Într-o zi lucrătoare obişnuită, după agitaţia de la locul de muncă, mă
gândesc la o relaxare, vizionarea unui film ....
Fiecare dintre noi ne gândim mai puţin la noi, încercând să facem mai mult
pentru cei din jurul nostru. Trebuie să merg la cineva să-l ajut să-şi rezolve
o problemă, apoi avem o vecină octogenară care deşi are copii, aceştia nu prea
o vizitează pentru că este cam pisăloagă... deci avem activitate.
Mă întâlnesc cu un prieten, care era cu soţia şi mă întâmpină vesel. Eu, obosit,
abia îl recunosc. Apoi îmi pune întrebarea veşnică şi banală:
-
Ce
faci?
-
Varză....răspund
încet.
-
Da?
Ciorbă sau felul doi, mă întreabă mirat, din nou.
-
Nu...sunt
eu...varză!
-
A...
Prietenul meu crede că glumesc însă mă simt ca o legumă...
Ajung acasă la ora oişnuită. Soţia mea urmă să ajungă mai târziu acasă. În
faţa uşii, încercând de zor să o deschidă, se află vecina noastră, octogenara,
care nu aude şi nu vede aşa bine...uneori!
Mă vede şi mă întreabă dacă soţia mea este acasă. Îi spun că nu, apoi intru
în apartament, ea îndepărtându-se spre locuinţa ei, după ce-i promit că o
trimit pe soţia mea la ea, când se întoarce.
Intru repede să nu se răzgândească. Mă uit prin bucătărie la mâncarea care
mi-a fost lăsată şi o pornesc spre cameră. Îmi iau cele necesare de acolo şi o
pornesc spre baie, moment în care aud paşi. Întreb cu voce tare dacă a venit
cumva soţia mea.
Nu primesc răspuns. Aud din nou paşi. Mă duc în bucătărie unde vecina,
verifica conţinutul castroanelor. După ce termină treaba, mă vede, tresare
şi-mi spune:
-
Mă
gândeam că poate este acasă şi nu ştiai....
-
Nu
este.
O pornesc spre camere zicând:
- Aici nu este, sub pat nu este, în dulap... nu încape de haine...
Bătrâna apoi mi se adresează:
-
Plec...când
vine să treacă pe la mine.
-
Bine.
În sfârşit pleacă. Încui uşă şi o pornesc spre baie, Soneria de la uşă se
face auzită din nou, dar după ce uşa fusese încercată nou.... O pornesc iar,
calm, spre uşă, deschid, iar bătrâna îmi
spune:
-
Am
sunat să spun că plec la mine. Când vine să bată la uşa mea.
-
Bine.
Până la urmă pleacă. Fericit îmi văd de ale mele. Sună telefonul. Răspund
şi este tot vecina:
-
Nu a
venit?
-
Nu.
-
Vroiam
să-mi cumpere nişte unt...
-
Ies
eu la cumpărături... – ce greşeală fac.....
Când pornesc spre magazin, ajung în faţa blocului şi descopăr că mi-am uitat banii acasă . Revin,
sub privirile vecinei octogenare care urmărea de pe balcon, ceea ce se întâmpla
pe stradă. Trec prin faţa apartamentului ei, iar uşa acesteia se deschide:
-
Ai
cumpărat unt?
-
Nu...în
faţa blocului nu aveau!
-
Să-mi
cumperi de la magazinul din colţ.
-
Bine.
După ce termin cumpărăturile, mă întorc fericit şi liniştit acasă. Soţia
mea a ajuns iar vecina era la noi! Îi predau marfa, adică untul.. Vecina se
uită, o întoarce pe faţă, pe dos...:
-
Dar
asta nu-mi place.
-
Dar
este de la magazinul din colţ.
-
Dar
eu vroiam roz nu albastru. Vroiam mai puţin....
Mă enervez, iau pachetul de unt şi-l duc pe balcon, în frigider.
Aproape mă împiedic, gata să cad peste balustradă. Îmi vine o idee! Decât
să cad de pe balcon, mai bine plonjez într-o piscină!
Mă apucă nebuniile...Dacă totul te enervează, este clar, ai nevoie de
concediu! Dar unde? O vacanţă este ideală!
Undeva departe....Deodată îmi aduc aminte de Grecia...de Lefkada .
Îmi aduc aminte că un prieten mi-a recomandat să-mi iau bilete pentru orice
călătorie la Aerotravel , pentru că sunt mai ieftine şi transportul este în siguranţă.
Zilele trec, liniştea ne cuprinde iar gândurile noastre sunt departe, ca şi
România, de Grecia, atunci când te simţi bine, savurând o răcoritoare sub briza
mării....
Este important să-ţi faci timp şi pentru tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu