cluc24

sâmbătă, 31 decembrie 2016

La nuntă cu apreciata Formatie Nunta Bucuresti a lui Laurentiu Caldararu



Majoritatea persoanelor când primesc invitaţiile de nuntă devin sceptice, închise în ele. Ei se gândesc deja la cheltuieli şi la amortizarea lor în timp. Puţini se gândesc cu adevărat la beneficiile acestui eveniment: la distracţie, petrecere şi bucuria alături de o nouă familie care trebuie călăuzită în primii paşi, comuni, în viaţă.
Se ştie că mâncarea este deliciul petrecerii, întregită cu băutura specifică şi diversificată. Dar cât poţi să mănânci ca să te simţi şi bine…toată nunta? Să nu fii prins în ofsaid de către fotograf sau, mai rău, de operatorul video care se plimbă necontenit?
Aici apare factorul cel mai important în buna desfăşurare a unei nunţi, muzica. Aceasta trebuie atent aleasă pentru a satisface toţi invitaţii. Acestă dilemă dispare în momentul cooptării unei formaţii de muzică, profesionistă care ghiceşte gândurile invitaţilor mai ceva ca un guru.
De la primirea invitaţilor, la deschiderea petrecerii de nuntă, la antrenarea oaspeţilor pentru a pătrunde pe ringul de dans până la însoţirea invitaţilor spre casă, la finalul petrecerii, formaţia de nuntă nu are timp de odihnă sau de amânare a anumitor paşi specifici nunţilor.
Muzica însoţeşte sarmaua, care trebuie să alunece lin, pe gât, iar ritmurile specifice negocierii dintre “hoţi” şi naşi pentru recuperarea mirificei mirese trebuie să fie în pas cu momentele respective. Ar fi penibil ca la o nuntă, invitaţii să fie preocupaţi de laptop sau mai rău, să asculte muzica la căştile telefonului mobil!
Am asistat la mai multe nunţi, deci am o anumită experienţă… ca invitat! Cea mai interesantă prestanţă mi s-a părut la o Formatie Nunta Bucuresti care a reuşit să îmbine în mod armonios fiecare gen muzical, specific fiecărui moment, surprinzând prin ceea ce făceau, chiar şi pe organizatori! Ringul de dans era veşnic plin, având impresia că oamenii nu prea mănâncă, dar văzând farfuriile goale, am constatat că dansatorii se schimbau, mai ceva ca handbalistele pe terenul de joc! Laurenţiu Caldararu şi formaţia acestuia au reuşit să cucerească publicul iar satisfacţia acestora, s-a văzut în căsuţa cu plicuri ale mirilor….
Muzica însoţeşte participanţii la nuntă din momentul intrării în localul unde se desfăşoară evenimentul şi până când taxiul demarează, lăsând în urmă noi amintiri din albumul vieţii.
Muzica nu este doar un moft al petrecerilor de nuntă, reprezintă cartea de vizită a cuplului, a pasiunii şi a iubirii lor eterne.

Cum să nu simţi fiorii dragostei cu o asemenea melodie?


vineri, 30 decembrie 2016

Banca - fusta secretarei



Secretara unei firme purta fustiţe foarte scurte, prin care îşi arăta formele apetisante. Colegii şi şeful erau perpeliţi… Într-o zi, aceasta este chemată în biroul managerului. Acesta arată cu degetul către fundul ei şi o întreabă:
- Este de vânzare?
Uimită şi aperiată, secretara răspunde:
- Vai, cum puteţi să spuneţi aşa ceva? Bineînţeles că nu!
- Bine, domnişoară! Atunci vă sfătuiesc să nu-i mai faceţi reclamă degeaba!

joi, 29 decembrie 2016

Banc - diferenta de atitudine



După o cercetare a secretarei în birou şefului, apare directorul.
- Cine a îndrăznit să-mi răscolească biroul în halul ăsta? tună acesta după ce întră pe uşă.
- Băiatul dumneavoastră cel mic, domnule! – răspunde secretara, aprobată de colegii ei
- Talentat copil, nu-i aşa?

miercuri, 28 decembrie 2016

Banc - colega de servici



Privind spre colegele de birou, bărbatul constată:
- O colegă de-a mea de serviciu o să aibă un copil. Încă nu m-am decis care…

marți, 27 decembrie 2016

Banc - bancuri pentru sef



Ştiind că mă ţin toată ziua de bancuri, şeful meu mi-a trimis un sms:
- Trimite-mi o glumă bună.
- Acum lucrez, şefule, o să-ţi trimit puţin mai târziu - i-am răspuns.
- Ha-ha-ha, fantastic! Mai trimite-mi una! – îmi răspunde la rândul său.

