cluc24

joi, 31 martie 2016

Alegerea unor cadouri pentru femei si barbati


Pe mine, efectiv mă îngrozeşte, momentul sărbătorilor. Nu petrecerea în sine cât agitaţia şi febra cumpărăturilor, atât a celor necesare meselor de sărbători cât şi diferitele cadouri, cadouri  femei, cadouri bărbaţi... copii.
Doar gândul că trebuie să merg prin magazine, să plimb căruciorul în zonele periculoase, unde nu se respectă nici măcar o lege de circulaţie mă înspăimântă! Nu este uşor să alegi ceva potrivit! Pentru bărbaţi, găseşti până la urmă ceva cadouri.... cadouri barbati.
Pentru femei este mai greu . Degeaba găseşti scris pe mare pe orice reclamă: „Aici cadouri femei!” că niciodată nu eşti sigur. Nu sunt femeile mofturoase, doar mereu în pas cu moda. Rujul trebuie să asorteze cu culoarea de la ochi, pantofii cu poşeta, bluza asortată la fusta care trebuie să „prindă” bine la impresie!
Cadouri poţi cumpăra uşor, dar trebuie să fie şi ceva util. Oare cum am putea spune celor din jurul nostru ce ne dorim? Dacă le-am transmite telepatic?
Nimic nu este uşor... doar noi îl putem face greu... sau rezolvabil.  Este adevărat că unii au intuiţie, dar aceasta trebuie sprijinită şi de anumite modalităţi de comunicare. Comunicare verbală este cam dificilă... mai există şi partea de nonverbal, al gesturilor... Dar dacă nu este cine să le observe, ce facem?
Putem face un jurnal, în care să scriem printre altele ce ne dorim... şi să-l facem uitat undeva la îndemână. Dar nu ne putem folosi de tehnologia internetului ?  Să scriem acolo, sperând că cine trebuie, vede... şi poate fi un Iepuraş, un Moş Crăciun sau un prieten .... Totul ţine de noi şi de felul în care ne gestionăm resursele şi facilităţile tehnologice! Aşa cineva le împarte echitabil: cadouri femei...  cadouri bărbaţi....
Interesant... să transmiţi în eter.... eu vreau.... şi imediat se rezolvă. Fiecare îşi doreşte şi se bucură pentru ceva util, fie pentru momente apropiate fie pentru cele puţin mai  îndepărtate.
Până la urmă, pentru mine, toate sunt pur şi simplu cadouri plăcute, cadouri barbati  .... 

În căutarea unor cadouri pentru femei si barbati


Pătrățel privește atent în jur. Pornește încet spre ușă. Revine la masă și-și ia bilețelul. Pe acesta scrisese doar două rânduri: cadou femei și cadou barbati. Împăturește hârtia și o pune în buzunarul de la piept. Iese încet, pentru a nu o trezi pe Maimuțel,  sora lui.
Închide ușa apartamentului privind în sus. Nu spre cer, doar spre apartamentul de deasupra. Bucuros că vecinii Gogoșar și Gogonel nu l-au auzit, iese tiptil din  bloc.
După zece minute, se oprește în fața  unui magazin în care este forfotă.
- Aici este de mine. Sigur găsesc ceea ce caut. Da!
Vede reclama multicoloră, zâmbind :„Cadouri femei și cadouri barbati pentru orice ocazie”.
Intră fericit, strecurându-se printre două femei mai grăsuţe care povesteau în pragul uşii. Din greşeală o calcă pe una dintre ele pe picior, aceasta răspunzându-i cu poşeta pe care o vântura spre el.
Pătrăţel  intră repede printre rafturi, privind puţin speriat în spate.  Neatent, o loveşte uşor pe unele dintre fetele care ofereau promoţii. Aceasta îi zâmbeşte iar Pătrăţel se retrage în zona produselor.
O vânzătoare îl vede că-şi tot roteşte ochii ca un titrez şi se apropie de acesta:
- Vă ajut cu ceva?
- Da...da... caut zona de cadouri  ....cadouri femei...cadouri bărbati.
- Depinde ce doriţi! În tot magazinul găsiţi diverse oferte, promoţii...
- Da...văd... multă lume!
- Da – zâmbeşte mândră vânzătoarea.
- Prefer online!
Atât apucă să spună că rămâne cu privirea pironită. Vânzătoarea se uită la el, apoi spre decolteul ei.... dar Pătrăţel privea spre zona din spatele fetei, unde le vedea pe Gogoşar şi Maimuţel, braţ la braţ.
Repede, îşi ia privirea care părea aţintită... şi se deplasează în sensul de meres, opus celor două fete, lăsând-o nedumirită pe vânzătoare, care este abordată de alt client. Pătrăţel, ascuns în spatele unui raft priveşte cum fetele dispar din zona vizuală, răsuflă uşurat, până o vede pe aceeaşi vânzătoare, vorbind cu Gogonel!
Pătrăţel aşteaptă ca şi acesta să plece, ceea ce se întâmplă repede, pentru că şi Gogonel le vede pe fete, care se întorceau pe acelaşi drum. Vânzătoarea îşi face cruce, uimită, că a fost părăsită brusc de doi clienţi într-un timp atât de scurt.
Pătrăţel se îndreaptă tiptil spre ieşire spunând:
- Caut online....cadouri femei .... Aşa pot face surprize... fără să fiu surprins!


miercuri, 30 martie 2016

Prezentarea… reuşita unei afaceri!


Orice afacere pentru a avea reuşită trebuie lansată. Pentru ca această reuşită să fie una deplină, trebuie promovate produsele, atraşi clienţii noi şi păstraţi cei vechi.
Cea mai bună metodă de atragere şi socializare pentru companii sunt întâlnirile de afaceri în care se prezintă portofoliul de produse.
Pentru o prezentare este nevoie de mai multe zile pentru a se îmbina plăcutul cu utilul. Deoarece clienţii şi colaboratorii sunt din mai multe zone ale ţării, oportun este ca prezentarea să aibă loc într-o locaţie cât de cât, apropiată de toţi. Evenimentul trebuie să se întindă pe parcursul a mai multe zile şi nopţi. Trei zile şi trei nopţi, ca în basme, se poate aplica şi în acest caz !
Alegerea zonei determină alegerea locaţiei. Evenimentul se va desfăşura de marţi până vineri, ca omul să aibă timp în week-end să se odihnească, să mediteze asupra a ceea ce a văzut. Lunea nu este ideală pentru începutul unei prezentări, pentru ca fiecare să-şi poată organiza continuarea săptămânii, astfel încât să-şi aloce timp pentru prezentare, delegând pe altcineva să se ocupe de treburile lor în această perioadă.
Întrunirea de afaceri, va începe marţi după orele 14.00, ca omul să ajungă cu bine, liniştit. Întâmpinat de organizatori, se va retrage apoi, pentru odihnă în camera de hotel unde are loc evenimentul.
După orele 18.00 va avea întâlnirea şi prezentarea invitaţilor, a organizatorului în cadrul acelui centru de conferinte destinat evenimentului. Acolo se vor servi diverse produse la minut şi se pot consuma băuturi fine, pentru socializare. Petrecerea se poate întinde ca durată pentru ca toţi să se simtă bine.
A doua zi, după micul dejun matinal, participanţii se îndreaptă spre sala de conferinte  pentru a asista la inceperea prezentării. Vor avea o scurtă pauză de cafea, după aproximativ două ore de la începerea prezentării, pentru a se destinde. 

La prânz se va servi masa conform opţiunilor culinare ale participanţilor. Vor avea loc noi discuţii, urmând ca apoi fiecare să se retragă pentru un program de voie. Unii vor merge la fitnes, alţii la piscină sau pur şi simplu se vor relaxa cu scurte plimbări.
A doua zi, acelaşi program, care va avea o sinteză asupra oportunităţilor oferite de compania organizatoare. Prezentările au loc dimineaţă până spre prânz, pentru că unii participanţi vor primi telefoane de afaceri şi poate găsesc o portiţă să discute chiar despre produsele la care asistă.
Ultima zi, cea de vineri este dedicată micilor atenţii, bineînţeles după servirea micului dejun. Se oferă pliante şi câte o mică atenţie, o sticlă de vin, mostre ale produselor iar discuţiile continuă, fără temă fixă. Fiecare participant, cum simte nevoia şi în funcţie de traficul rutier spre zona lui, îşi alege momentul plecării.
În orice afacere este nevoie pe lângă informaţii şi publicitatea produselor, şi de momente care să apropie clienţii, să-i detaşeze de lumea tumultoasă a afacerilor acestora, în contextul unei relaxări cu stil !
Dacă compania ar fi mers la fiecare client în parte, consuma resurse umane şi financiare mult mai mari, iar clienţi poate găseau toţi timp pentru ei, în mediul lor propriu. De aceea este nevoie de o evadare în spaţiu, în timp, mai ales că sunt multe oportunităţi în prezent.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016.

marți, 29 martie 2016

Prietenul...Dell


Când îţi schimbi locul de muncă este greu. Mereu te gândeşti la vechiul loc, la colegii cu care te-ai înţeles perfect... sau nu.
Primul pas este prezentarea noilor colegi. Este dificil să-i reţii pe toţi, dar te consolezi cu gândul că vor veni şi alţii după tine, iar tu vei fi unul... deja vechi!
Apoi ţi se pun la dispoziţie instrumentele de muncă! Le priveşti şi încerci să te adaptezi, primeşti un pix, un caiet....şi un calculator. Dacă ai noroc, ca mine, este un Laptop Dell  care deja îmi este o veche cunostinţă! Cu acest tip de laptop mă delectam şi la vechiul loc de muncă, zburdând efectiv printre aplicaţii şi pe valurile internetului. Acasă am unul de la PCMADD care încă nu m-a dezamăgit.
Este o mare bucurie să întâlneşte pe cineva, sau ceva cunoscut, într-un loc nou!
Dacă ai arme potrivite, câştigi orice bătălie, fie ea virtuală sau de genul jocurilor...
Acasă mai prind câte o repriză de navigat pe internet şi de testat sau re-testat jocuri şi componentele laptopului îmi vin în mare sprijin.
În concluzie, nicăieri nu esti singur, mereu găseşti câte ceva familiar!
Singurul lucru dificil în alegerea laptopului, nu a fost marca ci produsul. Sunt multe variante care oferă tot ceea ce vrei.
De exemplu, Laptop DELL model XPS 15 9530 cu facilităţile Intel Core i7-712HQ, 2.3 GHz, HDD: de  32 GB, memorie RAM: 16 GB, video: Intel HD Graphics 4600, nVIDIA GeForce GT 750M, webcam, BT, 15.6" LCD (QHD+), cu reyoluţie de 3200 x 1800 poate fi utilă atât în munca de zi cu zi (corespondenţă electronică, scriere şi editare de date, navigare pe internet, socializare pe reţele... sociale) cât şi pentru mici delectări audio şi video de calitate (jocuri, filme, videoclipuri). Are un preţ mai mare dar este pentru o viaţă!
Probabil o să apară în curând garanţiile ca la stick-urile USB de calitate, de câte 100 de ani. Adică valabile pentru generaţii....

luni, 28 martie 2016

Un buchet pentru viitor


Oricât de mult te-ai pregăti pentru un eveniment, mereu apare neprevăzutul. Uneori ai impresia că acest neprevăzut este parte integrantă din viaţa noastră.
Sâmbăta este cea mai frumoasă zi a săptămânii... prima completă de week-end! Dacă ziua se va încheia cu o petrecere alături de prieteni, poţi considera că ai avut o săptămână perfectă.
În ultima sâmbătă trebuia să merg la o petrecere la cineva drag. Pentru a mă pregăti intens şi să fiu în formă, am pornit agale spre sala de fitnes. Eu am început sportul chiar înainte să ajung la sală... alergând după autobuz. Noroc că l-am prins!
Ajuns la sala, după obişnuita încălzire o pornesc spre sala de forţă. Mă uit la aparate şi mă hotăresc să trag de nişte fiare.... care nu se urnesc. Pentru a nu mă face de râs, mă retrag la sala alergare.
Mă instalez la o bandă şi butonez... nimic.... mai apăs pe acolo şi banda se înclină, apoi prinde viteză.... Alerg şi mă prind cu mâinile de aparat, să nu cad, sub privirile unei blonde care se mişca... artistic. Văzând-o, îmi readuc în minte, că trebuie să cumpăr cadou pentru diseară, ceva frumos, poate găsesc o florarie cu livrare la comanda, să nu umblu de nebun prin oraş... să le primesc acasă gata pregătite!
 Cobor de pe bandă, adică sunt alungat... de viteza desfăşurării acţiunii şi mă retrag. Mă duc la saună. Sunt singur şi fericit. Apare un grăsan, care se uită la mine şi se asează pe bancă. După o secundă, poziţionează clepsidra şi mormăie. După un minut, deschide uşa, spunând:
- Ce cald este! – după care revine pe bancă.
Mă uit mirat la el... După două minute, închide uşa:
- Ce frig este la saună!
Eu mă decid să părăsesc incinta. Se pare că sunt şi alţii.... mai problematici ca mine.
După un duş scurt, o pornesc spre casă, alergând, iar, după autobuz.
Ajuns în apartament, îmi aduc aminte că am uitat de cadou... bijuterii sau...nişte flori cadou. Dar între timp mă duc să mă pregătesc de petrecere. Îmi aleg hainele, repede, în aproximativ două ore şi mă echipez. După ce sunt gata, sun la o companie pentru comenzi de flori la domiciliu.
În timp ce vorbesc, aleg şi mă agit.... îmi deschid o bere. După aproximativ zece minute sunt fericit pentru ca am rezolvat cu comanda de flori. Pentru scurt timp!  Nu este vorba de flori, doar de fericirea mea!
Berea spumoasă, mi-a pătat cămaşa.... Repede mă pregătesc să schimb, dar răstorn din greşeală vopseaua pentru măsuţa de pe balcon, fix... pe faţa mea. Repede mă duc să mă spăl, dar... apa nu curge pentru că un vecin închisese robinetul deoarece îşi făcea reparaţii prin casă.
Aşa albăstrit, m-am dus la vecinul cu treaba, care speriat de mine, a repus instalaţia de apă în funcţiune. Astfel, până la urmă am reuşit să fac un duş şi să-mi schimb hainele... Am renunţat la bere, m-ai ales că între timp, a apărut la uşă un curier cu flori.


Fericit, ca să nu fac alte prostii, o pornesc spre petrecere. Îmi chem taxiul, iau repede telefonul, florile şi cheful, pornind spre locaţia petrecerii. Ajuns la destinaţie, constat că sunt singur. Când să intru, văd un anunţ: „Închis”.
Mă uit la anunţ, la flori, la mine, apoi văd că telefonul clipea... aveam mesaj. Se referea la petrecere... se schimbase locaţia. Aflu noua locaţie, odată cu apariţia ploii. Noroc că taxiul nu găsise alt client şi mă duce spre noua destinaţie. Şoferul era mirat că am terminat aşa repede petrecerea!
Noroc cu compania de livrare buchete de flori garoafe in Bucuresti  , că am făcut şi eu ceva bun! Acel pas mic, a fost un pas mare către viitor...!

Se poate spune că dacă priveşti atent trecutul, trăieşti cumva în prezent... îţi organizezi ... viitorul!

     Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016.

vineri, 25 martie 2016

Vacanţe Speciale …


Vremea este schimbătoare, afectând sănătatea noastră. Chiar dacă timpul nu ne este favorabil, îl putem face să treacă în favoarea noastră. Câteva zile petrecute undeva departe, în liniște sunt mai mult decât benefice psihicului nostru. Nici nu ne dăm seama cât de mult înseamnă câteva clipe petrecute, așa cum le vedem în visele noastre cele mai frumoase! Viaţa este frumoasă şi merită trăită din plin. Pe lângă munca şi agitaţia de zi cu zi, oamenii au nevoie de asemenea, de clipe de linişte şi relaxare.
Pentru cei care vor să evadeze din stresul cotidina, o mică vacanță este mai mult decât ideală. Singura dilemă, ar fi stabilirea locației.
La întrebarea, “în țară sau peste hotare?”, răspunsul doar noi îl putem oferi!
Avem ce vedea în mirifica Românie, dar dacă vrem să ne izolăm total, putem călători şi pe alte meleaguri. Problemele stringente ale societății noastre, prin prisma Europei nu sunt de neglijat. O destinație mai îndepărtată și totuși mai aproape este Croația. Această țară, după ce s-a desprins din marea Iugoslavie, a înflorit și a devenit un punct de atracție istoric și cultural.
Pe teritoriul Croației s-au descoperit urme ale existenței umane din perioada preistorică, demonstrând o existență străveche a acestei națiuni. Cultura neolitică și calcotică precum și fosilele neanderthalen din perioada paleolitului sau diversele situri de pe văile râurilor sunt semne ale unei culturi demne de luat în seamă. Croații sunt de origină slavă, descendenți ai tribului slav „Croații Albi” ce au emigrat din actuala Polonie (vechea Silezia), între secolele V-VII.
Croația este o țară care merită vizitată. Insulele croate sunt adevărate locuri de delectare. Cum este ca după un somn liniștitor să petreci diminețile cu marea la picioare, să te plimbi prin grădină iar servind micul dejun pe terasă, să fii acompaniat de ciripitul păsărelelor! Foşnetul frunzelor să ne acompanieze în periplurile noastre de studiu şi cercetare a zonei!
În largul coastelor Croate sunt multe insule atractive cu numeroase obiective turistice. Insula Cres este printre cele mai mari insule ale Mării Mediterane.
Insula Korcula. așa cum apare pe situl CND Turism este una dintre cele mai verzi insule din Marea Adriatică, fiind un loc ideal pentru vacante.  Această insulă este separată de continent  printr-o strâmtoare îngustă, făcându-se o detașare de agitația existentă. Korcula este și denumirea capitalei micii insule, care este una dintre cele mai populare zone ale Croației.
Capitala Korcula mai poartă și denumirea populară de "Micul Dubrovnik", având o arhitectură unică și recunoscută. Pe aceasta insulă de pe coasta Croației, se află și o presupusă casa de naștere a lui Marco Polo. Clădirea cea mai impozantă din zonă este Catedrala Sfântul Marco, care a fost construită în stil gotic-renascentist, finalizată în secolul al XV-lea.
În călătorii este mai mult decât perfect să îmbini relaxarea cu vizitarea obiectivelor turistice, descoperirea istoriei şi a culturii, a identităţii unei naţiuni. Pe lângă acestea, poţi savura bunătăţile culinare specifice.
Acum este momentul prielnic pentru căurarea unor oferte turistice  care să ofere sejururi de neuitat. Este timpul unor Vacante Speciale pentru oamenii care îşi doresc ceea ce merită!
Fiecare persoană poate fi un ambasador al propriei ţări pe meleagurile şi cuprinsurile lumii!


Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016.

miercuri, 23 martie 2016

Rece sau cald....



Fiecare persoană își consideră propria munca ca fiind una importantă, acordând mai puțină relevanță, pentru ceea ce fac alții. În orice companie, ca și acasă, fiecare își dorește un anumit confort, care trebuie oferit, prin prisma utilităților existente.
În compania unde lucrez, mă ocup de instalații termice. Firmele care oferă serviciile încearcă să facă față tuturor cerințelor clienților pentru a nu-i pierde.
Iarna trebuie asigurat confortul, oferind căldura benefică a centralei termice, iar vare, aerul cald înăbușitor, trebuie anihilat cu ajutorul instalațiilor de climatizare.
Deja, primăvara surâde iar caldura începe să-și facă simțită prezența. Este perioada reviziilor, a mentenanței instalațiilor de climă. De câțiva ani, s-a scos freonul R22 care nu era ecologic, fiind înlocuit cu R134A. Instalatiile de climatizare din halele companiilor de producție au freon R407C sau R410A, tot ecologic.
Anul trecut fiind enorm de cald, termometrele ajungând la valori cum nu se aştepta nimeni (nici cei de la meteo!), instalațiile își făceau de cap. Până la urmă, cu mari dificultăți, toate au fost puse la punct, chiar înaintea venirii primei zăpezi!
Operațiile specifice au fost de înlocuire a presostatului de joasă presiune și de incarcare aer conditionat cu freonul specific instalaţiei. În unele cazuri, iarna se scoate freon din instalație, iar vara se introduce pentru a se menține presiunile constante.
Așa cum un doctor nu este preocupat de propria sănătate, un electrician aduce “lumina” în casele altora, uitând că el stă în întuneric …. așa și eu, am uitat să mă ocup de treburile casei.
Plecând cu mașina în week-end, așteptam să se răcorească în interior pentru a călători confortabil. Aparatul de aer conditionat auto se încăpățâna să nu răspundă la comenzi. Astept prima oprire pentru a verifica dacă este alimentată. Era! După câteva minute de gândire, când raţiunea a fost teleportată în lumea profesională, îmi dau seama că trebuie să fac o reincarcare freon


Tot este bine că am descoperit această problemă, înainte să plec în concediu, având timp să vorbesc cu o companie, care se ocupă cu incarcare freon. Dacă tot trebuie să intervină o companie pentru a încărcă cu freon auto r134a, măcar să o facă acasă pentru a vedea ce și cum se întâmplă, cunoscând procedura.


Mașina este ca o a doua casă. Acasă și în mașină, când ți-e somn, poți trage pe dreapta, pentru odihnă.
Din momentul investiției în mașină, categoric ai costuri suplimentare, automobilul fiind un membru al familiei, trăieşte şi “mânâncă” alături de ceilalţi.
În viaţă, pentru a primi, trebuie să oferi.
“Căldură mare
Chiar şi fără soare
Dar cu aer rece
Supărarea îţi trece!”
Revenind acasă, am întâmpinat o altă problemă. Seara, când ne pregăteam de cină, golind frigiderul, am constatat că acesta nu răcea… Întăi m-am uitat la el, el la mine, apoi mi-am spus că încep să am “devieri” profesionale.
Am servit cina și apoi m-am îndreptat spre frigider, constatând că acesta nu-și făcea treaba. Deci, nu aveam eu, o problemă, ci frigiderul. Oricum era model vechi, cu freon R22 deci era timpul pentru ceva nou…
Nou sau vechi, important este să fie util.  
Cald sau rece, totul trece dar contează şi confortul!
Viaţa merită trăită din plin, deci trebuie să beneficiem de toate oportunităţile şi facilităţile pe care le putem avea!
Numai gândul că pleci prin caniculă, cu maşină fără instalaţie de climă şi te apucă frisonul.... acum, nu atunci!

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016.

luni, 21 martie 2016

Păstrează banii!



Un tânăr stătea pe bancă gânditor. Un alt tinerel, se apropie de acesta, privindu-l intens. După câteva secunde, cel de pe bancă îl remarcă şi se ridică bucuros, salutându-l:
- Salut, Andrei!
- Salut Mircea! Mai să nu te recunosc! Cel mai vesel coleg de liceu, acum e un bătrânel gânditor! Ce faci?
- Aştept pe Lili, soţioara mea! Trebuie să vină de la servici.
- Dar mereu te lăudai că mergi cu maşina după ea!
- Da...alte vremuri... de unde bani de benzină?
- Păi, lucrezi pe...nasturi!
- Nu... Dar banii se duc.... Abia mai mişc maşina... doar atât cât să nu se strice!
- Dar ce-ai păţit?
- Ne-am luat locuinţa mult visată!
- Bravo!
- Am rată, apoi cheltuielile... mă usucă de bani!
- Cum aşa?
- La fiecare salariu, fac listă cu bugetul... aia pentru aia, aialaltă pentru aia... mi-am făcut fişier pe calculator, dar mereu sunt pe minus!
- Ai rată mare!
- Nu rata e problema, întreţinerea. Parcă am fi o clasă de elevi!
Andrei priveşte îndelung la Mircea:
- Cheltuieli cu amenajare locuinţei...
- Nici nu am apucat. Abia am reuşit să-mi pun la punct instalaţia electrică. Când m-am mutat, apăsam butonul de la bucătărie şi se aprindea lumina în baie, în loc de lumina din living, se aprindea lumina de pe balcon...
- Chiar?
- Da... Acum s-a rezolvat. Era legat şi altcineva la contorul meu, dar am depistat şi totul este ok. Dar tot este mare factura!
- Ce maşină de spălat ai?
- De la părinţi... Consumă mult.
- Cumpără una nouă, plăteşti ceva, dar se amortizează în timp scurt, iei una cu clasa energetică A!
- Rentează?
- Da, eu aşa am. Pui becuri cu led....
- Ca cele de la televizor? Nu luminează slab?
- Nu... sunt perfecte şi consumă puţin.
- Atunci schimb şi maşina de spălat, cea veche... Dar am şi calculator cu monitor cât masa!
- Iei laptop sau schimbi doar monitorul....
- Investiţii! Dar căldura, iarna, mă omoară!
- Pune izolaţie termică. Te costă vara, dar iarna e lux!
- Merită?
- Da. Când mi-am luat locuinţa, aveam nevoie de certificat energetic  de la proprietar, iar când am văzut ce facilităţi şi avantaje am, crezusem că sunt fabulaţii, dar cu timpul s-a dovedit că este real!
Mircea priveşte spre Andrei, crezând că râde de necazul său. Acesta era serios.
- Dacă fac un audit energetic  , mi se oferă soluţii viabile?
- Categoric.
- Mda... Nişte becuri economice.... electronice ....hm.... Uite că vine Lili!
- Te las. Gândeşte-te....

După câteva săptămâni, Andrei se opreşte cu maşina la semafor. Aude un claxon şi se enervează că nu scapă de şoferii nervoşi. Priveşte spre semafor. Este tot roşu. Se uită la şoferul recalcitrant şi-l vede pe Mircea, care parcase lângă el, pe banda alăturată:
- Salut!
- Salut!
- Merg după Lili, la servici. Ca în fiecare zi......


Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016!

vineri, 18 martie 2016

În amintirea copilăriei


Fiecare persoană își aduce aminte, cu nostalgie, de copilărie  . Această perioadă reprezintă primii pași prin viață, cu bune, cu rele.
Copii fiind, ne jucam pe afară, neavând alte preocupări, iar la ora fixată, toți intram în casă pentru a ne uita la desene animate .   Aceste emisiuni erau scurte, de câteva minute, dar erau filme care ne delectau, amintindu-ne că suntem copii.
Sâmbata sau duminica erau zilele care ne încântau vizual, pentru că atunci beneficiam de adevărate producții din lumea animației. Când apărea ciocănitoarea buclucașă Woody, era o adevărată plăcere. Dacă era însoțit de Tom și Jerry sau Cip și Dale, atunci era o adevărată sărbătoare. Aceste emisiuni, determinau copiii să socializeze, să-și dorească tot mai mult să fie împreună pe aripile vieții. În copilărie petreceam mult timp, alături de cei de vârsta noastră, acum, nu avem timp nici pentru noi.
Aventurile ciocănitoarei Woody Woodpecker au fost cele care au marcat o copilărie fericită, a multor generații, trecute și chiar prezente. În acele vremuri, mă gândeam că voi fi mereu un telespectator fidel al desenelor animate, întrebându-mă cum de nu se uită oamenii mari la aceste filmulețe!
În schimb, în prezent, avem facilitatea de a urmări necontenit, orice emisiune ne dorim. Chiar dacă am crescut, copilăria ne ajunge din urmă, în fiecare existând, un suflet de copil. Woody este departe, dar totuși aproape, având mai mulți prieteni animați care vin să ne încânte și la vârste mai mari.
Nu există copil care să nu fi îndrăgit desenele animate, iar cu trecerea timpului, continuă să-și regăsească liniștea și copilăria alături de Little Stuart sau Strumpfi.
Desenele animate nu sunt specifice doar copilăriei, ele fiind alături, în orice moment, la televizor, pe DVD sau BluRay putând fi vizionate și savurate la discreția cinefilului.
Viața nu ar fi mai liniștită, dacă serile stresante se pot deconecta prin simple călătorii în timp, alături de personaje dragi?
O idee bună.... mă opresc din scris pentru a merge în vizită, în lumea aventuroasă și haioasă a distribuției animate!

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016.

miercuri, 16 martie 2016

În căutarea prințului


Tinerețea este frumoasă iar viața merită trăită din plin. Aceasta era deviza oricărei fete, care se apropia cu pași repezi de finalul perioadei adolescenței. Micuța prințesă, așa cum era numită de părinți și prieteni nu făcea excepție de la această idee. Fiind singură la părinți, a fost mereu sprijinită în demersurile ei, de către acestia.
Fiind doar câteva zile până la atingerea majoratului, iar părinții fiind plecați la rude, Prințesa își analiza viața, gândindu-se la Prințul pe care-l visa și pe care-l identificase dar nu reusise să ajungă în preajma acestuia. Simțea nevoia de relaxare.
La o plimbare prin centrul orașului, a zărit Prințul alături de o cunostință. În momentul când cei doi s-au despărțit, Prințesa l-a abordat pe prietenul lor comun, obținând o invitație la petrecerea oferită chiar de Prinț, pentru a doua zi. Fericită și-a sunat prietenele pentru a organiza acasă la ea, o petrecere între fete și a stabili strategii de cucerire.
Prietenele când aflând vestea importantă au început să ofere sfaturi, ca niște profesioniste. Primul impas, alegerea ținutei vestimentare. Rochia nu era problemă, fiind în așteptarea unui eveniment important, de mult timp. Pantofii... noroc cu o prietenă care avea experiențe fericite cu magazinul de pantofi Carmine Shoes  și problema este ca și rezolvată.
De fericire, fetele au început mica lor petrecere. Au făcut floricele, care s-au împrăștiat și pe jos, sucul de afine s-a vărsat pe fața de masă iar covorul s-a colorat după vopseaua de păr... Nu era problemă, totul se putea rezolva! Unele chiar de la sine.
Așa credeau fetele pînă în momentul apariției inoportune, a părinților Prințesei. Acestia priveau cu ochii mari, când spre dezastrul din cameră, când spre fete, când spre polițiștii care au apărut chemați de vecini din cauza gălăgiei...
Dimineața totul poate fi altfel. Chiar așa a și fost. Părinții se pregăteau să plece la un dineu de afaceri, iar Prințesa a fost pedepsită să stea în acasă și să facă curățenie.
Prințesa simțea că viața i se scurge și se pierde în hățișurile intrigilor din neant. Părinții au plecat, luând toate cheile casei, pentru a nu se trezi cu alte surprize. Prințesa își sună prietenele, care răspund la apel, pătrunzând pe fereastra locuinței amplasate la parter. După o scurtă consfătuire, își pregătesc armele de luptă și se avântă în rezolvarea problemelor.
Într-o oră, toată locuința este curată, aranjată. Fetele o ajută pe Prințesă să se pregătească de petrecere. Îi aranjează coafura, manichiura, ținuta asortată la pantofi stiletto  după care solicită taxiul pentru plecarea în misiunea de cucerire a inimii Prințului.
Ajunsă la petrecere, cunostința care o invitase, o ajută să pătrundă în localul pretențios. Lumea bună era adunată la petrecere, discutând vrute și nevrute, iar Prințesa se plimba prin încăpere, căutându-și Prințul. Inima îi bătea cu putere speriind-o că o aude toată lumea. Neatentă lovește un platou dar se ferește la timp din calea chelneriței, cerându-și scuze, moment în care calcă pe ceva... Era piciorul Prințului care rămâne uimit, fără glas, la vederea ei. Prințesa se sperie, plecând spre marginea încăperii, simțind o durere în suflet.
După câteva minute, se decide să plece acasă, deoarece totul s-a năruit. Când se ridică de pe scaun, aude o voce în spate, care se bîlbîie după contactul cu scaunul ei și care o invită la dans. Prințesa acceptă invitația Prințului și muzica îi poartă pe aripile dansului.
La finalul melodiei, Prințesa mulțumește Prințului și-și vede părinții, care apar lângă ei și se privesc uimiți. Prințesa se sperie și fuge, pierzându-și un pantof. Iese repede din locație, urcând în primul taxiu, pornind spre casă.
Seara se lasă încetișor peste orășel. Prințesa suspină în camera ei. Aude zgomotul ușii de la intrare. Se așează în pat, pentru a amâna discuția cu părinții ei. Ușa se deschide, apoi se închide încet. Se aud voci...mai multe decât trebuiau.
Prințesa se ridică din pat și o pornește spre sufragerie. Se uită din spatele ușii în interior unde se aflau părinții ei... și o mâna se așează pe spatele ei. Prințesa se întoarce speriată. În fața ei se află Prințul care-i oferă pantoful pierdut, inima și dragostea lui...
Ce mesaje pot transmite, niște pantofi de dama !

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016.

luni, 14 martie 2016

Frumuseţea veşnică


Femeile sunt fiinţe fragile şi încrezătoare în tot ceea ce fac. Uneori au puteri nebănuite.
Cineva spunea odată: “cu cât vezi mai multe femei frumoase, cu atât eşti mai bătrân!”. Această constatare era valabilă până în anul 1985, când toate femeile au descoperit acel Farmec specific lor, devenind toate frumoase!
Îmi aduc aminte că am fost plecat în străinătate, în Germania şi admiram frunuseţile zonei. Mă refer la peisaje nu la femei. Aş fi admirat şi reprezentatele sexului frumos dar nu prea le găseam. Probabil cele de acolo nu au găsit reţeta şi secretul frumusetii .  
După trei zile, fiind într-un magazin, am descoperit şi eu prima frumuseţe, care-mi readucea în minte femeile frumoase. Am urmărit-o, doar cu privirea, asistând la conversaţia dintre aceasta şi însoţitoarea ei, probabil mama acesteia. Femeia îi răspunde mamei, pe un ton natural, spunându-i preţul produsului în… română! Am rămas uimit, constatând de fapt, prima femeie frumoasă din Germania este o…. romanca frumoasa!
Evenimentul a avut loc după 1985, când femeile erau sprijinite de armele mortale ale seducţiei. În prezent, indiferent unde priveşti, este imposibil să nu zăreşti o reprezentantă a sexului slab, frumoasă, elegantă, rafinată.
Privindu-mă în oglindă, mereu văd cum anii încep să-şi pună amprenta asupra mea, pas cu pas, dar soţia mea este mereu aceeaşi! Nu mă refer la observaţiile care mi le face, referitor la treburile care mi le “impune”, ci doar la frumuseţea înfloritoare. M-am gândit să cercetez, motivele pentru care există aceste diferenţe, doar suntem egali, bărbaţii cu femeile!
De când am început studiul, soţia mea a început să fie suspicioasă, crezând că am dat în patima geloziei, urmărind-o mereu. Dimineaţa, mă trezesc ca şi ea, urmăresc paşii de pregătire pentru noua zi, ne bem cafeaua, plecăm….seara sevim cina, ne ocupăm de ale casei şi…apoi gata!
După un timp, mi-am dat seamă, că eu nu vedeam ceea ce era mai evident. Ea se aranja ceva timp…. prin baie. Am văzut că foloseşte cremă hidratantă Gerovital Plant , ceea ce vroiam să-i ofer şi eu cadou de ziua ei, care tocmai se apropie. Citind prospectul, m-am “luminat”.
Acum înţeleg de ce soţia mea este mereu frunoasă!
Dacă  o femeie este frumoasă, are încredere în propriile puteri şi poate răsturna şi munţii!
Îmi aduc aminte de o frumoasă blondă, ce venise cu afaceri la servici, iar prin imaginea ei publică, a reuşit să cucerească “piaţa”. Plimbându-se prin companie, în spatele ei, se formase un alai, al angajaţilor de la schimbul unu, care se pregăteau de plecare, dar nu îndrăzneau să o depăsească…. avea un farmec aparte!
Deci se poate spune, că toate femeile sunt frumoase, dar româncele, au ceva aparte, specific!
Frumuseţea interioară constă în calităţile psihice ale femeilor, dar frumuseţea exterioară ţine şi de puterea de convingere a plantelor!
Frumuseţea poate deveni veşnică!


Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016.

vineri, 11 martie 2016

Casă, dulce casă!


Este minunat să obţii ceva ce-ţi doreşti, cu multă ardoare! Dar ce faci atunci când obţii ceea ce vrei dar nu ştii ce să faci mai departe?
Mie mi s-a întâmplat. Prima oara cu calculatorul pe care-l dorisem de mic copil, iar apoi, când l-am avut, m-am gândit ca un om mare: “Acum ce fac?”, dar de fapt mă întrebam cum se porneşte….
A doua oară a fost, când am obţinut locuinţa mult dorită! Eram fericit că puteam să fac o bucurie persoanei de lângă mine. După ce am primit cheile de la locuinţă, stăteam în mijlocul acesteia şi mă întrebam: “Acum ce fac?”. Era frumoasă, dar pierdută în spaţiu, ca şi mine. Era doar o încăpere rece, care parcă îmi provoca fiori.
După un timp de gândire, am decis să mă ocup de aranjarea acesteia. Pentru început, era nevoie de gresie în bucătărie şi în baie….  Mie îmi place culoarea albastră, dar nuanţă mai închisă, putea fi cam stridentă. Există o vorbă, “ce nu-ţi place ţie, poate nici altuia… sau ce îţi place ţie, poate altuia nu-i place!”.
Astfel m-am decis, că întâi să mă ocup de zugrăvit…adică să aduc profesionişti, iar apoi, vedem ce va fi!
După două săptămâni, camerele erau zugrăvite. Am chemat nişte cunostinţe pentru a le afla părerea. De cum a intrat, doamna prietenului meu, a exclamat:
“Miroase a fum… a ţigări!”.
Eram uimit. Nimeni nu fuma…dar am găsit chiştoacele zugravilor, în ghiveciul cu flori… Mirosul s-a împregnat în pereţi… Deci nu am făcut nimic…Doamna respectivă, era ca o sosie a soţiei mele! Era clar că picam…prost!
Distrus, am pornit pe străzi cu gândul să servesc masa la un restaurant, căci, s-ar putea, ca acest mod de a mânca să fie unul normal în viitor, dacă nu rezolv cu casa…
Pe drum, aproape mă împiedic, de ceva… sau de o idee însăşi! Văd colorat în faţa ochilor… iar undeva departe şi totuşi aproape… scrie Diego . Parcă simt o uşurare şi o pornesc în direcţie respectivă, luat de alaiul de oameni care pătrund în magazin.
Văd produse care mă interesează şi încep să studiez, gândindu-mă să termin cât mai repede, aşa cum fac eu de obicei la cumpărături.
Întâi descopăr parchetul…. chiar unul care, culmea îmi place! Parchet laminat, maro deschis…. Imediat descopăr ceva care mă linisteşte complet: tapetul. Dacă pun tapet  , acopăr toate problemele, atât pe cele vizuale cât şi pe cele psihice!
Revin la parchet dar mă enervez, cu gândul că dimensiunile locuinţei sunt atipice. Un reprezentat al magazinului mă întreabă dacă am nevoie de ajutor. Eu încep să spun multe, vrute şi nevrute.
Acesta mă ascultă şi-mi oferă soluţii rapide, ca şi cum ar fi citit de pe prompter: se pot tăia produsele la dimensiuni dorite, gratuit. Mi se oferă o ceaşcă de cafea şi începem să explorăm albumul de produse care vor transforma o casă obişnuită, într-una de invidiat.
După ce aleg tapetul, gresia, faianţa.... mă gândesc că am nevoie şi de covoare  . Este de ajuns să pronunt cuvântul unui produs, că zeci de imagini încep să se deruleze prin faţa ochilor.
Am ales dormitorul să fie în albastru deschis, sufrageria în crem iar baia în verde…bucătăria albă…. ca o casă de vis!
Privind spre ceas, constat că este târziu. Deja mă îngrozesc că maşina mea stâtea de câteva ore bune în parcare…fără să fi plătit…. dar reprezentantul magazinului mă linişteşte, spunând că parcarea este gratuită pe durata vizitei.
Mă liniştesc din nou, dar îmi fac gânduri negre legate de transportul produselor spre locuinţă. Reprezentantul companiei îmi face o ofertă cu transport inclus, la un preţ de nerefuzat!
În trei zile, ca în basme, ajutat de prieteni, de propriile resurse şi de calitatea produselor, locuinţa a devenit primitoare.
După perioada cu zugrăvitul, căzusem psihic, pentru că vroiam să ofer soţiei, surpriză de ziua ei, locuinţa gata mobilată!
Cu ajutorul noilor investiţii în produsele de la magazin, am reuşit să mă încadrez în timp! Am chemat din nou cunoştinţele, iar doamna prietenului meu, a fost entuziasmată! Nu-mi pare rău că am rămas flâmând în ziua cumpărăturilor….
De atunci, în fiecare seară, sunt aşteptat acasă, în dulcea noastră casă, cu mâncare bună, şi nu numai….
Merităm! Nu?

 Mi-am făcut un prieten, care mi+a oferit credic, prin cardul de fidelitate...este magayinul Diego!
Acasă este acolo unde te simţi bine!
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016.

miercuri, 9 martie 2016

România în miniatură


Cât de curând se apropie perioada concediilor. Planurile se intuiesc, bagajele sunt ca şi făcute, iar distracţia urmează.
Fiecare persoană, după preferinţe şi buget, îşi decide viitoarele destinaţii.
Indiferent unde am pleca în concediu, o fărâmă din aceasta, trebuie să ne rămâne ca amintire, în albumul vieţii.
Mereu când suntem plecaţi, ne dorim să avem diverse suveniruri  pentru a ne readuce în memorie, momentele plăcute. Acestea sunt adevărate podoabe pentru călători, iar pentru cei dragi, de acasă, sunt simboluri ale veşnicei prietenii şi recunostinţe.
Oricare asemenea produs, este ales cu grijă pentru că reprezintă de fapt, un simbol al locului recent vizitat.
Dacă am fi turişti străini, ce am aprecia la ţara noastră? Probabil mulţi dintre aceşti turişti, ne apreciază ţara, mai mult decât unii dintre noi. Dar nimic nu este pierdut!
O amintire ideală din România, pe lângă minunăţiile ţării, frumuseţea peisajelor ar fi un produs realizat de meşteri populari 

Cele mai căutate produse sunt magneţii din ceramică, care prin imaginea prezentată fac mai mult decât nişte simple vorbe. Comunicarea vizuală, nonverbală este una dintre cele mai bune metode pentru a crea o imagine publică favorabilă ţării.
Un magnet, îl pui undeva prin casă, fiind mereu în raza vizuală, readucând mereu în memorie, momentele care au fost şi mai pot fi!
În cadrul imaginii trebuie să fie un peisaj mirific, pădurea cu copacii ai căror frunze se mişcă în adierea vântului, lângă o masă ţărănească de unde să nu lipsească produsele culinare specifice româneşti. Lângă masă îmbelşugată se află ţăranul român, îmbrăcat în portul tradiţional românesc, iar în fundal se află tricolorul....
Fiecare suvenir reprezintă un simbol al locului vizitat, al oamenilor întâlniţi.
Prin această artă populară, turistul este atras de frumuseţile ţării, de bucatele alese, de tradiţiile şi obiceiurile locale iar comunicarea nonverbală devine una interpersonală.
Dacă reuşim să ne atragem turiştii, România va fi mereu un punct de atracţie pentru toţi, chiar şi pentru cei din ţară!
România este frumoasă, românii sunt ospitalieri dar trebuie să fie buni manageri, să-şi cunoască propria marfă şi să o valorifice în turismul internaţional.
O mică amintire de la magazinul din aeroport, poate readuce în prim planul turismului,  imaginea ţării, care a fost şi este ca o „trestie care se îndoaie dar nu se rupe în bătaia vântului”! 

luni, 7 martie 2016

Curățenie, ca la mine acasă!


Părinții își pregătesc odraslele de mici pentru viață, pentru când vor fi mari. Mama și bunica mea m-au învățat diverse treburi care între timp mi-au prins bine. Și tata mă învățase câte ceva, când avea timp! Dar indiferent de cât de mult suntem pregătiți, viața de familie oricum ne ia pe nepregătite!
Viața de familie prin ochii unui copil este total diferite de privirea unui adult. Când vedeam că se gătește prin bucătărie, mă ascundeam prin cameră, sub masă gândindu-mă la problemele copilărie și văzând o scamă pe jos, căutam și altele pentru a face o mulțime...vidă! Asta era una din plăcerile mele, ca și închisul pe balcon a celor din casă sau scoaterea stecherului din priză la aspirator!
Crescând, trebuia să fac față vieții de adolescent, pornind la cumpărături împreună cu familia. Lume multă, înghesuială, alergătură... abia așteptam să mă însor ca să scap de chinul acesta! În scurt timp, a venit și momentul.
După nuntă, totul părea frumos, până într-o zi. Oboseala de la servici, drumul spre casă mă făceau să pic jos de somn. La început, soția mea m-a lăsat în pace, bombănind în surdină, apoi a început să facă multă gălăgie în timpul lucrului prin casă, transmițând nonverbal că trebuie să mă implic și eu.
La început o întrebam dacă pot să o ajut cu ceva și dispăream înainte să aud răspunsul, apoi m-am hotărât să rămân lângă ea și să o sprijin moral. Atât mi-a trebuit! Acum auzeam și răspunsurile la întrebarea mea binevoitoare. Astfel m-am hotărât să o sprijin, mai ales că se apropiau sărbătorile. Când eram mic, sărbătoarea însemna mâncare din belșug, cadouri... acum înseamnă înainte de toate, muncă!
Am început să devin un stâlp al familiei!
Primul pas a fost pregătirea bunătăților pentru sărbători. Eu eram detașat. să pregătesc ingredientele, în cazul în care le găseam... Atunci am descoperit câte ingrediente sunt necesare.Până la urmă am găsit aproape tot, dar mutasem jumătate din cămară. Atât de bine aranjasem că nu găsisem ...zahărul, deci trebuia să plec la cumpărături.
Soția mea a făcut o listă iar eu am început să călătoresc prin piață, făcând sport: ocolirea vorbăreților din mijlocul drumului, depășire prin stânga sau dreapta a celor care se aflau în plimbare, săritura peste un bărbat care se oprise brusc, căutând ceva pe jos.... În final, după patru ore și mai multe convorbiri telefonice cu soția mea, reusesc să ajung acasă. am cumpărat tot ceea ce trebuia, chiar şi în plus...poate chiar mult prea mult!
Până la urmă, am decis să mă ocup de curățenie. Mi-a fost milă să bat covoarele că ele nu au nici măcar o vină... că se apropie sărbătorile, astfel că mi-am luat din debara aspiratorul Rohnson Aquatech R144  și m-am apucat de treabă. Arma mea fatală!
Parcă în copilărie era mai ușor! Noroc că am cumpărat de la magazinul MarketOnline.ro un aspirator pe apă că altfel mă prindea următoarea sărbătoare fără să termin curățenia! Nu trebuie să mă chinui să aspir praful şi murdăria, parcă intră de plăcere, invitate de filtrul HEPA!

