spunând că imediat este gata! Mă uit mirat, conştient că-l terminasem. Ea se apropie de masa de lucru şi începe să lucreze făcând prinderile pentru cele două capete, iar unele şiraguri le răsucea făcând mărgele în mai multe trepte. Am aflat că eu folosisem pietre de agat şi turcoaz galben.


Am aflat deasemenea ,că unele mărgele se pot confecţiona în întregime handmade, ca cele din: hârtie, sârmă, pastă polimerică, de sticlă. Altele se fac cu ajutorul unor materiale  naturale ca : pietre semipreţioase, perle, coral, os, chihlimbar şi alte materiale organice.
Pe lângă celebrele mărgele realizate din pietre semipreţioase, mărgelele din sticla normală, sau mărgelele din sticlă de calitate / cristale  (de bohemia, ceheşti sau Cehia, millefiori, Swarovsky, rhinestone) sunt la mare căutare, atât pentru ţinutele de zi cu zi, cât şi pentru diverse ocazii.  
Altă metodă de confecţionare  a acestor mărgele este folosirea unei paste polimerice fimo, după diverse matriţe şi forme.
După aceste sfaturi şi informaţii, m-am apucat să mai realizez nişte mărgele care sper că au ieşit bine…

Helena a completat cu un set de cercei….



miercuri, 18 februarie 2015

Un dinte nărăvaş



Câteodată, îţi dai seama cât de mult contează delăsarea, nepăsarea, adică amânarea unor lucruri care în timp se dovedesc că trebuiau făcute. Uneori gândeam că ceva, aşa cum vine, aşa şi pleacă...dar nu şi boala.
Dacă mergeam din timp la un cabinet stomatologic , acum nu mai aveam nevoie să-mi fac un implant dentar  şi mă scutea de anumite drumuri şi suferinţe.
Acum câteva zile mă simţeam rău, groaznic…avea loc un război în capul meu. Gâtul mă ustura, nasul se încăpăţâna să rămână înfundat, tusea mă însoţea iar orice zgomot cât de mic îmi provoca atacuri asupra capului. Frisoanele îmi ţineau companie. După o zi de suferinţă, în care nu-mi mai simţeam deloc zona de la gât în sus, totul fiind ameţitor, m-am decis să merg la doctor.
Faptul că în urmă cu o seară, mergând să beau apă, am ameţit şi am luat contact cu gresia a fost un factor determinant. În urma acestui impact, simţeam şi un cucui care-mi apăruse în cap dar era nesemnificativ faţa de celelalte dureri şi probleme.
După ce mă îmbrac corespunzător frigului de afară, pornesc spre destinaţia finală. Atâtea haine aveam pe mine, că simţeam că mă rostogolesc, lucru care s-a şi întâmplat la un moment dat, căzând şi lovindu-mă în cot!
Mă ridic, sub privirile unei bătrâne care cânta şi ţipa la câini, pe balconul blocului unde a avut loc evenimentul şi cu capul pe umeri, deşi nu-l simţeam, ajung în staţia de autobuz. Cu greu, îmi vine şi mie autobuzul, urc, scrâşnind la fiecare deschidere zgomotoasă a uşilor, în staţii. Maşina se deplasează încet dar ameţeala şi aşa mă cuprinde. Mă uit la figurile împietrite ale celor din jur. Ei par mai bolnavi ca mine...Sper să nu meargă la acelaşi doctor, să fie coadă....noroc că m-am programat!
În sfârşit ajung în staţia unde trebuie şi cobor repede. O pornesc spre blocul unde era cabinetul medical. Nu mai fusesem pe acolo de vreo zece ani...La intrare este o asistentă bătrână. O privesc, mă priveşte şi mă gândesc că a îmbătrânit în cei 10 ani de când nu mai fusesem pe acolo, cât alţii în 40 de ani. După un timp, percep, înţeleg....că medicul meu se mutase în altă locaţie, de vreo opt ani...
Oftez şi o pornesc din nou la drum. Urc în alt autobuz. Aceleaşi scrăşnituri, la închiderea uşilor, aceeaşi ameţeală, deşi viteza era mult mai mare...Dar ajung cu bine. Cobor şi mă deplasez spre cabinet. Oricum întârziasem. Ajuns acolo, un bătrânel intră repede înaintea mea pentru a nu fi el ultimul. După câteva ore în care am privit ca un muribund, pereţii crăpaţi, becul care pâlpâia şi chipurile înfrigurate ale celor din jur, reusesc să intru şi eu la doctor. Asta după ce el ieşise, privise în sala unde mai rămăsesem doar eu, întrebându-mă dacă la el am venit! Mă plâng de probleme, dar nu-i spun şi faptul că mă doare-n cot!
Primind reţetele, mă duc spre farmacia din apropiere. Farmacista îmi pregăteşte medicamentele şi-mi cere cardul. Îl ofer, deşi nu mai ştiam nici pinul, de durere. Apoi aflu că se referă la cardul de ...farmacie. Îi fac semn discret farmacistei şi scot teancul de carduri, de la diversele farmacii pe care le aveam. Cum mergeam o dată la o farmacie să iau cuiva un medicament, cum imediat mi se făcea câte un card. Cred că am mai multe carduri decât bani pe cardul de credit...sau debit. Iau plasa de medicament şi merg acasă.
Cu greu ajung acasă şi încep să iau medicamente ca să se termină războiul din cap. Luptele însă continuă şi tot iau...încă una...încă una...parcă le-aş lua pe toate ca să scap de programarea lor şi de stiva îmi face cu ochiul!
După câteva zile sunt ca şi nou. Adică nu mai am, decât o umflătură pe obraz. Îmi aduc aminte că doctorul îmi spusese să merg şi pe la dentist. Aşa că dacă tot sunt în relaţii bune cu doctorii, o pornesc şi spre această destinaţie. Îmi aduc aminte de nişte dureri, mai de mult, ceva ca un fierăstrău....dar dacă stăteam în curent, de aer, nu electric, îmi trecea...
Ajung la clinica stomatologica Cris Smile. Acolo am fost subiect de studiu, după care s-a făcut intervenţia care a fost necesară. De atunci zâmbesc! Smile!



Dacă mergeam din timp, la un cabinet stomatologic, nu mai aveam probleme, cu războiul din cap, iar dinţii mei, rămâneau la locul lor...
De acum încolo, îmi fac programare pentru consultaţie, în fiecare an. Mai fac câte un detartraj şi voi fi bine. Sănătatea este mai presus de toate. Merită să suferim din cauza unui dinte, atât? Ce părere aveţi?


Un doctor pentru laptop


Fiecare obiect, orice  moment din viaţă, poartă pecetea unor amintiri.
În timp ce-mi ştergeam praful de pe tastatura laptop-ului, brusc mi-am amintit de aventurile trăite împreună cu acest obiect, atât de necesar în viaţa noastră. Laptop-ul nu este un lux, este o necesitate, face parte din familie.
Laptop-ul l-am achiziţionat de la un Hyper-Market, specializat în produse de acest gen. Aveam mare nevoie de acesta, deoarece urmam cursurile de master, la Facultatea de Informatică. Abia îl luasem de câteva luni, sesiunea se apropia, laboratoarele necesitau teme rezolvate de pe o săptămână pe alta şi acesta a început să-şi facă de cap! Când îl porneam, apărea ecranul albastru pe care se derulau rapid nişte date şi se restarta.
Mă gândeam că este obosit şi i-am dat pauză, până a doua zi, când, repornindu-l, fenomenele se repetau. M-am gândit că este o problemă legată de BIOS. L-am dus la magazinul de unde-l cumpărasem. Cei de la service se uitau la el, îl studiau ca nişte doctori ce desoperiseră o boală nouă. Apoi m-au anunţat că-l trimit la service, la firmă. Am completat actele necesare şi am plecat spre casă. După două zile, am sunat pe omul de la magazin. Acesta m-a pasat spre alt număr de telefon, al reprezentanţilor firmei. Cei de acolo nu mi-au răspuns că programul li se terminase. Am sunat a doua zi, când mi s-a spus că laptop-ul meu este în lucru.
După încă două zile, timp în care am pierdut nişte teme de laborator care-mi înfluenţau prezenţa la examen, apelez din nou la firma de service. Răspunsul este acelaşi: este în lucru.
Calm, revin a doua zi din nou cu un telefon, primind acelaşi răspuns. Le spun că o săptămână este cam mult pentru un produs în garanţie să fie în lucru....
A doua zi, sunt apelat de cei de la magazin, să merg la sediul lor să-mi ridic laptop-ul. Fericit, ajung acolo şi constat că este în regulă. Mi s-a spus că nu avusese nimic defect, totul fiind probabil de la Windows. Ajuns acasă, mă pregătesc să recuperez cele pierdute în timp de o săptămână, dar...laptop-ul iar începe să repete problemele anterioare , ecranul albastru cu afisări rapide şi resetare. Nervos, mă duc iar la magazin şi prezint problema. Mi se spune că este Windows-ul de vină, deoarece nu-l cumpărasem de la ei, fiind mult mai scump la ei.
Apoi îmi spun că-l pot trimite la reparat dacă sunt de acord să plătesc transportul, că poate nu este defect...Supărat, părăsesc magazinul, în care nu am mai intrat  de atunci, iar prietenii mei, au ajuns să-l ocolească de asemenea.
Între timp am cumpărat un Windows, versiune recentă şi am încercat să-l instalez. Nu puteam din cauza deselor restartări. Laptop-ul se tot încălzea, iar bateria se încingea. Apelez la un prieten care a avut şi el ceva probleme cu un calculator. Acesta îmi recomandă un service, Laptop Garage. Caut pe internet şi aflu  că este din Bucureşti dar descopăr cu bucurie, că asigură service pentru orice localitate din ţară.
Prietenul meu, îmi spusese că preţul iniţial, tarif fix,  va fi şi cel final, indiferent de piesele detectate ca nefuncţionale, reparare şi curăţare.
Renunţ la garanţie şi cu inima cât un purice, trimit laptop-ul în service, la Laptop Garage.