sâmbătă, 24 decembrie 2016

Între vecine


Liniştea din jur este întreruptă de soneria de la uşă. Sunetul este unul specific ciripitului păsărelelor. Gazda, fără a-şi ridica privirea din calculator, strigă:
- Intră. Este deschis!
Nu apucă să terminămpropoziţia că şi apare, vecina de la etajul superior:
- Bună! Am trecut pe la tine…. Să văd ce faci…
- Caut reduceri pe net.
- Mă ajuţi şi pe mine! Dar nu la promoţii. Am altă problemă.
- Da. Cum să nu! – aprobă gazda, întorcând privirea spre vizitatoare. Spune despre ce este vorba.
- Păi…ştii… o problemă de femei!
- Eşti gravidă? Felicitări! Un copil reprezintă imaginea unei familii sau cel puţin … a unei femei!
- Nu, vai! Cu cine!?
- Întrebam şi eu.
După această scurtă discuţie, gazda se reîntoarce în faţa laptopului. Vizitatoarea îşi face curaj şi începe…. dar se opreşte când privirea îi rămâne pironită asupra ecranului:
- Eu…
- …
- Ce faci!
- Caut reduceri şi promoţii.
- La … vibratoare!
- Da. Este un lucru util şi necesar.
Vizitatoare tace mâlc. Mai aruncă o privire şi apoi vorbeşte:
- Deci pot vorbi cu tine, că nu ai prejudecăţi!
- Doar ştii că sunt o femeie, mereu la modă.
- Da…
- Să ştii că majoritatea femeilor folosesc vibratoare dar nu au curajul să recunoască.
- Poate… Dar… ştii… chestii intime.
- Crezi că vecina de alături, domnişoară bătrână, nu a folosit aşa ceva?
- Nu ştiu… Nu m-am gândit. Nici nu mi-a trecut prin cap… niciodată!
- Tu, chiar nu ai folosit? – întreabă gazda privind insistent în ochii vizitatoarei.
- Păi…. eu vroiam să vorbesc cu tine… despre epilare…Dar…Of sună ttelefonul. Alo! Da…aştept un colet!
În timp ce vizitatoarea oferă detaliile adresei, gazda îşi continuă cercetările, iar curierul încheie conversaţia cu un remember pentru clientă:
- Aveţi o plată ramburs.
- Ştiu.
- Coletul este de la vibratoare.
- Da… - răspunde repede vizitatoarea, închizând telefonul în timp ce gazda zâmbeşte satisfăcută:
- Sper că ai luat de pe acest site… au lucruri de calitate şi la reduceri!

Roşcata de la chat


Andrei priveşte pe fereastră, în zare. Prea mult nu vede, din cauza ceţii care s-a aşternut peste oraşul adormit. Se uită la ceas şi constată că este devreme. Ar vrea să meargă la un club, dar nu are cu cine. Prietena îl părăsise din cauză că era nepăsător. Dar el era conştient că nu acesta fusese motivul real şi oricum, viaţa continuă.
Ar fi vrut şi el să aibă pe cineva lângă el, în serile răcoroase pentru a simţi căldura unui suflet. Oftează şi se pregăteşte să urmărească o emisiune favorită la televizor. Se pare că nu are noroc, aceasta sursă de relaxare nu mai face parte din grila de programe.
Intră pe laptop ca să navigheze pe internet. În faţa lui, apar diverse reclame pe care le ignoră. Îşi apelează prietenii de pe reţelele de socializare dar toţi îi răspund cu întârziere, fiecare fiind ocupat cu anumite probleme.
Întunericul de afară devine mai intens. Iarna şi-a intrat în drepturi. Andrei se gândeşte să meargă în curând, pe pârtie… dar încă nu şi-a revenit de la ultima escapadă montană când rămăsese înfipt într-un copac. Abia îşi scosese ghipsul de câteva zile. Sătul de atâta timp prin casă, simţea nevoia unei evadări, a unei ieşiri propice din cotidian. Gândindu-se intens la diferite lucruri neimportante, pe ecranul calculatorului apare ceva important.
Din greşeală dăduse clic pe un link banal: videochat Iasi iar un meniu interesant îşi face apariţia în browserul internetului. Andrei simte că i se opreşte inima dar…. ochii văd o roşcată, inima cere o explicaţie iar sufletul, parcă îşi regăseşte o parte din linişte.
Andrei iniţiază o discuţie cu fata din imagine. Aceasta pare încântată de apariţia lui şi-l provoacă la diverse jocuri, emoţionale şi de inteligenţă.
- Cine spunea că femeile frumoase nu sunt deştepte! O fi excepţia care întăreşte regula…

Serile au devenit unele mult mai plăcute după cele triste ale suferinţei, convalescenţei şi a plictiselii. Andrei avea în fiecare seară, la orele 20.00, o întâlnire cu magnifica şi misterioasa roşcată. Aceasta îl înţelegea şi-l îndruma în sensul propriei lui gândiri.
- Oare cum ar fi fost viaţa mea fără ea? Este doar o imagine pe sticlă dar îmi este mereu fidelă şi utilă în existenţa mea …

