cluc24

miercuri, 31 august 2016

Banc - in autobuz

La mijlocul unui autobuz supraaglomerat, se aude un glas iritat de femeie:
- Domnule, cum vă permiteți, ce faceți?
Liniște, pauză, același glas:
- Domnule, ce faceți?
Liniște, din spatele autobuzului un glas interesat:
- Hai domnule, nu ne mai intriga, spune-ne și nouă ce faci.

marți, 30 august 2016

Dacă aş mai fi copil…



Mă întorc agale de la servici. A fost o zi grea şi obositoare. Soarele ne copleşea cu razele ei puternice. Ajung acasă cu gândul la odihnă. Soţia mea găteşte şi se agită de colo-colo. Eu încerc să-mi savurez cafeaua. Soţa mea, apare cu un polonic în mână:
- Mă ajuţi la tocat ardei ?
- Da. Cum să nu! – spun bucuros că termină treaba şi va fi linişte.
Intru în bucătărie, aşteptând castronul cu ardei. Când mă uit, soţia mea îmi trage în faţă doi saci plini… Eu fac ochii mari şi-mi întorc privirea pentru a nu-mi observa dezamăgirea. Încep să pun la tocat, făcând totul mecanic…. deşi nu sunt mecanic de meserie!
După o perioadă lungă de timp, finalizez treaba. Soţia mea constată că-i lipsesc anumite ingrediente şi mă decid să merg la piaţă. Plec repede pentru a nu se răzgândi şi să-mi traseze altă sarcină. Ajuns în piaţă, trec cu greu de baricadele umane care se opresc aşa cum îi taie capul şi reusesc să cumpăr verdeţurile. Am ales un vânzător care scrie ce reprezintă fiecare produs, pentru a nu lua altele. Trebuie să mă obişnuiesc cu denumirile lor. Ajuns în parc, mă opresc să mă odihnesc,ascultând ciripitul păsărelelor..



Pe o bancă în faţa mea, se află trei fete de zece ani. Se jucau la telefon, probabil căutau pokemoni. Una începe să înjure şi celelalte încep să vocifereze. Nu pentru a-i face observaţie, şi pentru a se întrece în diverse epitete, adjective…. Cred că sunt bune la limba română… Oare ele recunosc şi verdeţurile? Apoi încep să vorbească de anatomia omului, despre sex şi …. Încep să cred că sunt în alt film, sau că visez. Mă pipăi dar sunt viu…treaz. De băut încă nu am consumat nimic…
În timp ce fetele au trecut la diverse păreri legate de bărbaţi şi femei laolaltă, eu mă gândesc la copilăria mea. Dacă puteam să mă întorc în trecut… Ce bine era. Scăpam de muncă şi mă jucăm non-stop! Eram mereu pe afară, jucând fotbal, căutând castane în tricoul meu albastru  din bumbac, care-mi acoperea partea de sus a pantalonilor lungi  din in, neputând acoperi însă şi micile semne de la urzici! Cred că sunt singurele verdeţuri pe care le recunosc din prima clipă. Acum mă feresc de ele, ca şi de fetele care nu reusesc să se poarte ca nişte viitoare domnişoare!
Ce vremuri…. Fiecare moment din viaţă trebuie trăit din plin, căci nu este repetabil. Doar tocatul ardeilor este un ritual anual!
Mă grăbesc spre casă, să termin treburile pentru a ieşi apoi la o cursă de alergări! Deja o şi văd pe soţia mea cum învârte polonicul în aer, în direcţia mea!

luni, 29 august 2016

Culorile copilăriei



Cine nu-şi aduce aminte de copilărie? Toţi ne amintim acele vremuri tumultoase pentru ori şi îngrijorătoare uneori, pentru părinţi. Cei care nu-şi aduc aminte de aventurile şi năzbâtiile acelor vremuri, probabil au fost ca nişte bibelouri.
Fiecare dintre noi aveam o jucărie preferată, o persoană (un prieten sau prietenă) dragă alături de care alunecam pe valurile copilăriei. Hainele nu era importante pentru noi, dar aveam anumite preferinţe. Fiind băieţi, fotbalul ne atrăgea şi încercam să alegem haine specifice şi asemănătoare echipelor cu care ţineam. Asta până apărea cineva care ne privea urât sau ne provoca amical, fiind susţinător al altei echipe.
Fiecare dintre noi avem o culoare preferată. Este ceva care ne place. Întâi îmi plăceau culorile deschise în general, albastru în special. Acum dacă ar fi să aleg o ţinută vestimentară, aş alege un tricou negru. De ce negru? Pentru că mi s-a atras atenţia că este o culoare sobră şi am descoperit că se potriveşte în orice ocazie.
Culoarea neagră este una liniştită şi îmi seamănă mie perfect, fiind o persoană tăcută, în general. Prin negru se simbolizează persoana care nu spune nimic, nu se dezvăluie, reprezentând necunoscutul, misterul şi mai ales neprevăzutul. Exact ca aventurile copilăriei….
“Nimic nu este aşa cum pare” ar spune un tricou negru din bumbac 100%  , alături de pantalonii lungi de in  care completează o ţinută perfectă de “joacă”.
Degeaba ne gândim că destinul este influenţat doar de zodii, pentru că de fapt, culorile ne reprezintă, fiind ceea ce oferim la fiecare întâlnire cu evenimentel care se succed în viaţa noastră.