După ce am terminat treaba, fericit mă duc la soția mea care-mi arată făcălețul. Mirat privesc în direcția indicată și descopăr o pungă de făină căzută în cămară și spartă! Probabil când făcusem ordine, căutând ingredientele, nu l-am amplasat prea bine...sigur!
Mă apuc să fac curat, mă învârt prin locație și lovesc o oală. Mă reped să o prind, dar ating ceva... Salvez oala și simt niște picături pe cap. Mă sperii că mi-am spart capul! probabil de atâta treabă, că de lovit nu-mi amintesc...
Picăturile ajung în gură și simt gustul de ulei! Măcar sunt întreg la...cap! Oftez și privesc spre ușă, unde, cu mâinile în șold, soția mea privește uimită la mine! Pentru a-mi face în ciudă, aterizează și un borcan cu gem, în fața mea, făcându-se zob! Cred că o să cumpă un aspirator vertical, pentru cămară și spații înguste că tot este o perioadă certă de promotii aspiratoare ...
Anii au trecut, viața își urmează cursul, iar curățenia a devenit sarcină în familie. Cu această ocazie trec prin toate colțurile locuinței, pe unde în mod obișnuit, nu trec! De acum , la maturitate, când văd o scamă, o culeg... pentru a nu se aduna prea multe! Păstrez cu strictețe ordinea și curățenia!Toți mă consideră un soț model, un familist convins și hărnicuț! Am început să ofer indicații în domeniul curățeniei, fiind ascultat ca un adevărat guru! Singurul defect, devenit profesional, este că de câte ori merg în vizită, sunt atent la detaliile curățeniei din casele respective! Parcă aș merge în audit sau inspecție tehnică!
Am terminat repede articolul că soția mea mă strigă... probabil a descoperit că nu am făcut curat, încă, în debara! Se aude un vâjâit... deci are pliciul în mână... și încă nu au apărut muștele!

joi, 3 martie 2016

Scaune şi vieţi


Bărbatul se grăbeşte să intre în bloc, salutând scurt pe vecina care-l bombăne. Acesta urcă repede scările, deschide uşa şi priveşte spre domitor:
- Am venit! Sunteţi gata?
- Încă nu. Abia am adormit copilul. Vorbeşte încet.
- Bine…bine, hai că întârziem. Cu cât ajungem mai devreme, cu atât plecăm mai repede! – spune bărbatul privindu-şi soţia care se tot uita în oglindă.
- Cum îmi stă....?
- Foarte bine! Mergem? – spune bărbatul fără a se mai uita la soţia lui.
- Da... Dar nu se potriveşte broşa – spune soţia, care dispare din peisajul vizual.
Bărbatul începe să se plimbe pe hol, bombănind. Din cameră se aude ţipătul unui bebeluş Bărbatul intră în camera cu gălăgia şi-i spune copilului, de parcă acela l-ar înţelege:
- Tu să taci, că noi plecăm şi vine...
- Mama nu vine – răspunde soţia care apare lângă ei. Trebuie să ducem noi copilul la ei.
- Of!
- Păi îl iau în braţe şi-l plasăm la ai mei, oricum este în drum.
- Nu! Doar nu am umblat degeaba după scaune auto copii  ca să-l ducem în braţe în maşină! Vrei să plătesc amendă!
- Bine. Luăm şi scaunul…
Bărbatul oftează şi cu scaunul auto Vento  în braţe, coboară la maşină. Aranjează scaunul şi-şi aşteaptă soţia care întârzie. Bărbatul îşi priveşte ceasul şi se enervează. După un timp, apare soţia lui, cu bebeluşul. Se întâlnesc cu bătrâna de la etajul doi şi încep să povestească. Enervat, bărbatul merge după bebeluş. Vecina îl vede:
- Ce bine că aţi venit să o ajutaţi pe soţie!
- Da…da… ca să apucăm să plecăm şi noi. La revedere!
Bărbatul o porneşte grăbit spre maşină, aranjează bebeluşul în scăunel, se urcă la volan şi claxonează. Apare şi soţia, fuga-fuga. Bărbatul demarează:
- Tot timpul ai chef de discuţii!
- Păi mă plictisesc acasă!
- Ia copilul si plimbă-te! Stau eu acasă şi mergi tu la servici!
- Mereu ai cev..
Bărbatul bombăne şi neatent, tresare, când o femeia apare pe trecerea de pieteni, punând frână brusc. Apoi se aude un zgomot surd iar geamurile se facă ţăndări. Maşina din spate nu apucase să frâneze, lovindu-i din plin.
Poşeta zboară pe geam. Bărbatul se uită speriat la soţie, pe al cărei frunte se formau picături de sânge. Simte şi pe faţa lui, ceva cald….roşu. Amândoi, îşi şterg picăturile şi privesc în spate la bebeluş, care se juca liniştit cu o maşinuţă, vorbind, în scăunelul de la Coletto…. Era cel mai vesel!
- Sunt cele mai rezistente scăunele…. – spune bărbatul, iar femeia aprobă surâzătoare.