vineri, 23 decembrie 2016

Scrisoare de nuntă a unui prieten



O nuntă mereu rămâne întipărită în memoria participanților. Mirii, nașii, socrii își vor aduce aminte de acel eveniment, cu nostalgie.
Rudele participanților vor avea mereu în „cap”, că au asistat la apariția unei noi familii, că mirii le rămân datori cu o prezență la o nuntă organizată de ei...
Bârfitorii sunt fericiți că au subiecte de dezbătut, leagă noi prietenii.
Cel mai important lucru este distracția. Amintirile de la nuntă vor umple câteva file din albumul vieții.
Revenind la un asemenea eveniment unde am participat şi eu, cel mai greu pentru mine a fost drumul până acolo, nebunia soselei unde gropile care se înmulțeau cu fiecare distanță străbătută Apoi a fost plăcut, petrecerea unui anumit timp, alături de rudele din Iaşi.
Cu o zi înainte de nuntă, ne-am alocat timp pentru vizite. Se știe cum este. când ai vizite: „servește o sarma, ia un aperitiv, hai noroc cu o tărie, merge o bere la grătar, hai și un vin că vinul după bere e o plăcere”. După ce termini o vizită, urmează alta. Repertoriul este la fel: „una mică, o sarma, o bere dar acum...berea după vin, e un chin!”.
Până la urmă am terminat călătoriile și ne pregăteam de nuntă, mai ales că eram nași..
Când am ajuns acasă, cu greu, am sesizat un mic cutremur,  totul se învârtea ...
Culmea era, că doar eu am simțit, așa că m-am retras la somn...
Dimineața mă trezește gălăgia. Repede mă îmbrac și descopăr că nu am cravată...voi fi un tip modern....poate pun un papion?!
Cel mai rău este că mă doare capul și parcă... cutremurul începe din nou. Soția mea apare lângă mine spunând ceva, iar eu aprob ca de obicei.
Plecăm agale spre camera învecinată unde au apărut vizitatorii. Repede, soacra mare și o vecina a ei, apar cu o cravată și încep să mă strângă de gât. Ochii devin bulbucați și amețeala dispare, sub privirile unui fotograf de nuntă ce apăruse să imortalizeze momentul apariției mirelui.
Acesta apare, se fac poze, se filmează, mergem după mireasă, bine că era un aproape, doar apartament de mai jos... apoi plecăm la cununie.
Ajuns acolo, privesc în jur, fără să aud cele ce se spun, urmăresc imaginile ca într-un film. Ceremonia se termină, apoi mergem la biserică.
Acolo, în momentul când mi se oferă „biscuitele” îmbibat în vin, fac o figură, ca și cum mi s-ar oferi otravă! Lumea mă laudă, în șoaptă, spunând că sunt un „anti-alcool” total!
Îmi revin cu greu, din mahmureală când ajung la restaurant. Iau paharul de șampanie și asteptăm lângă miri să vină restul participanţilor.
Una dintre doamne, își ține la uşă atât  partenerul cât și un prieten, câteva minute bune, pentru a-și aranja coafura. Se admira, se aranja, privindu-se în geamul prin care cei din interior vedeau afară, dar cei din exterior nu vedeau în interior!
Până la urmă nunta s-a desfășurat conform celor stabilite, îmbinând tradiția cu modernismul zilelor actuale.
Eu și acel fotograf nunta Iasi, am fost cei mai lucizi din cadrul acelui eveniment. Eu din cauza mahmurelii, iar fotograful datorită muncii lui, pentru că trebuia să fie mereu atent atât la detaliile evenimentului cât și la momentele surprinzătoare și unice care se derulau.
Eu mă plimbam cu paharul de sampanie printre invitați iar fotograful era ca o umbră peste tot. Mă amuzam văzându-i pe cei din jur cum li se urcase alcoolul la „mansardă”... Ce bine este să fii treaz, să fii un bun observator!
Fetele par să fie sărace…au rochii scurte, probabil din lipsa banilor au cumpărat material mai puţin… să le mai rămână ceva și pentru darul de nuntă.
Fotograful a găsit încă un moment hazliu... un grăsunel primisese o palmă de la soție pentru că se holbase la decolteul unei domnișoare, în timp ce se împiedicase pe ringul de dans.
Nunta a  lăsat urme asupra participanților...
Fiecare nuntă este o aventură, ale cărei amintiri vor dăinui peste ani, fiind prinse în vâlvătaia vieții.


joi, 22 decembrie 2016

Cici şi Coco



Se aude gălăgie dintr-o parte a camerei şi un ecran începe să clipească, O mână se întinde şi apasă un buton. Sunetul dispare ca prin farmec dar, peste zece minute se aude din nou. Bărbatul se ridică din pat şi o porneşte spre bucătărie, trecând şi prin restul apartamentului. Femeia nu se lasă mai prejos, urmându-l. Eu şi partenera mea Cici începem să vorbim în limba noastră. După 20 de minute, cei doi stăpâni revin în cameră, ridică jaluzele, dau perdeaua la o parte şi apoi dispar pe uşa de la intrare. Noi începem să bârfim evenimentele din ziua precedente. Apare un bătrânel care ne pune câte o bucăţică de pâine, ne vorbeşte şi apoi dispare şi el.
Se înserează. În sfârşit se aude uşa de la intrare. Apare femeia care se uită la noi, aprinde lumina şi ne deschide uşa coliviei. Ies repede, urmat apoi imediat de prietena mea Cici. Ne asezăm pe galerie. Facem câteva ture prin cameră şi apare bărbatul. Se aud tacâmurile de la bucătărie. O să ne vină şi nouă, boabele meritate!
Mai facem câte o tură dar stăpânii par, să ne fi uitat. Apare bărbatul care se asează la calculator. Eu o pornesc spre el şi mă asez pe umărul acestuia. El se uită mirat la mine, eu la el. O pornesc spre colivie şi-i comunic pe cale orală:
- Nu avem mâncare!
El vrea să mă închidă dar aşteaptă să apară şi Cici. Eu o zbughesc afară. Oamenii nu ne înţeleg! Mă duc pe birou şi încep să ciugulesc din faţa de masă. Apare femeia care mă vede şi spune:
- Nu au mâncare!
Ura! În sfârşit am reuşit să comunicăm. Mă urc repede pe galerie şi privesc cum ni se umplu cutiuţele cu mâncare. Ni se pune şi apă. O las pe Cici să mănânce şi apoi când ea revine la galerie, o pornesc eu spre cină. După ce termin, revin pe galerie. Mă duc la birou şi urmăresc cele scrise de bărbat. Îmi face o comandă de boabe... Ce bine! O să avem mâncare din belşug, de sărbători. Am văzut pe ecran, un brad de Crăciun, semn că se apropie Noul An.
O pornesc alături de Cici spre butoiul cu vin, pentru a deschide şampania şi să sărbătorim apropierea noului an.
- Hai noroc!

Se aude un ciripit dintr-o cutie muzicală, semn că este ora de culcare. Alături de Cici, o pornim spre colivie, aşteptând să ni se încuie uşa! Mai avem destulă energie, de la vitamine!
- Somn uşor! Pe mâine.

Brrr! Mă trezesc uimit! Să nu uit de peruşi! M-am visat ...Coco? Să nu uit să comand mâncare pentru peruşi. Noroc cu provocarea de la Creative Wings  şi Catitude, noul magazin premium, cu mâncare pentru animale de companie care s-a deschis, pentru că mi-am adus aminte şi de păsărelele mele. Ieri am uitat să le cumpăr seminţe cu vitamine…. Mai este şi mâine o zi!
Mă culc înapoi, pentru că urmează o zi lungă, am de făcut cumpărături pentru toată familia!