duminică, 28 august 2016

Dilema lui Vasilică



Vasilică se zvârcoleşte prin pat. Este agitat. După câteva mişcări stânga-dreapta, se decide să se ridice din pat. Se uită la lună. Îşi aduce aminte de poeziile lui Eminescu. Zâmbeşte. În acele vremuri, cu o poeziei, puteai cuceri femeia mult dorită. Astăzi, totul trebuie modernizat.
El era conştient că fiecare familie, avea în componenţa ei, câte un Vasilică. Familia iubitei lui, până în acele momente, nu avea încă un asemenea nume în arborele genealogic al familiei.
Vasilică caută o modalitate inedită de a-şi cere prietenia, în căsătorie. Are inelul pregătit dar îi lipseşte inspiraţia. Vrea ceva inedit, care să nu fie comun pentru acel  eveniment.
Nu poate închiria un avion care să scrie mesaje pe cer, nici limuzină sau un restaurant de lux. Îşi dorea ceva romantic, stil vechi dar, nu de tip arhivă!
După câteva momente de gândire îşi priveşte ceasul şi se înspăimântă. Timpul trece, obosit este, iar gândurile... ideile sunt în vacanţă. Probabil la mare!
Se pune din nou în pat, închide ochii gândindu-se la mare...
Deodată îl trage cineva de braţ. Deschide brusc ochi dar îi are legaţi cu o eşarfă. Este ridicat în braţe, legat fedeleş, băgat în sac şi transportat. Simte şi aude cum este lovit, fără intenţie de scările pe care le cobora, fără voie.
Vasilică încearcă să se mişte dar nu poate schiţa nici măcar un gest. Aude portiera maşinii şi apoi simte că totul se derulează cu o viteză ameţitoare.... Parcă era într-un film... Oare răpitorii nu ştiau că nu este bogat? Sau mintea lui, valorează foarte mult?
Linişte... este luat pe sus şi trântit pe ceva care se mişcă sub greutatea lui! Încearcă din nou să se elibereze dar fără sens.... Se încordează şi aude o ruptură a sacului în care fusese introdus. Îşi eliberează încet, o mână şi apoi îşi foloseşte dinţii... dar are ceva care-l împiedică. Îşi desface legătura de la ochi şi descoperă marea... Este în mijlocul mării, purtat de vânt pe o navă cu pânze. Îşi scoate obiectul care-l încurcase, între dinţi şi constată că este un inel! Sare în picioare!

Cel puţin aşa crezuse Vasilică, care, frecându-se la ochi, descoperă că inelul este pe masă, marea în poză iar el, singur cuc, pe jos, în cameră... Nava cu pânze era probabil una dintre participantele la Regata Marilor Veliere, eveniment desfăşurat în portul Constanţa între 8 – 11 septembrie 2016. Citise undeva, dar nu conştientiza unde, că cele 14 nave participante pot fi vizitate gratuit de către turişti.  Acele nave plecau să se întreacă în apele Mării Negre, până în Rusia, Bulgaria, folosindu-se doar de puterea şi direcţia vântului.
Acest vis, i-a dat o direcţie pentru evenimentul care-l frământa. Ce poate fi mai frumos decât o cerere în căsătorie, la mare, printre nave, aşa cum făceau adevăraţii iubitori de călătorii marine, cum era şi prietena lui…. 

sâmbătă, 27 august 2016

Haine pentru nepoţel


Pătrăţel se grăbeşte să ajungă la vecina Gogoşar. Gogonel era deja instalat acolo, în fotoliu. Pătrăţel se uită lung la el, apoi i se adresează gazdei:
- Ajută-mă şi pe mine!
- Ai bere în frigider – răspunde Gogoşar continuându-şi activitatea pe laptop.
- Nu este vorba de bere...
- Nu? – se miră Gogoşar, care pune mâna pe fruntea lui Pătrăţel. Nu ai temperatură!
- Nu...nu... Sâmbătă este ziua nepoţelului meu – spune Pătrăţel.
- Maimuţel are copil – se sperie Gogonel?
- Nu ...cealaltă soră a mea...
- A bine... se linisteşte Gogonel.
- Şi? Vrei să merg cu tine la aniversare? – întreabă Gogoşar.
- Nu...da... adică da, dar nu asta e problema.
- Adică eşti sigur că vin? – întreabă Gogoşar
- Dacă te rog... ca o vecină bună...
- Bine...accept – spune Gogoşar. Altă problemă?
- Adevărata problemă. Nu ştiu ce să-i cumpăr. Cărucior... i-am luat, nu-i mai trebuie, jucării...da....
- Îmbrăcăminte.
- Mda – oftează Pătrăţel. Ultima oară i-am luat un tricou şi aproape că m-a alungat mama ei!
- Păi nu cumperi tricouri cu băutură şi formaţii hip-hop....
- Of... Ai soluţie?
- De rufe?
- Nu... te rog Gogoşar... de cadou... îmbrăcăminte adecvată.
- Hai să vedem pe net, că dacă te duc în magazin, primele haine, le şi cumperi!
- Da.. da .. pe internet.
- Câţi ani are?
- Păi... acum un an i-am cumpărat tricoul ciudat...acum doi ani... am spart cu capul geamul când ne jucam, acum trei ani...cărucior...
- Am înţeles! Ce culoare preferă?
- Hm... Cred că...seamănă cu mine...deci albastru.
- Atunci un tricou albastru  , culoarea cerului. Se potriveşte cu toate combinaţiile. Din bumbac.
- Da...categoric. 100%!
- Aşa şi este!
- Dar nu este puţin un tricou?
- Păi, cumperi şi pantaloni...
- Din cei scurţi...că este cald! Să-i poarte că dacă creşte, cadoul este inutil! Va fi echipat de fotbal!
- Îmi place cum gândeşti, Pătrăţel!
- Da... Le comanzi tu Gogoşar, că poate iar fac o gafă!
- Bine...
Pătrăţel îi dă un pupic vecinei care rămâne blocată şi dispare. Gogonel se uitase la ei, cu ochii cât cepele. Pe uşă îşi face apariţia Maimuţel:
- Fratele meu alerga pe scări... S-a întâmplat ceva?
- Nu. Am rezolvat o problemă – susţine Gogoşar.
- Bine. Mă ajuţi şi pe mine să aleg un cadou....
- Da Maimuţel. Pentru nepoţel? 
- Da... Ce atot-ştiutoare eşti! – remarcă Maimuţe

