Întâlnire constructivă

Bărbatul se trezeşte agitat. Priveşte ceasul şi o porneşte grăbit spre ieşire.

Ajuns în stradă, se întâlneşte cu vecinul său. Acesta era tot timpul abătut şi mereu avea argumente împotriva ideilor pe care le auzea:

- Salut, vecine! Ce faci?

- Mă duc la cumpărături.

- La piaţă? Totul este scump. La alimentară produsele sunt vechi....

- A... nu. Cumpăr un cadou.

- Nu are rost. Cheltui şi poate nu este util! Nu... – se lamentează vecinul.

- Trebuie. Este un eveniment important.

- Nu există evenimente importante. Ce vrei să cumperi?

- Mă gândeam la un tablou....

- Ce să facă cu el? Dacă nu este autoportret, cheltui banii degeaba. Sau este tablou electric?

- Ceva valoros... o pictură celebră...o copie fidelă....

- Omul dă valoare. Tabloul... o pânză colorată.

- Mda... Poate iau şi o sticlă de ceva...

- Ce să faci... Te îmbeţi, te doare capul, devii mahmur.

- Nu... mă refeream la ....

- Nu merită.

- Poate iau o cămasă.....

- Se rup repede, nu sunt de calitate.

- Mda... ai dreptate.... Poate ceva electronic...Hm!

- Ca să te superi când se strică? Nu sunt de calitate....

- Mda...

- Cu ce ocazie vrei să cumperi?

- Este ziua...

- Du o floare... dar este păcat să rupi florile....

- Este bărbat...

- Piei drace! Dar cine este? Nu e soţia ta?

- Nu...este vecinul de deasupra.

- A! Caricatura  aia de om!

- Da! Wow! Ce idee bună mi-ai dat. Mersi. Acum comand!

Bărbatul strânge fericit mâinile vecinului care-l priveşte uimit, făcându-şi cruce în timp ce acesta dispare rapid, în bloc.