După o zi, primesc cotaţia de preţ şi verdictul. Diagnoza, constatarea a fost gratuită. Accept şi în acelaşi timp îmi achiziţionez şi un incarcator laptop  nou.
După doar o zi, sunt anunţat că totul este în regulă. Mă gândesc să-l împacheteze repede în cutia lui, pentru a mi-l trimite în timp util, moment în care-mi trece prin minte să-mi cumpăr şi o geanta laptop , ca bonus pentru laptop. Cu această deplasare, mi-am tunat şi eu laptop-ul!
Aşteptând livrarea produsului, aveam emoţii ca în copilărie, când aşteptam să vină Moş Crăciun!
În sfârşit, laptop-ul a ajuns. Îl pornesc, cu teamă…Îşi face programul de rulare şi apare mult dorita, de mult timp , lipsita imagine de pe Desktop. Fericit, îmi caut documentele pentru a mă apuca de treabă. Verific precaut, încărcătorul şi căldura de la laptop…Toate sunt în regulă! Deci laptop-ul şi-a găsit doctorul!
A funcţionat şi cu vechiul Windows, nefiind acesta problema. Acum are instalat o versiune nouă de Windows şi este în regulă!

Telefonul care te cucereşte



Gama de telefoane mobile, se lărgeşte tot timpul. Motivul este unul simplu, mereu se găsesc upgrade-uri şi noi facilităţi pentru utilizatori. Fiecare producător încearcă pe lângă modalitatea de a-şi păstra clienţii fideli, să găsească şi alţi clienţi, mai nehotărâţi. Din acest motiv, se răsplăteşte fidelitatea şi se oferă diverse promoţii , bonusuri. Mereu ceva nou, poate fi întrecut de altceva…şi mai nou!
Înainte când întrebai de telefoane, majoritatea spuneau că există Nokia şi altele. Între timp, cu paşi mărunţi, anumite brand-uri au reuşit să cucerească piaţa. Unele s-au menţinut datorită standardelor şi calităţii produselor.
Unul dintre telefoanele care mi-a atras atenţia este Allview V1 Viper L De ce? Să luăm pe rând , motivele care sunt mai mult decât suficiente. Marca Allview este cunoscută pe piaţa produselor de gen. Am făcut o comparaţie cu alte telefoane, de la alţi producători, iar rezultataul este mai mult decât satisfăcător, raport calitate-preţ.
Smartphone-ul V1 Viper L are design perfect, model slim, de 8,6mm, capacul din spate are textură lucioasă care reflectă lumina. Se poate alege culoarea albă sau neagră.