Drumurile lui Georgică



Geogică se simte marginalizat de către cei din jur. Are o anumită timiditate care din păcate îl costă şi-n relaţiile cu reprezentantele sexului frumos. Cu ocazia sfârşitului de an,  mereu îşi trece la propuneri de bilanţuri pentru anul următor, pe lista lui, se află pe prima poziţie: un suflet pereche. La începutul anului nu este preocupat de aceste target-uri dar, cu trecerea fulgerătoare a lunilor calendaristice, acesta se precipită. În miez de Revelion are o perioadă în care stă gândeşte şi suferă.
În acest an este decis să rupă destinul nefavorabil şi să pornească spre marea lui cucerire. După un timp, îşi dă seama că femeie este ceva ideal dar greu de ales.
După o noapte de gândire, acesta s-a decis, ca în ziua următoare, să urmărească cea mai frumoasă fată şi să o abordeze, urmând a fi sufletul pereche.
Dimineaţa, pe un ger cumplit, Georgică se opreşte în centrul oraşului asteptând o victimă care să-I schimbe viaţa. La început, toate femeile sunt atât de îmbrăcate, că nu reuseşte să facă diferenţă între ele, sau chiar între femeie şi….bărbat.
La prânz, soarele îi vine în ajutor. Prima persoană remarcată este o blondă sexy care trece nepăsătoare prin faţa lui. Georgică o porneşte pe urmele ei. După câteva minute, paşii I se încrucisează cu o brunete, care-şi purta cu tandreţe, ochelarii care-I scoteau în evidenţă ochii. Calea se schimbă. După câteva minute, apare o şatenă care-I arunc o privire scurtă. Georgică schimbă destinaţia paşilor, dar renunţă după o ciocnire, la propriu, cu o roşcată. După scuzele de rigoare, cele două persoane, pornesc în aceeaşi direcţie, la distanţă de câţiva paşi. Femeia se opreşte, privind la unele produse din vitrine. Georgică o imită. După câteva minute, femeia se opreşte, privind intens spre el, după care zâmbitoare, pătrunde într-o locaţie viu colorată. Giorgică o urmează… dar se opreşte brusc. Îi este teamă să intre, dar promisiunea nopţii trecute este una sfântă. Ghinion! Îşi ia inima în dinţi şi se decide: “toate drumurile duc la  la sex shop!
Acel ultim pas a fost unul decisiv şi decizional…..

Ce incaltaminte de iarna sa porti daca ai glezne groase sau subtiri? Sfaturi de la stilisti


Rafturile magazinelor de profil s-au umplut cu articole de incaltaminte de iarna. Este momentul potrivit, inaintea sarbatorilor, sa ne organizam garderoba, alegand cizmele sau ghetele preferate. Insa nu fiecare doamna sau domnisoara stie exact ce model de botine  ar avantaja-o. De aceea, va prezentam cateva idei utile, practice pentru a opta pentru perechea perfecta de incaltari pe care care sa le porti in sezonul rece, accesorizandu-le tinutei adoptate. Afla daca modelul de cizme care ti-a atras atentia se potriveste nu doar gusturilor tale, ci si formei picioarelor!
 Femeile cu glezne groase pot face o alegere inspirata, incadrand vestimentatiei niste botine decupate in V pe glezna. Astfel, veti crea impresia unei glezne mai subtiri. Esentialul este ca ghetele sau botinele sa depaseasca linia gleznei! In ceea ce priveste cizmele cu toc inalt, daca se muleaza pe glezna, nu au fermoar sau sunt prevazute cu catarame, veti obtine un efect contrar, de evidentiere a grosimii, ceea ce este de evitat. Asadar, din colectia de incaltaminte dama toamna – iarna Pepper opteaza pentru modele de cizme inalte in linie dreapta, pe care sa le porti la colanti, pantaloni stramti, cu dresuri mate sau jeansi skinny. Poti transmite un aer de feminitate, purtand si rochii sau fuste scurte, care sa distraga atentia privitorului de la gleznele groase.
Tinerele cu glezne subtiri au la indemana o varietate de modele de cizme si ghete din piele naturala sau fabricate din alte materiale, decorate cu dantele, catarame si diverse alte detalii, preferabil tridimensionale, precum funde colorate. In acest fel, veti accentua supletea picioarelor. In plus, o idee foarte buna este sa alegeti si o pereche de botine colorate, in nuante puternice, fara taieturi asimetrice ori largi. In cazul botinelor, fie din piele naturala, fie din piele intoarsa, un centimetru mai mult intre papuc si glezna va crea iluzia unor picoare prea subtiri. De asemenea, nu va recomandam sa purtati aceste articole cu rochii bufante, deoarce se creeaza un constrast inestetic de volum.

Cum asiguri durabilitatea unui echipament de climatizare


Cele mai multe aparate de aer conditionat dispun de o durata de serviciu intre 7-15 ani, depinzand de brand si pret. Chiar daca o unitate AC se presupune ca are o durata de viata de 10 ani, de exemplu, acest fapt poate fi facilitat doar printr-o buna intretinere  elementelor structurale. Oricine stie ca este mai bine sa previi decat sa tratezi, lucru ce se aplica si in cazul sistemelor de climatizare: cheltuielile destinate intretinerii sunt semnificativ mai reduse comparativ cu costurile alocate lucrarilor de reparatii sau unui alt echipament.

Pentru dispozitivele utilizate ocazional in scopul incalzirii sau racirii unui ambient interior, se impune o verificare anuala, in timp ce pentru aparatele folosite cu regularitate vor fi necesare doua verificari pe an.

Pe scurt, trebuie sa verificati ca filtrele din componenta unitatii interioare sa fie curate, iar bateria sa fie in stare buna. In spatiile cu mult praf, controlul filtrelor trebuie sa devina o obisnuinta o data la 6 luni!

In ceea ce priveste unitatea exterioara, o abatere a presiunii de la valorile normale poate indica necesitatea umplerii cu freon.