vineri, 26 august 2016

Banc - Pensionarii



Bătrânica: M-am hotărât să divorţăm!

Bătrânelul: După 40 de ani de căsătorie….De ce?

Bătrânica: În 40 de ani de căsătorie tu nu mi-ai cumpărat nimic.

Bătrânelul: Dar ce, am ştiut eu că ai ceva de vânzare?!

joi, 25 august 2016

Banc - dicton

Chicago. Ora unu. 
Soţul nu s-a întors acasă. Deodată se deschide uşa şi acesta apare cu hainele sfâşiate şi plin de sânge, cu vânătăi în ochi.
- Ce s-a întâmplat? Cine te-a adus în halul ăsta - întrebă soţia alarmată.
- Bill . Ne-am certat.
- Cine? Gangsterul, ticălosul, trântorul acela care....
- Destul, o întrerupe soţul. Despre morţi numai de bine....

miercuri, 24 august 2016

Vise....


Gogonel pătrunde în locuința Gogoșarei și-și ocupă locul în fotoliu. Gogoșar și Maimuțel urmăresc atente ecranul laptopului. Gogonel pornește televizorul, derulează programele apoi îl închide:
- Ce este cu Pătrățel? Nu a mai venit de o zi!
- Chiar, ce face? – întreabă și Gogoșar. Ne e dor să pună televizorul la maxim, să strige gol, savurând berea!
- Chiar nu știu. Fratele meu a primit un colet și s-a băgat în cameră, de ieri. Nu pot vorbi cu el, că este mereu ocupat – oftează Maimuțel.
- Mă duc să văd – spune Gogonel, care și dispare.
Fetele continuă să se îndeletnicească cu treburile care le preocupau. După câteva minute, apare Gogonel, dezamăgit, trântindu-se în fotoliu:
- Nu am reușit să vorbesc cu el. Mi-a zis că este ocupat. Nu mergi și tu , Gogoșar? De tine ascultă.
- Să nu fie bolnav! – spune panicată Maimuțel.
- Bine, bine, mă duc.
Timpul cât lipsește gazda, trece repede pentru Gogonel și Maimuțel care-și aruncau priviri scurte. După câteva minute, apare Pătrățel însoțit de Gogoșar și de o cutie imensă. Gogoșar își reocupă locul la masă, iar Pătrățel se asează în fotoliul său. Pornește televizorul în surdină, în timp ce ceilalți trei prieteni se uită curioși la el. Până la urmă, Gogoșar rupe tăcerea:
- După ce te-am adus aici, nu ne prezinți cutia?
- Ba da – spune Pătrățel. Cutie...ei sunt Gogoșar, sora mea și Gogonel.
Cei trei îl privesc uimiți. Pătrățel oftează, părăsindu-și locul. Pune cutia pe jos și scoate din ea... o navă cu pânză.
- Am făcut-o eu, din bucăți.
- Ce frumos!
- Super!
- Păcat că nu pot vedea așa ceva în realitate. Tehnologia a distrus frumusețea acestor nave – oftează Pătrățel.
Gogoșar tace și face...tastează de zor:
- Ce ai vrea?
- Să admir o asemenea navă! – spune Pătrățel. Să mă urc pe ea, să călătoresc…Vise...
- Și dacă te ajut...ce-mi dai?
- Ha...Luna de pe cer! Nu este posibil...ca și visul meu! – spune Pătrățel
- Și dacă totuși este realizabil?
- Cea mai frumoasă bijuterie...pentru o bijuterie de navă!
- Bine. Între 8 și 11 septembrie mergem la Constanța.
- De ce?
- În port sunt expuse cele mai spectaculoase nave cu pânze și pot fi vizitate gratuit de către turiști.
- ...
- După ce turiștii vor vizita cele 14 nave din port, ele vor participa la o cursă pe Marea Neagră. Pleacă din România, întâi spre Rusia, apoi spre Bulgaria.
- Navighează folosind puterea vântului? – întreabă Pătrățel
- Da – răspunde Gogoșar. Este la Regata Marilor Veliere.


Pătrățel se duce repede lângă laptop și începe să pună posesie pe el, îndepărtând cele doua fete de acolo. Studiază intens și se înveselește:
- Super. Rustic. Merită o bijuterie....
- Poate mai mult – se aude o voce șoptită....

marți, 23 august 2016

Cavalerul rătăcit


Cavalerul privește în zare, spre mare, de pe muntele unde s-a retras în urma propriilor supărări. A fost părăsit de prietenii săi, care odată ajunși la putere, l-au sabotat pentru a pierde sprijinul regal. Suspină. Aude un zgomot în spatele său, iar instantaneu pune mâna pe locașul sabiei. Apare un cățel și un pitic.
- Ai greșit drumul...
- Nu cavalere, tu m-ai ajutat, iar eu îți voi fi mereu alături.
Cavalerul zâmbește trist și-l îmbrățișează pe omuleț. Cățelul se plimbă printre ei, făcând tumbe.
- Eu nu mai am putere... – zice cavalerul.
- Puterea dispare, dar istețimea minții rămâne.
- Da... deștept și nedreptățit!
În acel moment se aud strigăte. Cavalerul privește spre mare, văzând cum Regina este răpită de pirații care o urcă îb nava lor, fugind.. Armata Reginei  se repede pe urmele acestora. Nava lor a fost distrusă iar bărcile sunt impinse de vânt spre mal. Acestia asistă neputincioși la răpire.
Cavalerul privește uimit cum nava piraților se îndepărtează nestingherită. O pornește grăbit spre  poalele muntelui, pe partea opusă desfășurării acțiunii anterioare. Ajuns acolo urcă pe propria lui navă cu pânze, urmat de pitic și de cățel. Îndreaptă nava în direcția vântului, care o pune în mișcare.


Nava ocolește insula și ajungând în larg, pe înserate, se îndreaptă spre nava piraților. Piticul pune o vîșlă pentru a direcționa nava spre ținta dorită, lovindu-se nesesizabil de acesta. Cavalerul înoată în jurul navei inamice, găsind locul pe unde să urce. Ajuns  pe punte se îndreaptă spre piratul care tocmai golea o sticlă cu băutură. Acela își pierde cunoștința  înainte de a savura lichidul. Cavalerul aude pași și se întoarce... dar renunță la atac. În spate lui se afla piticul.  Cățelul trage încet de frânghia aflată în zonă, încercuind pirații care stăteau rezemați de stâlp.
Cavalerul începe să facă ordine și curățenie, pe punte, în cabina și apoi o eliberează pe Regina care suspina speriată.
În acest fel, Cavalerul a ajuns regele propriei Regine și a reușit să impună respect, înțelegere și prietenie în cadrul propriei comunități.
Cavalerul își stabilește un program zilnic de relaxare și de retrăire a propriilor aventuri, făcând călătorii alături de prieteni, în nava cu pânze, pentru a-şi reaminti momentele grele şi de cumpănă din viaţă.
Filozofia susţine că omul este ca o „trestie în bătaia vântului, care se îndoaie dar nu se rupe”, fiind puternic în prezenţa vântului, care-l şi susţine în vâltoarea vieţii.
Cei care vor să meargă în prezent, în asemenea călătorii vor putea vizita Regata Marilor Veliere care se desfăsoară între 8 și 11 septembrie în Portul din Constanța. Acolo vor participa cele mai spectaculoase 14 nave cu pânze care pot fi vizitate gratuit de către turiști. După 11 septembrie, navele se vor întrece pe Marea Neagră, plecând din România spre Rusia şi apoi spre Bulgaria, deplasabile doar prin puterea vântului.

sâmbătă, 20 august 2016

Georgică prin lume


Georgică a crescut atât de repede că nici nu şi-a dat seama. El încă era atras de jocuri... Asta până în momentul când a cunoscut-o pe Viorica. Adică mai mult ea l-a cunoscut şi l-a atras. După prima întâlnire şi vizită la ea acasă, Georgică era atât de bulversat că nu ştia cum să ajungă în propria lui locuinţă. Se pierduse... S-a oprit în faţa unui indicator de pe stradă şi a sunat la un taxi, care a venit şi l-a salvat.
A doua zi, când s-a deplasat către Viorica pentru a se reîntâlni, s-a rătăcit pe străduţe, blocuri, cu taxi cu tot. A coborât, a achitat călătoria şi a cumpărat un buchet de flori. Apoi a dat un telefon Vioricăi care a venit la locaţia indicată de el, oferindu-i ca surpriză, buchetul de flori... apoi un inel!
Georgică a fost informat că trebuie să-i cunoască părinţii. Astfel a aflat că părinţii ei se recăsătoriseră şi avea două soacre şi doi socrii. În prima fază, Georgică intră în panică dar apoi este fericit: va primi mai multe cadouri de ziua lui!
Viorica se decide să-l prezinte mamei. Din acest motiv, cei doi, o pornesc, cu microbuzul spre Maramureş. Lui Georgică i-a plăcut şederea acolo. Petrecuse mai mult timp cu socrul, decât cu Viorica care era ocupată cu mama ei, care-i oferea diverse sfaturi. Georgică a învăţat şi el de unele şi altele. Cel mai important, era faptul că putea deosebi, după antrenamente intense, pălinca din struguri de cea din prune.
Obosit, a revenit fericit acasă. Viorica plecase în Germania la tatăl ei. Georgică îşi dorise de mult să plece în Anglia dar nu găsise un prilej anume. După două zile, apare şi prilejul, dar nu în Anglia şi în Germania. Era solicitat de ceilalţi socrii, să se prezinte la apel. Georgică este fericit... dar pentru scurtă durată. Îşi aduce aminte că are rău de avion... O anunţă pe Viorica care-i rezolvă rapid problema căutind plecari microbuze Romania - Germania . Cu această ocazie va vedea mai multe ţări europene, va admira peisajele şi nu va fi doar un turist rătăcit prin lume!
Georgică este fericit şi-şi cumpără bilete autocar Romania Anglia prin Viotur . Când să facă plata îşi aduce aminte că de fapt, pleacă în Germania! Panica este mare. Întâi şi întâi, trebuie să caute un transport persoane Germaniacu Viotur , iar apoi să înveţe să spună adresa unde vrea să ajungă, în germană. El se rătăcea în propriul său oraş… Germania era mult mai mare! Doar cine nu încearcă, sigur nu reuseşte.

Viorica îl linişteşte, ocupându-se ea de problemă. Face rezervarea, oferind adresa exactă, unde să fie livrat Georgică prin Viotur. Georgică se mai linisteşte… Dar tot are o teamă în suflet! Dacă nu-l plac socrii?

Călătorind spre Germania


Multe persoane îşi doresc să petreacă, în confort şi relaxare, zilele de concediu. Toţi au o dilemă legată de destinaţie: în ţară sau în străinătate? Există păreri împărţite: la noi este scump şi nu merită... în alte ţări este mai ieftim sau mai frumos....sau, sau...
Eu am găsit soluţia ideală. Oricum nu pot avea un concediu lung, deci îl împart în două părţi. Primul concediu îl petrec prin ţară, la umbra brazilor sau pe plaja asaltată de mare. Al doilea concediu, care se desfăşoară spre toamnă, îl dedic vizitelor turistice de pe alte meleaguri. La sfârşit de an, la gura „caloriferului”, depănăm amintirile de peste an, comparând şi redescoperind mirifica Românie.
Anul acesta a apărut o dilemă. Pericolul impus de terorism te îndeamnă să alegi rute ocolitoare sau să renunţi pur şi simplu, la unul dintre visele şi asteptările acelui an. Uneori poţi fi în momentul potrivit într-un anumit loc, total nepotrivit. Mai ales că zilele trecute văzusem un film cu o deturnare de avion....
Totuşi, există pentru orice, o soluţie. Nu trebuie să plecăm cu avionul... putem merge şi cu maşina. Cu un autocar, ca să nu fim stresaţi de drum şi de condus, să putem admira zonele pe care le străbatem.
Bilete autocar Romania Anglia prin Vioturgăseşti la cele mai avantajoase preţuri, ne-au spus nişte rude care au fost în Anglia. Da, dar noi vrem să mergem în Germania! În Anglia, drumul este mult prea lung, nu că în Germania am ajunge mult prea repede... Facem peste o zi de călătoria cu autocarul.
Am căutat pur şi simplu pe internet „Plecari microbuze Romania - Germania  şi am găsit imediat soluţia ideală.
Noi mergem la nişte rude din zona respectivă şi este cam greu să ne descurcăm până ajungem la destinaţia finală, mai ales că este prima oară când ne deplasăm în nordul ţării. Prin transport persoane Germania cu Viotur , sigur ajungem în regulă şi acolo unde trebuie. Microbuzul ne duce direct la adresa dorită, astfel nefiind nevoie să ne stâlcim limba pentru a ne înţelege cu localnicii.
Doar cine nu caută, nu găseşte ceea ce-i trebuie. Cu această ocazie putem admira mai multe ţări europene, nefiind doar nişte turişti rătăciţi!

vineri, 19 august 2016

miercuri, 17 august 2016

Divina


Micki și Nicki priveau în zare, fără a acorda vreo atenție fetelor din jurul lor. Micki își termină berea și face semn chelneriței, ca să vină cu o nouă serie, din licoarea care se consumase.
Chelnerița apare zâmbitoare, oferind cele două beri. Băieții nu-i acordă atenție. Deodată, cu plecarea chelneriţei îl zăresc pe Pinky, stând în celălalt capăt al restaurantului, vorbind la telefon. Micky începe să râdă:
- Caută fete....
- El tot caută... dar ele nu-l caută! – întăreşte Nicky cele spuse de prietenul său.
Fetele lor privesc spre cel despre care se discuta, râzând:
- După cum îl vedem..
- Haha...
- Eu l-am văzut luni la sex shop  – spune Micky sorbind din băutură.
- Dar ce ai căutat, dragule, pe acolo – îl întreabă prietena privindu-l cu ochii reci.
- Nu am fost acolo....
- Nu?
- Eram pe la magazine... am văzut vânzătoarea discutând...
- Ai fost înăuntru – îl încolţeşte prietena pe Micky?
- Nu. Era afară... îi admiram poşeta... ştii...se apropia ziua ta şi mă uitam după un cadou...
- Da...da ... – aprobă Nicky. Şi pe mine m-a luat de multe ori în cercetări.
- Doar de poşete? – intervine şi prietena lui Nicky.
- Da... Prietenul la nevoie se cunoaşte!
- Da. Se vede – spune zeflemitor prietena lui Micky.
- Noi discutam de Pinky şi uite... avem discuţii! – remarcă Micky.
- Nu ne interesează Pinky – spune prietena lui Micky. După cum îl văd, sigur suferă de ejaculare precoce .
- De ce crezi asta? – întreabă insistent Micky.
- Poate din experienţă – susţine fata.
Între timp, Pinky trece pe lângă ei, salutându-i, spre ieşire. Cei patru, decid să se răzbune pentru disputa lor:
- Pinky!
- Da Micky.
- Prietena mea ţine o petrecere sâmbătă. Am vrea să vii şi tu!
- Da, o să fie super – aprobă prietena lui Micky.
- Da..Cred că vin...
- Trebuie să vii cu prietena – spune Nicky.
- Ai prietenă, nu – întreabă prietena lui Nicky, cu un zâmbet dulce?
- Da ... nu este o problemă...chiar aşa ar fi mai bine... Salutare.
- Salut.
- Te aşteptăm.
- Cu interes!
Pinky părăseşte locaţia, puţin împleticit, deşi nu consumase alcool. Cei patru izbucnesc în râs:
- Vine cu o gonflabilă!

Sâmbăta îşi face simţită prezenţa, iar soarele încinge atmosfera de la petrecere. Micky începe să-şi prezinte reuşitele, auditorului. Nicky este ocupat cu prietena lui. Prietena lui Micky stă relaxată şi îmbrăcată sumar, în fotoliu. La un moment dat, se face linişte.
Apare Pinky, ce este urmat de o frumoasă roşcată îmbrăcată într-o superbă rochie vişinie.
- Divina! – spune Micky.
Nicky rămâne cu privirea aţintită asupra vizitatoarei, iar prietena lui, îi aplică o palmă uşoară. Ceilalţi invitaţi îi strâng mâna lui Pinky, aşteptând prezentarea prietenei acestuia.
- Ea este... adică peste două luni, va fi soţia mea. Am adus şi invitaţiile de nuntă, dacă tot sunteţi toţi aici.
- Dar nu te-am mai văzut cu domnişoara....
- Am fost plecaţi prin călătorii.
- Femeile nu se etalează ca nişte obiecte preţioase. Ele trebuie să fie acolo, unde trebuie, când este necesar – spune Divina, zâmbind cuceritor.

marți, 16 august 2016

Călătorind în Iaşi


De multe ori, ceea ce ne propunem, nu putem realiza. Pur și simplu mereu apare neprevăzutul. Deși aveam stabilită o călătorie pe meleaguri moldave, din cauza serviciului nu am putut pleca.
Pentru a nu strica concediul prietenilor și al soției, i-am trimis pe ei, în călătoria programată. După o zi, am reușit și eu să-mi termin treburile neprevăzute, având astfel disponibilitate pentru călătorie. Am aflat că în ziua următoare, prietenii vor ajunge la Iași. Mă gândeam să le fac o surpriză, apărând inoportun, și eu pe acolo. Mi-am cumpărat biletele de avion și a doua zi dimineață eram la aeroport Iasi  .
Fericit de reușită am sunat pe mobil pentru a afla situația celor cu care urma să mă întâlnesc. Spre surprinderea mea, răspunsul și situația deveniseră neprevăzute. Faptul că eu nu eram implicat în eveniment, a dus la ipoteza ca toate cele cinci persoane, să folosească un singur autoturism. Deci eu nu aveam loc...
Aveam două posibilități: să mă întorc acasă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, sau să caut un mijloc de transport. Dacă reveneam acasă, trebuia să îndeplinesc sarcinile zilnice, stabilite de soţie: cumpărături şi bătutul covoarelor. La cumpărături nu prea mă pricep... când merg să cumpăr ceva verdeaţă, revin din piaţă cu plasele pline... doar doar trebuie produsele şi economisesc timp şi alte drumuri... Iar covorul! Ce vină are el, că nu am plecat în călătorie? De ce să-l bat? Este clar. Am ales a doua opțiune, cerând ajutorul unei angajate a aeroportului. Aceasta m-a direcțional către rent a car Iasi . Bine că-mi iau permisul de conducere mereu cu mine!
Eram un pic debusolat, dar mi-am zis că nu am ce pierde! Încercarea moarte nu are, așa că m-am îndreptat spre locația unde îmi puteam rezolva problema. Adică la ieşirea de la aeroport. Maşina aleasă, mă aştepta deja la intrare. Mă gândeam că pierd timp preţios cu birocraţia dar actele au fost gata într-o clipă, iar preţul convenabil. În 30 de minute deja eram în locul unde se aflau prietenii mei. Îi sunasem în prealabil, vrând să ştiu ce mai fac, chipurile, precum şi locul exact unde se aflau. Ajuns la destinaţie, asistam surâzător, la încercările lor, de a îndesa lucrurile în portbagaj, ca apoi să se înghesuie în maşină. Ajung lângă ei şi claxonez. La început ei sunt nervoşi şi reticienţi, apoi uimiţi, ca în final să alerge fericiţi la mine!
Din acel moment am devenit liderul călătoriei, stabilind traseele şi modalităţile  de deplasare. Altă oportunitate mi s-a ivit, atunci când unul dintre ei prieteni, mi-a spus că urmă să revină în două zile de la întoarcerea noastră acasă, la Iaşi, la o prietenă. Avea cine să revină cu maşina!
Totul devenea perfect, iar călătoria continuă!

duminică, 14 august 2016

Timpul trece



Parcă ieri a început concediul şi deja s-a terminat. Timpul trece repede şi niciodată nu reuşim să facem tot ceea ce ne propunem. Ne stabilim priorităţile şi încercăm să le facem cât mai bine. Abia m-am întors din călătoria şi mirifica vacanţă la munte şi îmi este dor de o evadare.
Cu aceste gânduri o pornesc prin oraş pentru a rezolva unele treburi care nu permit amânare. Abia ies din bloc că simt razele solare cum se reflectă în ochii mei, înainte de a-i închide instantaneu. Îmi luasem actele, portofelul, borseta, ceasul dar uitasem ochelarii de soare, accesoriu mai mult decât necesar, fie că mergi prin oraş, fie că eşti în vacanţa la mare sau la munte.
Revin în propriul apartament unde mă echipez cu accesoriul uitat. Acestia sunt de ultimă generaţie, achiziţionaţi online  de pe zorilestore. Cu ocazia acestei cumpărături m-am înscris automat pentru tragerea la sorţ a trei cîştigători. Sunt trei premii pentru cumpărătorii de pe site, până în 21 august. Atât câştigătorul cât şi şapte prieteni ai acestuia obţin o excursie în perioada 26-29 August, la mare, la Vama Veche prin Sandalandala  având asigurată cazarea cu mic dejun inclus.
Scepticismul nu are ce căută pe aici… Nu se ştie de unde sare iepurele, ca şi femeia ce aleargă acum, în faţa autobuzului, de parcă ar fi la maraton.
Deşi soarele este intens, lumea nu se lasă mai prejos, pornind voiniceşte prin oraş. Printre ei, văd mulţi pensionari, care se plâng de căldură…. Nu-i înţeleg! De ce nu stau în casă, pornind în plimbări pe înserate? Eu aşa aş face… Dar este după mine?
În sfârşit, apare şi autobuzul. Reusesc să mă urc cu greu, fiind blocat de două persoane care nu reusesc să-şi valideze biletele dar nici nu se deplasează, câţiva centimetrii mai încolo pentru a permite accesul celorlalţi, din spatele lor.
Of… Agitaţia de zi cu zi.
Reusesc să mă strecor şi eu într-un colţ, ca un copil obraznic care trebuie pedepsit. În faţă, o femeie ţipă, dar nu la cei din jur, doar la telefon. Un bărbat priveşte insistent la o domnişoară care zâmbeşte, deşi este îmbrăcată sărăcăcios, având puţine accesorii pe ea…
La următoarea staţie, urcă un alt bărbat care-şi scoate telefonul de generaţie nouă şi începe să-l butonete. Lângă acesta, un copil, caută pokemoni.
Şoferul pune o frână bruscă. Eu dau să mă ridic, mai mult de nevoie decât din dorinţă… Mă uit în jur. Se pare că pokemonii au ajuns în mâna femeii care ţipa, în  timp ce bărbatul îşi pierduse telefonul modern în decolteu domnişoarei, deoarece studia în detaliu locaţia, având capul lipit de corpul acesteia. Doar un pensionar are timp de remarci:
- Parcă am fi saci de cartofi!
Cu greu reusesc să cobor, pornind spre destinaţie. Ajuns acolo, constat că este coadă, dar şi pauză… de masă!
Of! Nu-i mai bine în concediu? Privesc la reclamele cu plajă şi visez…. Marea, soarele, nisipul….


 Deodată aud o voce:
- Domnu… coada este în spate!

sâmbătă, 13 august 2016

Call Center


Nu cred să existe persoane care să nu fi apelat vreodată la un call-center, pentru diverse informaţii utile.
Uneori, asemenea apeluri sunt adevărate chinuri. Suni şi-ţi răspunde un robot care îţi tot cere să tastezi anumite cifre pentru diverse opţiuni. Ai impresia că poţi face „scurtă” la mână.
Încercând să apelez o reţea de telefonie, atât de mult am fost plimbat printre meniuri, aşteptând apoi un operator ca să mă preia că, în final am uitat ce vroiam să întreb! La o altă asemenea apelare, reuşisem să găsesc singur răspunsul, deci utilitatea acestui call-center nu-şi mai avea rostul... oricum timpul clientului era irosit.
Mereu mă gândram, că trăim în România, şi această ne „mănâncă” timpul.
În prezent am avut nevoie să realizez anumite cumpărături pentru o ocazie specială dar îmi era teama. Dacă ceea ce primesc nu este chiar ceea ce solicitasem? Dacă găsesc anumite promoţii sau metode care să vină în ajutorul unui client, chiar aşa ca mine....
Am aflat că la Flanco  este o modalitate de a primi informaţii utile, chiar dacă nu eşti în magazin. Prin call center. Deja mă gândeam că voi pierde minute bune, care nu vor acoperi acele minute necesare deplasării efective în magazinul fizic. Dar era sâmbătă!
Totuşi, încercarea moarte n-are. Voi apela #flanco care anunţase că îmbunătăţeşte în mod continuu serviciul #suportclientinonstop, care răspunde prompt, în maxim 40 de secunde la apeluri, non-stop, 24 de ore din 24 şi şapte zile din şapte.
Să vedem…. Am apelat call center şi ca dovadă prezint filmarea video de mai jos. În intervalul stabilit, mi-a răspuns un robot şi deja mă pregăteam să tastez cifre prin meniu, când se aude vocea operatoarei! M-am speriat şi am închis apelul, crezând că am greşit, deşi pe ecranul telefonului aveam confirmarea a ceea ce făceam.



Am revenit cu un nou apel, iar operatoarea a fost la fel de promptă. Am întrebat şi eu legat de timpul de livrare al unui produs şi de avantajele unui card client. După ce am primit lămuririle necesare, am mulţumit şi mă pregăteam să lansez comanda online. Totuşi… mai încerc un apel…aşa ca în basme… să fie trei încercări….
Operatorul răspunde şi de această dată, prompt, deşi eu însumi devenisem un element stresant. Mulţumesc pentru informaţii şi constat că totul depinde de oameni, de implicarea unei companii ci nu de felul nostru de a fi… Clientul nostru, stăpânul nostru, poate fi real, chiar şi în Romănia în general, iar în call center în special!

vineri, 12 august 2016

La mare...la soare....