Display-ul este de 5”, deci va exista o claritate mai mare a imaginilor şi se poate naviga uşor pe internet, având o viteză mare datorită conexiunii 3G HSPA+. Se poate personaliza în funcţie de dorinţele utilizatorului.
Cel mai important este faptul că are funcţia mod vizitator , care securizează  printr-o parola, aplicaţiile cele mai des utilizate, precum şi cele de  mesaje, galerie foto, notiţe, istoric apeluri, pentru ca nimeni să nu “spioneze” dacă “răpeşte” telefonul.
De asemenea are o semnalizare luminoasă pentru sms-uri sau apeluri pierdute, pentru a atrage atenţia utilizatorului, ca acesta să nu-şi verifice ca un robot, repetat …telefonul.
Viper L. are un procesor cu 4 nuclee şi frecvenţă de 1.3 GHz, cu o memorie RAM de 1 GB iar  sistemul de operare este Android™ 4.4, KitKat®. Memoria de stocare internă este de 8GB şi poate fi completată cu memoria unui card microSD, de maxim 32 GB.  Deci memoria este suficientă pentru stocare de date, muzică ( se pot asculta cu ajutorul sistemului DTS încorporat) , poze şi filmări video.
Telefonul dispune de două camere şi două flash-uri . La cameră frontală , flash-ul acesteia  are şi funcţia Face beauty , cu ajutorul căreia se pot face capturi de poze chiar cu o iluminare slabă. Altă funcţie utilă pentru reuşita pozelor, este Best Face.
Aceste poze, adunându-se într-o galerie foto, sunt organizate în foldere si subfoldere pentru a fi găsite mai uşor. Pozele se pot edita folosind diferite filtre şi aplicaţii.
Filmările sunt FullHD cu ajutorul camerei de 5MP, cu Autofocus. Camera se reglează cu ajutorul funcţiei HDR.
Se pot utiliza concomitent atât aplicaţia e-mail cât şi vizionarea unui videoclip în acelaşi timp, datorită funcţiei floating video , care împarte display-ul pentru rularea celor două aplicaţii .
Conectivitatea cu alte cu alte device-uri se realizează prin: Bluetooth 4.0, Hot Knot, WiFi Direct sau WiFi Display. Acumulatorul de 1950 mAh asigură aproximativ 8,5 ore în convorbiri şi  8 zile în stand-by. 
Concluzia este clară: Allview V1 Viper L este telefonul care te ademeneşte şi te cucereşte. Din acest motiv voi participa la un concurs, pe BlogAwards  unde premiul este un asemenea smartphone.

marți, 17 februarie 2015

Suflet şi pasiune….



Fiecare dintre noi, ne bucurăm în momentul în care obţinem anumite beneficii în urma muncii noastre. După faptă şi răsplată, nu?
De curând, am avut un discount pentru anumite produse la Gemsale , motiv pentru care, am oferit la rândul meu, unele produse, prietenei Helena, care se ocupă de realizarea diverselor bijuterii, handmade , realizate din pietre semipretioase  .
Pentru a-mi mulţumi, mi-a oferit o „lecţie” de fabricare a acestor unicate. Astfel am putut observa modul de realizare a bijuteriilor, atât de mult râvnite de doamne şi domnişoare.
De multe ori, cei care privesc un produs, nu-i cunosc adevărata valoare. Fiecăruia îi place să se considere atot-ştiutor şi să desconsidere munca celorlalţi. Doar atunci, când asisti la realizările cuiva, în orice domeniu, îşi dai seama că nu este chiar atât de simplu. Dacă munca efectuată este doar din simplă rutină, calitatea obţinută este mult mai diminuată faţă una  realizată din pasiune, plăcere.
Pentru început şi-a pregătit „sculele” necesare pentru diversele operaţiuni pe care urma să le execute: cleşte pentru mărgele, pensetă...
Apoi urmează pregătirea materiei prime: sârmă din argint sau aur, alte accesorii aferente precum şi nelipsitele pietre semipreţioase. În această ultimă categorie există o mulţime de modele şi tipuri : agate, amazonit, obsidian, ochi de tigru, jasp, rodonit, joisit, coral, lapis lazuli şi multe altele, dar cel mai apreciat este : carneolul.










Multe dintre aceste denumiri par necunoscute, dar fiecare reflectă o anumită eleganţă, stil şi spune câte ceva despre cea care le poartă.
 Utilizând mai multe componente, bază pentru cercei, clipsuri, tortiţe şi dopuri, setul de cercei este gata şi pregătit pentru a fi purtat , la o vestimentaţie potrivită de orice doamnă sau domnişoară. 











 Alături de acestea, se potrivesc, mai mult decât perfect, pandantivele. Acestea, realizate cu migală, potrivind baza ( poate fi şi în formă de cruce pentru persoanele religioase ) , agăţătoarea şi pietrele preţioase, iese o minunăţie de set, care oferă eleganţa perfectă celei care o poartă.



S-a demonstrat că pietrele semipreţioase, încarcă pe posesoarea loc cu o energie pozitivă, atât de necesară zilelor noastre.
La sfârşit, când produsul finit, unicat, a fost gata, am desoperit că în acesta se afla o mică parte din sufletul şi iubirea celei care l-a realizat. Este nevoie de multă pricepere, îndemânare, încredere în propriile forţe, creativitate şi simţ artistic.
Bonus am avut ocazia să-mi aleg nişte margele online  pentru a întregi  colecţia de bijuterii pe care să o ofer, unei persoane speciale din viaţa mea....
Aceste produse unicate, speciale trebuie să pună în evidenţă femeia. Aşa cum şi cea care poartă aceste bijuterii este specială şi unică, la fel trebuie să fie şi accesoriile.
Cum este să fii fericit în pieleea ta, purtând o cămaşă care „te prinde” şi apoi să descoperi, lângă tine, printre colegi, pe cineva care are una la fel, în acelaşi moment? Este ca şi cum ai purta o uniformă! Cum ar fi să fie două doamne, la aceeaşi petrecere, având  vestimentaţie şi bijuterii identice!
La un moment dat, având anumite dubii în legătură cu un produs, Helena, a intrat pe site, la Gemsale şi imediat a fost contactată online, de un reprezentant al acestei firme, care cu profesionalism, a oferit lămuririle necesare, care erau conform celor spuse de ea, mie cu puţin timp în urmă. Aceste dubii, au apărut ca urmare a unor observaţii pe care le făcusem eu, ca simplu beneficiar , amintindu-mi de nişte cârcotaşi din trecut.  Specialiştii, fie că sunt vânzători, fie producători sunt mereu bine informaţi şi sunt în pas cu...moda!

Scaunul buclucaş


Deşi ziua a început să se mărească iar noaptea se micşorează, timpul tot … zboară.! Abia avem timp să ne facem cumpărăturie zilnice şi să petrecem o perioadă scurtă de timp cu familia.
Mereu mi-am dorit să am timp şi pentru mine, să lenevesc în pat…O dată mi s-a îndeplinit: am căzut bolnav la pat!
Orice problemă, oricât de mică, care perturbă şi reduce timpul scurt petrecut cu cei dragi, ne face irascibili. Chiar şi week-endul de multe ori nu este chiar un …week-end.
Săptămâna trecută, în timp ce serveam prânzul, scaunul s-a rupt şi am picat sub masă, ca în vremurile copilăriei, când mă ascundeam de părinţi.
Buimac, mă ridic, sub privirile celor din jur şi-mi aşez scaunul care, încăpăţânat, nu vrea să stea. Este beteag, pierzând un picior…. iar spătarul aterizase undeva pe sub dulap.
După ce înghit ce aveam în gură, scăpând de înec, încep să analizez situaţia. Problema cu aceste scaune uzate era mai veche, dar o tot amânasem din lipsă de timp. Pentru a termina de servit masa, îmi aduc micuţul fotoliu din sufragerie care văd că stă cam strâmb, ca şi cum consumase mai mult alcool decât putea duce…Oricum, îşi face treaba….pentru moment.
După ce strângem şi dereticăm prin bucătărie, ne decidem să luăm “taurul de coarne”, adică să ne ocupăm de reparaţia scaunelor. După o scurtă constatare, decidem că este timpul să luăm altele noi.
Gândul că trebuie să umblăm prin magazine, să vedem ofertele, deja mă făcea să-mi smulg părul din cap! Apoi îmi aduc aminte de nişte achiziţii online şi mă gândesc că pot rezolva mai uşor şi această problemă.
Îmi iau fotoliul, cu grijă, şi mă înstalez la laptop. Mă gândesc la nişte cuvinte cheie pentru căutare. Normal, cel mai simplu este ScauneOnline…şi chiar găsesc ceva!
Încep să studiez, iar lângă mine, se adună lumea pentru a comenta şi a decide o viitoare investiţie.
Descopăr un scaun de bucatarie  care mi se pare ideal, fiind modern şi elegant. Scaunul de bucătărie BUC 231 este realizat din cadru metalic cromat şi este tapiţat ( sezutul şi spătarul ) cu piele ecologică. Pare stabil şi confortabil, având spătarul puţin curbat.
Rezistă la 100 kg, deci mă încadrez, asta până când o să-mi placă prea mult scaunul şi petrec mult timp la masă...  :)