Compania noastra specializata in domeniul aparatelor de climatizare, ofera servicii de montaj aer conditionat in Bucuresti si in tara impecabile.   
Orice echipa de montatori autorizati trebuie sa efectueze urmatoarele:
-          Sa utilizeze un aspirator de praf atunci cand un perete este perforat sau spart
-       Sa foloseasca detectoarelor de metal pentru a preveni interactiunea cu circuitele electrice din pereti, precum si strapungerea armaturilor si a elementelor de rezistenta ale cladirii.
-      Pentru a verifica etanseitatea sistemului, la sfarsitul procedurilor de montaj a unitatilor si traseului frigorific, este necesara utilizarea unei pompe speciale de vacuum.
-          Impermeabilitatea locului de traversare a traseului frigorific este o conditie imperativa in cazul unitatilor externe amplasate mai sus decat unitatile interne.
-       Tevile trebuie sa aiba diametrele corespunzatoare pentru o functionare lipsita de probleme. De pilda, cele cu o grosime mai mare de 3/8” trebuie indoite pentru a preveni obturarea.
-      Imbinarea tevilor prin sudare este preferabila folosirii de nipluri  (componente demontabile de conectare).
-          Furtunul de scurgere a condensului trebuie sa aiba un traseu drept, lipsit de bucle.
-          Trebuie testata eficienta sistemului de drenaj a condensului.

miercuri, 21 decembrie 2016

Eu sunt Pisu!


Deschid un ochi….apoi pe celălalt. Este linişte, deci sunt singur acasă. Mă ridic din coşuleţ şi fac o inspecţie prin casă. Mă uit în stângă, în dreapta şi mă decid să revin în pătuţ, în puf!
Mă întind leneş şi apoi simt că-mi este foame. Mă uit la proviziile de pe balcon şi intru în panică. Mai am doar puţină mâncare, motiv pentru care înfulec tot ce este în farfurie. Este timpul pentru siestă. Mă uit după hăinuţe şi simt că-mi este frig. Centrala este oprită atâta timp cât proprietarii sunt la serviciu. Tremur uşor deşi soarele îşi trimite razele pe fereastră. O păsărică se opreşte pe balustradă şi mă face să sar la geam. Aceasta se sperie şi fuge. Mă uit la ceas. Limba mică este puţin prea jos. Mă urc pe masă şi apoi pe dulap. Ajung la ceas şi misc cu nasul, limba mică. Castronul care se afla pe perete pică, iar eu mă dezechilibrez şi cad, iar ceasul mă loveste în cap. Se aude cucul de pe cap... adică din ceas. Mă ridic şi împing catastrofa spre masa, sub canapea. Gata! Am ascuns dovezile compromiţătoare.
Soarele se ascunde după perdea. Nu este prea bine, motiv pentru care încep să smulg firele care atârnă. Galeria face zgomot iar capul meu, pătrunde prin perdea. Mă simt spânzurat şi mă arunc în gol, la o jumătate de metru, pe podea. Se aude uşa. Alerg în pătuţ şi mă prefac că dorm. Aud paşi şi apoi cineva se enervează. Văd pliciul deasupra mea, dar mă prefac în continuare ca fiind adormit. Se aude o voce feminină, duioasă şi liniştea se aşterne. După zece minute, mă ridic şi încep să mă plimb prin casă. Bărbatul şi femeia servesc masa. Eu merg spre farfuria mea dar este goală. Încep să vorbesc în limba mea. Comunicarea nu este eficientă. Eu sunt emiţătorul mesajului dar receptorii sunt ocupaţi cu alte probleme. Mă învârt în picioarele lor şi apoi mă ascund sub masă.
După câteva minute de linişte, mă uit în jur. Femeia s-a apucat de gătit. Mă duc la ea şi-i indic farfuria goală. Îmi toarnă nişte boabe şi lapte. Sacul cu merinde s-a golit. Mă sperii şi mănânc tot, ca un copil cuminte. Iar încep să-i comunic, arătând spre farfuria goală. Femeia îmi ia farfuria, o spală şi o pune la uscat. EU fac ochii mari! Mă retrag în sufragerie unde bărbatul este la calculator. Mă aporpii de el, mă mângâie şi apoi mă abandonează. Aşa grijă aveţi de mine!
De frica foamei, încep să mestec frunzele de la floarea de lângă calorifer. În zece minute le-am terminat pe toate. Mă urc pe birou. Bărbatul navighează pe situl Creative Wings, care tocmai i-a aruncat o provocare legată de animale de companie. Nu are grijă de mine. În browser, în colţ, observ o legătură spre situl Catitude, atît de cunoscut mie. Este noul magazin premium, cu mâncare pentru animale de companie, ca mine. Când bărbatul dispare după o cafea, dau repede din taste să apară situl dorit, să nu uite să-mi comande mâncare…poate şi nişte hăinuţe noi. Apoi mă asez frumos pe canapea, privind spre laptop. Bărbatul revine, se uită mirat în jur şi-şi reocupă poziţia pe situl său. Încep să fac gălăgie: “Vreau mâncare!” Aveţi gijă şi de motanul vostru, Pisu! O să ajung piele şi os!