Victoraș este trezit de strigătele copilului. Oftează și se enervează în același timp. Soția lui aleargă între bucătărie și camera copilului.
Enervat, Victoraș intră în baie trântind ușa. După zece minute se pregătește să părăsească apartamentul. Soția aleargă după el, în timp ce se îmbrăca, oferindu-i mâncarea:
- Nu mănânci?
- Nu că sunt nervos!
Victoraș o pornește agale spre servici, zâmbind la aminitrile din seara trecută. Fusese la un club cu colegii și reușise să intre în vorbă cu o fată de acolo. Avea și numărul ei de telefon.

Începe să se lase întunericul. Victoraș merge pe jos spre casă. Nu are chef de nimic. Aude muzica de la restaurantul de lângă locuinșă. Se apropie de geam și privește în interior. Se decide să intre pentru câteva minute.
Abia ajunge în locație că o și remarcă pe tânăra din seara precedentă. Aceasta simte intesitatea privirilor acestuia și se întoarce spre el. Îi zâmbește în timp, ce se apropie de el:
- Nu dansezi cu mine?
- Da...da... interesant pe aici....
- Este petrecerea clasei noastre, de terminarea liceului!
- Super! Vacanță....
- Nu chiar.... Dacă aș avea unde să merg, cu cine să merg ... – zîmbește fata, iar Victoraș simte o furnicătură pe sira spinării în timp ce se mișcă în ritmul melodiei, acompaniat de fată.

Victoraș își strânge bagajele și-și ia rămas bun de la Victorița și copil:
- Ne vedem peste cinci zile.
- Bine, dragule, dar prea din scurt te trimit în delegație...
- Serviciul! Ai grijă de casă, copil.
- Cât îmi permite serviciul.
- Te descurci!
Victoraș o pornește spre ieșire, în timp ce-i sună telefonul mobil. Ajuns la parter, răspunde:
- Imediat ajung iubire. Mergem la mare și ne distrăm... Stai că mă sună de la servici
Victoraș întrerupe apelul pentru a răspunde celeilalte solicitări:
- Da șefu...da...trebuie să plec din localitate...am nevoe de cele trei zile de concediu...Mulțumesc!

Victorița după mai multe ezitări, o sună pe prietena ei:
- Bună. Am vorbit cu părinții mei și-l pot lăsa pe fiul meu la ei. Victoraș este în delegație așa că pot veni cu tine la mare .
- Ce bine! Așa suntem toți. Eu și cei sapte prieteni, exact cîte locuri am căștigat la concursul Sandalandala .pentru mare, la Vama Veche. Ale tinereții valuri...
- Când a fost concursul?
- Pînă în 21 august 2016. Am făcut cumpărături de la zorilestore și am câștigat excursia cu campare la Cortul celor Șapte Simțuri, cu mic dejun inclus, pentru periaoda de acum, 26-29 august! Au fost trei câștigători, extrași în urma cumpărăturilor efectuate pe site.

Victoraș iese zgribulit din apă. O ia pe fată de umeri, privind spre corpul ei zvelt, care ieșea perfect în evidență, datorită costumului de baie , accesoriu nelipsit în orice concediu la mare. Ridicând privirea pentru a ocoli persoanele din jur, nu poate evita privirea a opt femei, dintre care, una era Victorița..... 



joi, 11 august 2016

Graba



Mă trezesc buimac, privind în jur. Ce este? Zi sau noapte? Trebuie să merg la servici sau am zi liberă?
Stau şi cuget ca o fiinţa şi constat că este noapte... Nu este week-end dar sunt în concediu... Deci pot dormi. Am avut o zi extenuantă la servici...
Tresar. Îmi aduc aminte că trebuie să plec la mare! Mă ia cu friguri... deşi sunt 35 de grade în cameră, nu în sticla de tărie! Intru în panică... nu mi-am făcut bagajele!
Simt panica copilăriei... când mă jucam de-a „căsătoritul” şi aşteptam să vină barza. Părinţii mi-au spus că durează nouă luni, după căsătorie.... Mă jucam cu fetiţele de vârsta mea, de-a mama şi tata... până m-am speriat că barza ne crede căsătoriţi şi ne trezim cu un bebeluş! Mai ales că fetiţa se îngrăsase, ca şi unele mame pe care le ştiam... Dar fusese alarmă falsă... fetiţa avea probleme de balonare....
Dar ce mă fac acum! Cu bagajele.... Panică completă. Repede îmi iau una alte şi le arunc în rucsac. Este clar, rucsacul  nu poate lipsi dintre obiectele necesare... Nu de alta, dar nu aş avea unde să-mi pun obiectele pentru deplasare.
Mă uit prin jur şi pun toate obiectele de pe masă în bagaj. Stau şi mă gândesc... apoi alung agitaţia şi încep să scot anumite obiecte amplasate printre cele necesare călătoriei: vaza de flori, bibeloul de la mama.... Gata!
Să nu uit colacul... dar nu-mi trebuie, că am învăţat să înot... Să nu uit actele... Privesc din nou la ceas şi constat că mai am ceva timp.... aproximativ opt ore.
Mă calmez şi-mi prepar o cafea. Abia aştept să plec la mare. Mă uit la coletul primit de la zorilestore şi-mi aduc aminte că doar cumpărând acel produs, pot câştiga un week-end la mare, cu cazare şi mic-dejun inclus prin Sandalandala . Nu se ştie, norocul începătorului…. Până în 21 august mai am timp să fac cumpărături de pe site, având mai multe sanşe să ajung cu cei şapte prieteni ai mei, la Vama Veche! Ale tinereţii valuri!