Dimensiunile sezutului sunt 40x40cm, deci pot sta în ce poziţie vreau, deci este mai mult decât perfect.
Apoi, dacă tot este gratuit transportul, iar fotoliul de sub mine face figuri ( acum nu comentez, ca să nu cad din nou :) ) decid să iau şi un fotoliu de masaj, pentru ca  timpul petrecut cu familia să fie şi mai relaxeantă....Până voi ajunge acasă, va mai fi utilizat şi sigur va fi folositor şi celorlalţi membri ai familiei!
Repede fac comanda online pentru că timpul zboară, iar în câteva minute primesc confirmarea de livrare pentru 24 de ore, deoarece am făcut comanda până la orele 15.00. Deci mâine voi servi masa stând pe noul scaun! Abia aştept, devenind nerăbdător, ca un copil!
De fapt, toţi suntem într-o oarecare măsură copii….

duminică, 15 februarie 2015

Parchetul…nobleţea casei



Viaţa a devenit trepidantă. Toate produsele pe care le achiziţionăm au devenit bunuri de consum, cu durată de viaţă redusă. Unele rezistă doar atât cât să treacă perioada de garanţie.
Putem spune, că fie din neglijenţa utilizatorului, fie din cauza calităţii proaste, aceste produse sunt doar sporadice în viaţa noastră.
Când auzim că se oferă la ceva anume, garanţie de... 99 de ani, stăm uimiţi şi gânditori. Alteori, auzim că garanţia este pe viaţă. Dar a cui viaţă? Omul este trecător , poate avea o viaţă mai lungă sau mai scurtă, după caz.
De ce am început această discuţie? Totul a pornit de la o simplă vizită la nişte prieteni care s-au mutat într-o nouă locuinţă. Această mutare, a dus la mai multe cheltuieli, pentru amenajarea căminului. Prietenii, cei mai fericiţi au fost pentru investiţia cea mai de jos...adică pentru parchet.
Mi-au spus că a fost investiţia pentru care au făcut cele mai multe calcule şi strategii. Degeaba alegi un parchet perfect, dacă montatorul este un nepriceput! Au căutat diferite magazine, care să aibă preţuri avantajoase, promoţii. Până la urmă s-au decis la un magazin online. Amândoi, povesteau cu pasiune aventurile lor. Interesul nostru era tot mai mare, deoarece şi noi trebuie să facem o asemenea investiţie...în timp.
În vechea locuinţă, a fost un parchet din lemn, care şi-a pierdut strălucirea datorită faptului, că vechiul locatar îl tot spălase. Nu se putea raşcheta, deci trebuie schimbat.
Parchetul este unul dintre elementele care oferă nobleţe căminului.
Deşi au ales online, un reprezentant al magazinului, s-a prezentat la ei, cu cataloage, mostre şi sfaturi. Transportul materialelor a fost gratuit iar montajul, perfect după cum se putea observa, a fost asigurat de reprezentaţii firmei. Pentru manoperă, s-a oferit o garanţie de cinci ani. De asemenea, după un an, reprezentanţii firmei au spălat parchetul şi au reparat micile zgârieturi, care nu se observaseră. Au respectat cele trei cerinţe esenţiale: estetice, tehnice şi mai ales, financiare.
Cel mai greu a fost de ales tipul de parchet. Bărbatul îşi dorea un parchet masiv  iar soţia lui, femeie fiind, mereu avea o părere diferită legată de design, îşi dorea parchet stratificat . Până la urmă, reprezentantul firmei ia convins de utilitatea unui parchet din stejar care asigură un design perfect.


Până la urmă, au ales parchetul din lemn de stejar triplustratificat Bisquit. Acest parchet  este o pardoseală cu un design clasic şi modern.   Acest produs face parte din colectia Living, caracterizată prin plăci mari, care sunt formate dintr-o singură lamelă, finisate pentru a avea un aspect delicat, natural şi autentic lemnului de stejar.
Discuţia apoi a luat o altă turnură, dar la plecare, am cerut şi noi adresa firmei care s-a ocupat cu “aducerea” naturii în locuinţa lor. Compania are un nume predestinat: Parchet Pe Viaţă!
Ajunşi acasă, nu am mai avut răbdare şi am început să căutăm  şi noi, parchet pe viaţă, care însă poate deveni parchet pentru mai multe generaţii!
M-am decis pentru un parchet din stejar masiv natural. Pare să aibă noduri “sănătoase”şi atent selecţionate, putând oferi un design interior echilibrat.