luni, 19 decembrie 2016

Atenţie şi grijă


Ninge din ce în ce mai tare. Ceaţa pare să se aşterne peste drum, micşorând vizibilitatea. Şoferii sunt atenţi la trafic chiar dacă neglijează anumite semnale ce limitează viteza pentru deplasare. Se apropie Crăciunul şi toţi vor să ajungă din timp, la destinaţie. În urmă cu câteva ore fusese o vreme de toamnă târzie, mult prea călduroasă totuşi, pentru luna decembrie. Unii au fost luaţi pe nepregătite de vitregiile naturii.
Întunericul îşi face şi el apariţia, îngreunând şi mai mult călătoria celor care se deplasau spre munte. Viscolul îşi face simţită prezenţa făcând drumul şi mai anevoios.
Şoferii devin din ce în ce mai agitaţi şi stresaţi. Energia negativă se lasă încet peste toţi cei aflaţi în trafic. Aruncând o privire de ansamblu asupra coloanei de maşini care s-a format, a nervozităţii şoferilor şi a zgomotului provocat de frâne nervoase, ţipete şi claxoane, totul părea a fi un drum spre infern, nu unul spre odihnă, linişte şi regăsire a sufletului.
Drumul este luminat puternic de farurile automobilelor care se aflau în mişcare, repaus, mişcare. La un moment dat, coloane începe să se deplaseze cu o viteză mărită. Unii şoferi îi depăsesc fără jenă pe cei din faţa lor. Drumul devine mai libr şi viteza creşte. Totul durează puţin, pentru că are loc o trecere cu o singură bandă, semaforizată ca urmare a faptului că drumul era în lucru. Maşinile sunt frânate. Prima maşină opreşte brusc. Următorul şofer vede luminile de frână şi sesizează etapa următoare din timp, ca şi următorii. O maşină frânează la milimetru de cel din faţa lui dar simte că este lovit puternic din spate, intrând efectiv în automobilul din faţă. Diferenţa dintre cei doi şoferi nu consta în profesionalismul lor, ci în anvelopele utilizate. Accidentul a fost provocat de maşina care nu era echipată cu anvelope de iarnă! Deci pe lângă atenţie mai este nevoie şi de grijă!
Nu contează timpul de pregătire, abilitatea şoferilor sau distanţa parcursă atunci când aceste mici neglijenţa pot afecta vieţile celor din jur.
Dacă anvelopele de iarnă sunt folosite şi vara, acestea se uzează datorită topirii la temperaturi mari a „zimţilor” de protecţie. Aceste anvelope deţin mai multe zone cu benzi mici pe profilul căilor de rulare, crescând astfel tracţiunea pe zăpadă. În aest caz, apa iese mai uşor de sub anvelope. Anvelopele de iarnă conţin în acest scop un procent mai mare de cauciuc natural iar dixidul de siliciu înlătură pericolul întăririi cauciucului sintetic.
Soarta fiecărui călător pe drumurile publice stă în mâna celui ce menevrează volanul. 
Pentru a ne proteja viaţa, compania Nokian Tyres a inventat aceste cauciucuri de iarnă, în Finlanda îngheţată, a anului de graţie 1934.

duminică, 18 decembrie 2016

Trei răsfăţaţi


De când eram mic, îmi doream să mă ocup şi eu de cineva, adică să am un animal de companie. Am văzut la sora mea, care este mult mai mare ca mine, cum relaţiona cu câinele de lângă casă şi cu peştii din acvariu. Părinţii mei au refuzat să-mi cumpere peşti, pe motiv că trebuie făcut prea des curăţenie în acvariu. Sora mea se ocupa puţin de animalele de companie, sau cel puţin atât am văzut eu... Avea mai mult timp disponibil, faţă de mine, acum!
Au trecut 19 ani şi într-o zi de iarnă, soţia mea, mi-a propus să ne cumpărăm peruşi. Eu ca de obicei, la orice iniţiativă a ei, am aprobat şi astfel au apărut în familia noastră o Cici albă şi un Coco albastru. Le-am cumpărat o colivie care a devenit cam mică după un an, astfel, că le-am schimbat căsuţa cu una mai mare. Am pus două cutiuţe cu mâncare, apă şi câte o oglindă pentru fiecare. Am crezut că atâta ajunge.... dar păsările trebuie să zboare, să fie libere, iar seara să se retragă în colivie, la somn. Normal şi colivia trebuie spălată şi curăţată, doar şi peruşii sunt membri ai familiei noastre, nu? Dar timpul este uneori prea scurt. Ajungând târziu acasă, uneori nu apucăm să le dă drumul prin casă pentru o tură. Mâncarea însă, nu putem să o uităm, pentru că ei fac gălăgie şi când ne văd lângă colivie, coboară la cutiuţă şi ne indică, că le trebuie şi lor ceva de mâncare, doar trebuie şi ei să trăiască!
În urmă cu doi ani, am fost plecaţi în concediu şi am dus cei doi peruşi la nişte cunostinţe, care ne imitaseră, cumpărând şi ei o pereche de peruşi dintre care însă, unul murise accidental. Astfel am oferit un mic concediu şi păsărilor noastre, în compania unui alt peruş, Koko. Acela avea un obicei ciudat. Nu intra niciodată în colivie, stând mereu pe galerie.
Când am revenit din vacanţă, mergând la aceste cunostinţe să ne recuperăm „copilaşii”, toţi cei trei peruşi erau în colivia noastră. Am deschis uşa pentru ca intrusul să iasă şi să ne luăm peruşii noştrii, megând spre casă. Comunicarea intenţiilor noastre a fost precisă, pentru că Koko nici nu s-a sinchisit să se mişte din colivie, aşa că ne-am ales cu trei peruşi. Deja mă şi gândeam că peste şapte ani, în asa ritm, urma să avem zece peruşi, sau mai mulţi....dacă făceau pui!
Cei trei prieteni au fost nedespărţiţi. Când plecau prin turul casei, intrau câte unul în colivie ca să mănânce, astfel încât, cel puţin unul să fie pe galerie, ca să nu-i putem închide în căşuţa lor. Dacă mâncarea sau apa nu erau suficiente, vociferau toţi.
Vara era perfect zborul acestora prin casă, deoarece datorită vitezei lor, făceau vânt şi era răcoare! Apoi au început să se apropie tot mai mult de noi, urcându-se chiar pe umărul meu drept, alteori plimbându-se pe capul meu fără a aluneca (din lipsa părului de pe creştetul meu). Zilele trecute au poposit pe laptop, citind cu atenţie ceea ce scriu şi comentând. Aveau dreptate, din greşeală mâncasem câteva litere....
Scriind acest articol provocat de Creative Wings, le-am arătat povestea şi în timp ce peruşii ronţăiau mâncarea de pe masă îşi comunicau  propriile impresii. Se pare că au fost mulţumiţi, pentru că de pe galerie, s-au retras în căsuţa lor!
Trebuie să merg să mai cumpăr mâncare, seminţe cu vitamine pentru peruşi, dacă aveam un căţel sau o pisică, hrana era mult mai uşor de achiziţionat de la noul magazin premium, cu mâncare pentru animale de companie Catitude  dar pentru copilaşii noştrii facem tot posibilul.

