Încă o zi de Superman!

Abia a fost seară că a și venit dimineața. Trezirea și fuga spre bucătărie și baie pentru a mă pregăti de o nouă zi. Când să-mi iau cămasa constat că nu am niciuna pregătită. Soţia mea care fusese plecate urma să revină doar azi! Nu mai spălasem de ceva timp iar celelalte haine nu erau călcate. Of! Scot repede ultima cămasă din mașina de spălat și totul pare în regulă. Doar și personajele din desenele animate de la TNT își folosesc aiurea hainele... unele chiar îmbrăcate greşit, deci pot fi și eu un mic animat!

Plec și observ că este întuneric pe afară. Înseamnă că am timp.... O pornesc agale spre stația unde va poposi în câteva minute autobuzul firmei... De fapt constat că acesta era deja la semafor! Mă uit mirat și fără a mai gândi, alerg spre stație. Semaforul pentru pietoni se face roșu dar eu insist, forțând pătrunderea și mașinile mă așteaptă privind la mine, ca la o creatură care apare de ... nicăieri, cu o super-viteză! Reusesc să urc cu bine în autobuz.

Fericit, îmi ocup locul obișnuit și mă gândesc.... După 30 de minute mă trezește, o voce caldă, a unei colege:

- Nu cobori?

Buimac, privesc în jur. Mă minunez că am reușit să ațipesc, ceea ce nu se mai întâmplase niciodată.

Ajung rapid în birou după ce acaparez de la un automat, o cafea. Telefoanele încep să sune, atât cel fix cât şi mobilul. Vorbesc la amândouă, cu intermitenţe după care o pornesc spre hala de producţie. Pe drum sunt oprit de o contabilă şi un reprezentant de la aprovizionare, legat de nişte facturi şi oferte de lucrări. Îi amân după care ajung cu greu, la utilajele de producţie unde unul era defect.

Echipa de intervenţie stătea calmă privind în zare, aşteptând un miracol. Arunc o privire scurtă şi observ echipa de conducere care-şi face rondul. Resuscitez echipa de intervenţie care începe să alerge în jurul utilajului, demontând şi verificând diverse piese. Între timp solicit intervenţa unei firme externe care efectuează lucrări la noi şi utilajul devine funcţional.

Între timp primesc două apeluri contradictorii. Într-o zona a fabricii este prea cald şi femeile riscă să se dezbrace, provocând accidente de muncă, iar în altă parte este prea frig şi oamenii se îmbracă şi nu se mai recunosc între ei. Dau ultimele indicaţii, împărţind oamenii apoi plec la şedinţă.

Acolo asteptam ca totul să fie mai lejer... dar şeful începe să-mi spună problemele şi priorităţile, umplând două pagini de caiet format A4.

Plec mai buimac decât dimineaţa, deoarece aflu că şi instalaţia electrică a fabricii are o problemă care afectează toată producţia. Convoc de urgenţă firmele colaboratoare şi trasez în mod drastic termenele şi obiectivele. Instalaţia electrică se sperie la vederea mea şi-şi revine. În acest caz, revin şi eu în birou, rezolvând facturile şi ofertele de preţ, lăsând şi sarcinile celor care vin la servici şi urc în ultimul moment, în autobuzul firmei. Şoferul s-a obişnuit de dimineaţă cu mine, aşa că nu-i mai pare nimic ciudat.

Ajung în staţia de lângă locuinţă şi după ce cobor, mă duc să plătesc şi facturile mele de utilităţi, doar am experienţă cu rezolvarea facturilor de la servici. Apoi trec şi prin piaţă, pe la magazinele cu cozi interminabile unde fac slalom, invidiat şi de marii schiori, după căre păsesc pragul casei.

După ce servim cina, facem ordine şi stabilim strategiile, ne aşezăm la televizor să urmărim noile filme de desene animate care au apărut la TNT. În noua grilă de programe  este prezent şi Superman, aşa cum sunt şi eu de fapt, zi de zi! De-aș avea puterile lui!