Normal, căutând mai atent , mi s-a atras atenţia că alt tip de parchet pare ideal…
O să aşteptăm şi noi , arhitectul de la companie, pentru a ne aduce la acelaşi numitor comun.
Dacă cineva are alte idei, sau a trecut prin aceleşi probleme, aştept să mi le împărtăsească prin diverse comentarii….

Amintiri din prezent



Mircea își consultă agenda, după care își aruncă privirea asupra ceasului aflat deasupra ușii de la intrare. Se ridică de pe scaun , îndreptându-se spre fereastră.
Îl vede pe George fumând agitat și rapid o țigară, după care dispare pe ușa halei de producție. Constată că acesta arată mult mai îmbătrânit, poate din cauza bărbii care-i răsărise de câteva zile.
 După câteva clipe se gândește că nu prea își cunoaște angajații. Era un lucru bun, semn că totul mergea ca pe roate. George era unul dintre cei mai buni angajați. De curând auzise că era bolnav sau ....  avea probleme cu soția...sigur nu era.
În acel moment, îi trece prin minte un gând....Se apropie repede de calculator și după un timp exclamă satisfăcut:
-          Am găsit! Un cadou special  !

George privește intens spre operațiunile executate de muncitorul aflat la utilajul care le-a adus multe probleme, cât timp a staționat din cauza unor defecte.
Privirea lui, pare una pierdută. Se simțea obosit, mult prea obosit. Își trece mâna peste față pentru a-și reveni și să-și limpezească gândurile. Simte asprimea bărbii, amintindu-și că trebuia să bărbierească sâmbăta care trecuse binișor, de câteva zile.
Week-endul îl petrecuse la servici, ajungând târziu acasă. Nu-și mai amintea de ultima discuție avută cu soția lui, data sau conținutul ei. Auzise prin hală că se apropie o sărbătoare a iubirii. Brusc simte nostalgia trecutului. Brusc îl cuprinde o stare ciudată, de dor, pentru Maria, ființa lui cea mai dragă. Deodată un gând apare și nu-i dă pace. Este timpul să ofere un cadou romantic  ...

Maria intră în biroul ei, epuizată, deschizând dulăpiorul și pregătindu-și o cafea. A avut o problemă dificilă cu una dintre paciente. Născuse prin cezariană și încă nu era convinsă în totalitate că aceasta este în afara pericolului.
Își privește ceasul, constatând că trebuia să plece acasă, conform programului de vreo patru ore. În timp ce-și sorbea cafeaua, se gândea că săptămâna aceasta, chiar așa târziu, mereu ajungea înaintea soțului ei, George. Simte că o cuprinde somnul. Asistenta de serviciu apare lângă ea:
-          Este în afara oricărui pericol pacienta!
-          Ce bine! Acum mă pot odihni!
-          Arăți obosită!
-          Aşa mă și simt. Am și o problemă de sănătate.
-          Ia un concediu!
-          Să termin cu urgențele. Mai am o pacientă ...cu probleme.
-          Mereu va fi o alta! Trebuie să te ocupi și de tine! Dacă pățești ceva, nu mai poți ajuta alte paciente!
-          Ai dreptate...Dar vreau să le fie bine și lor! Dacă se întâmplă ceva cât lipsesc?
-          Dar dacă se întâmplă când ești la servici, obosită și terminată?
-          Da...da...am eu un gând.... – oftează Maria gândindu-se la soțul ei.
-          Și?
-          Nu pare realizabil în viitorul apropiat
-          Niciodată nu știi de unde sare...iepurele ..

Maria tresare. Speriată și buimacă o pornește spre bucătărie. Simte că nu poate respira, răceala începuse să o cuprinde. Se întinde să-și ia picăturile, moment în care simte cum o cuprinde amețeala. Încearcă să se prindă de perete dar nu reuseste decât să tragă ceasul peste ea, în cădere . Se lovește cu capul de gresie.
Trec câteva minute, după care își revine. Se ridică încet, așezându-se în poziția sezut. Își pipăie capul, simțind apariția unui cucui. Se ridică încet. Constată că nu are nimic ,dar rămâne cu sperietura acumulată. În urmă cu un an își făcuse analize și  totul ieșise bine.