sâmbătă, 17 decembrie 2016

Salteaua



Încerc să mă ridic din pat dar nimeresc în gaura unde s-au rupt arcurile de la canapea. Ieri am fost bolnav şi mă durea mijlocul... Strig după ajutor. Apare soţia mea cu mătura. Îi explic ce vreau şi mă ajută, bombănind:
- De când ţi-am spus să remediem patul!
- Dar ai spus că lemnul este bun!
- Da. Lemnul, dar nu salteaua!
Reuşind să-mi revin, îmi promit să rezolv cât de curând problema.
Ziua la servici a fost una grea. Revin acasă obosit şi după micile aranjamente pentru a doua zi, mă îndrept spre pat. Mă opresc brusc şi simt o durere de mijloc. Amân drumul spre pat şi mă opresc la laptop. Navighez pe internet, citesc mail-uri şi apoi îmi aduc aminte că am un scop bine stabilit pentru care am renunţat la somn...
Încep să caut saltele şi sunt direcţionat spre un site cu acelaşi nume. Logic, nu! Saltele Online. Îmi pregătesc un carneţel pentru calcule financiare şi de dimensiuni. Mă ridic de la birou şi îmi măsor canapeau, fără a deranja persoana care doarme, care totuşi mă priveşte cu coada ochiului.
Revin la calculator. Găsesc ce doresc şi cercetez preţul... nu înainte de a privi spre cer! Când revin cu privirea în ecranul laptopului simt că mă ia ameţeala. Cred că este blocat...dar mişcând mousul descopăr că preţul este real. După calcule, îmi dau seama că pot să-mi cumpăr şi mie, mult râvnitul fotoliu de birou, atât de des amânat... Deci o nouă căutare... scaune birou  şi hop Scaune Online!
Pe Saltele Online şi Scaune Online sunt o mulţime de produse, diverse modele, variante la preţuri reduse şi accesibile.
Mă uit la ceas. În doar 20 de minute am găsit ceea ce vroiam, am efectuat comanda  şi am citit mail-uri. Ce bine că salteaua este livrată rapid... Peste două zile am liber, iar până vine soţia mea, cu ajutorul unor prieteni, o să schimb salteaua şi o să-i fac o surpriză. Salteaua veche o vor prelua cei de la firma care mi-o livrează pe cea nouă! O să se mire că am făcut şi eu ceva. Eu o să-i spun că am căutat şi studiat mult timp, ceea ce am comandat... Nu de alta, dar când puteam rezolva problema în timp scurt eu m-am pierdut în gânduri.
Abia aştept livrarea!

PS: Au trecut trei zile şi dorm neîntors. Sunt relaxat, fără stress sau nervi. Somnul dulce mult aduce, iar salteaua te ajută mai mult decât crezi!
Salteaua fiind cu memorie, parcă gândesc şi eu mai lucid!

joi, 15 decembrie 2016

Totul este bio



Mă grăbesc pentru că timpul trece. Mă bărbieresc repede şi folosesc bio cosmetice pentru corp oferite cadou de soţia mea. Trebuie să ajung la petrecerea firmei deşi nu prea am chef. Îmi sorb cafeaua şi mă trezesc cu cămaşa pătată. Alta… cămaşă, nu cafea. Nu am…Să iau din maşina de spălat? Glumesc. Iau ultima cămaşă păstrată pe cuier. Celelalte urmau să fie spălate a doua zi, când primeam detergentul bio.
Cămaşa se cam freacă de subsori. Ultima oară m-am dat cu un deodorant şi mă durea sub braţ, umblând cu cu ele îndepărtate de corp, de parcă ţineam un dulap imaginar.
Oftez dar soţia mea îmi citeşte gândurile şi-mi oferă nişte deodorante bio  . Aleg unul Cool şi mă folosesc de el. Miroase frumos şi nu mă doare….

Soţia mea îmi dă şi bani:
- Uite restul de la Organica. ro.
- Adică?
- De unde am cumpărat produsele bio. S-a lansat magazinul care comercializează produsele bio.
- Credeam că sunt mai scumpe!
- Cumpărătorii au o promoţie în care primesc discount de 15%  pentru toate gamele de produse, doar în Decembrie 2016.
- Atunci să mai cumpărăm!
- Las că am luar destule – râde soţia mea în timp ce se uită la un colet imens.
Nu mai am timp de discuţii şi plec. Ajung cu taxiul la petrecere. Nimeresc la masă lângă cel mai “dandy” coleg. Lângă el, bineînţeles se află o fată superbă care tot miroase în aer, de parcă ar fi răcită. Mâncarea servită este şi ea, bio. Amicul mi se adresează:
- Ce parfum foloseşti!
- Unele bio, de la Organica. Este un site proaspăt lansat care oferă în această lună promoţii.
Prietenul se concentrează asupra telefonului mobil, pe net şi după câteva secunde spune:
- Gata. Am comandat şi eu!