Soarele își face apariția de după nori.  Maria privește la colega ei, oftând îi oferă telefonul:
-          Ai grijă de el...Dacă ai probleme sună-mă la hotel.
-          Bine.
-          Păcat că ai uitat telefonul...
-          Da...Nu-i nimic. Mersi de ajutor. Distrează-te!
-          Bine.
Maria iese, gânditoare simțind o ușurare în suflet. Asistenta apare imediat de după ușa cabinetului, cu un telefon pe care-l oferă doctoriței care ia loc la biroul Mariei:
-          Poftiți!. Mi-era frică să nu sune până era Maria aici!
-          Spuneai că este telefonul tău, nu al meu. Pentru orice problemă, există o soluţie.
-          Da...Eu nu prea umblu cu telefonul...dar nu se prindea....la cât de obosită este.

George se enervează. Mircea apare lângă el:
-          Ce ai pățit?
-          Nu-mi găsesc încărcătorul de la telefon!
-          Eh..este la fel ca al meu – spune Mircea
-          Dar vreau să-l iau cu mine în excursia pe care mi-ai oferit-o.
-          Lasă. Pun telefonul la încărcat, la mine, iar când revii este gata de acțiune.
-          Mda...Și cum iei legătura cu mine, cum vorbesc cu oamenii...
-          Lasă, nu mor ei câteva zile.
-          Dar...
-          Nu ai altă soluție!
-          Așa este.
-          Bine. Drum bun, ai grijă de voi. Distracție plăcută la Vitabox.
-          Da...A...acum mi-am adus aminte ce este....Vitabox .
-          Du-te repede. Să nu întârzii. La nuntă şi la petreceri trebuie să fii mereu punctual!
George părăsește încăperea. Mircea privește pe  fereastră la colegul său, care se urcă în mașină, demarând. Apoi  își ia încărcătorul din buzunar, conectându-l la telefonul lui George.

Soarele înepe să se retragă încetișor spre alte meleaguri. Ciripitul păsărelelor se face auzit în liniștea din jur.Maria își strânge părul zburdalnic, privind cu coada ochiului spre George. Acesta zâmbește, amintidu-și de prima lor excursie.  Cei doi ajung în fața intrării de la hotel. George se îndepărtează pentru a o imortaliza pe Maria. Angajata hotelului se ridică de pe bancă și se oferă să la facă poze. George surâde fericit. Maria începe să râdă, aducându-și aminte de perioadele de la începutul ale relației lor.

Seara își face apariție. Maria , îmbrăcată într-o rochie albastră, de culoarea cerului, își face ultimele retușuri la machiaj. Apoi aruncă o privire spre George, care o aștepta, răbdător, zâmbind, îmbrăcat cu o cămasă asortată rochiei  Mariei. Zâmbind, ea se ridică , întinzând mâna partenerului care o aștepta.
Cei doi ies din cameră, călătorind prin castelul de vis, spre restaurantul unde aveau de petrecut câteva momente plăcute și poate nu vor fi .... unice.
Intrând în restaurant, chelnerul le face loc așezându-le scaunele, apoi le aduce meniul. Lumânările sunt aprinse iar parfumul acestora se simte în toată încăperea. Meniul este servit prompt. Pentru început se oferă aperitivul.  Muzică îndeamnă cuplul să danseze. Apoi se serveşte supa, urmată de specialitatea casei. George îşi aduce amint că nu a mai mâncat ciorbă seara de.... nu mai ştia de cât timp. Un vin roşu, pare ideal pentru cei doi.


Maria își ia capotul mătăsos, ieșind din baia cu spumă care ia oferit clipa de relaxare, de care nu mai avusese parte de foarte mult timp!
Deschizând ușă, parfumul lumânărilor abia aprinse oferă o lumină ambientală, romantică. Cearceaful de mătase alb se îmbină perfect cu petalele roșii ale trandafirilor, presărați cu grijă, ca în filmele medievale. Șampania aflată la rece, pe masă lângă două pahare ce  inscripții regale, umplute momentan cu iubire, dorință și pasiune, îi aşteptau. Va fi seară magnifică, pentru ei doi şi poate...nu numai pentru ei....