Bradul care m-a salvat



E sărbătoare! De fapt este luna cadourilor. Anul acesta este unul mai liniştit, fără aşa multă agitaţie. Anul trecut am rezolvat problema bradului de Crăciun. Am trecut pe partea ecologică, adică în zona de brazi artificiali . A fost fără voie, de nevoie dar sunt bucuros de reuşită şi de idee, în general.
Totul a început cu câteva zile înaintea sărbătorilor de iarnă. Soţia mea a plecat la un curs de specializare. Am fost un pic trist dar şi bucuros că puteam să-mi fac de cap, ca în copilărie! La plecare mi-a spus:
- Poate reuseşti şi tu să faci curăţenie!
- Da. Cum să nu! – spun convins că voi reuşi.
După ce ne-am despărţit, deja îmi făceam planuri, de parcă aveam la dispoziţie, un an întreg. Mi-am sunat prietenii să ne întâlnim la o bere, apoi mă gândeam să mă ocup de curăţenie şi de pregătirile aferente sărbătorilor.
În prima zi nu am făcut nimic, fiind prea obosit. A doua zi, am fost nevoit să rămân peste program la servici şi am pierdut astfel oportunitatea de a rezolva ceva din treburile primite. În următoarea zi am fost la o bere cu prietenii. Am stat până s-a închis barul, ca apoi să-i invit la mine, ca să continuăm, până dimineaţa. Din cauza oboselii şi a stresului am distrus câte ceva pe acasă: am pătat un covor, am dărâmat un calorifer de pe poziţie şi  s-a spart un bec. Urma să le repar în următoarea zi.
A venit sâmbăta şi eram terminat după cheful cu prietenii. Am decis să mă odihnesc până spre seară. Aşa repede a venit seara, că obosisem deja şi m-am tot odihnit, până a venit miezul nopţii şi… duminica implicit. Doar nu era să lucrez duminică, când oamenii se odihnesc!
Dimineaţa…adică pe la ora 12.00 ziua, la o cafea, am decis să rezolv treburile în ultimele două zile rămase. Cât îmi ia să fac curat? Mă uit prin cameră… cam mult. Mă duc la tablouri şi le înclin puţin, să cadă praful până a doua zi. Apoi sun la servici să-mi iau liber.
Luni mă trezesc la ora 7.00, după alarma ceasului. Beau cafeaua şi mă brusc apare  soacra, care vine să-mi aducă mâncare gătită. Se miră că sunt acasă:
- Ai făcut curat. Tablourile sunt strâmbe!
- Le îndrept eu… mai am ceva treabă.
Soacra pleacă mulţumită că are un ginere harnic. Încep să dau cu aspiratorul. Pentru prima oară constat că am o locuinţă mare. Şterg şi praful, schimbând şi becul spart în acelaşi timp.
Cu greu, dispare pata de pe covor. Repoziţionez caloriferul după ce mă chinui două ore să dau o gaură pentru şurubul de prindere. Mă uit afară şi mă sperii! S-a înserat…iar oamenii plimbă brazii. Am nevoie de un brad! Când să mai caut, la cât de obosit şi terminat sunt!
A doua  zi merg la servici iar soţia mea revine acasă… Parcă şi covorul e pătat din nou…Dar acolo dacă pun bradul, nici nu se obsearvă! Apoi o să spun că musafirii care au venit, au vărsat vinul şi… scap cu bine. Deci categoric, am nevoie de un brad.
Sun un prieten să mă ajute. Acesta îmi spune că sunt destule la piaţă, trebuie doar să aleg ce-mi place. N-am ce face şi dau o tură la piaţă şi cumpăr un brăduţ. Fericit, revin acasă şi încep să-l tai pentru a încăpea în suport… Tot tai din el până rămân doar nişte crengi, pe care le pun într-o vază cu apă. Dacă las caricatura asta de brad, soţia mea o să creadă că râd de ea…nu că mi-ar juca soarta o festă. E întuneric şi piaţa s-a închis. Oftez. Mă duc la calculator şi-mi vine o idee!
Să comand un brad online. Nu natural, unul ecologic. Poate că cel natural se usucă până ajunge să fie livrat… Găsesc un site ideal şi comand un brad artificial real!
A doua zi, bradul a ajuns cu cinci minute înaintea soţiei mele, care a rămas înmărmurită de cele văzute: harnic, gospodar şi devreme acasă! Eu, nu altcineva!


PS: Pata de vin a dispărut ca prin farmec, de pe covor. Poate a fost doar o iluzie, pentru a nu provoca o deziluzie!

Imaginile au fost preluate de pe situl e-Sarbatoare.ro.

Acest articol a fost publicat pe ambele bloguri pe care le administrez.

Birou de blogger



În două minute am trei idei. Caut repede ceva pe care să mi le notez. Nu găsesc nimic. Carnețel pică pe jos din maldărul de hârtii de pe masă. Gata... și carnețelul și ideile!
Mă aplec, ridic carnețelul și lovesc cu capul masa., răsturnând uneltele de scris pe jos, iar laptopul pe pat. Grea e viața de blogger!
Îmi iau laptopul și-l repoziționez pe masă. Îl pornesc și pauză....Este descărcat acumulatorul. Iau din nou latopul și-l pun pe scaun lângă priză, conectându-l. În acealși timp îmi iau și scăunelul, cel mic, pentru a fi sub nivelul scaunului unde se află laptopul. Mă simt ca un copil pus la colț. cred că este timpul să-mi iau o mobila de birou  nouă. Cea veche se stricase în urmă cu cîteva luni și din cauza gândurilor și a inspirației, nu am avut timp să mi-l înlocuiesc căutând diverse oferte și promoții de birouri office .
Participând la mai multe concursuri, ca blogger, descoperi produse multiple şi participi la diverse evenimente.
Nu am mofturi dar am găsit MOFF, iar acolo, biroul pentru calculator Bardolino ni-a făcut cu ochiul. Cum am ajuns acasă am început să fac măsurători dar am fost dezamăgit. Era un pic mai mare. Revin pe site şi aflu că acest birou, se face exclusiv la comandă şi la culoarea dorită Eu vreu cireş, în amintirea primăverii mult aşteptate în perioada iernii.

 
Biroul ales este unul simplu şi deschis, aşa cum sunt eu cu publicul meu.
În raftul de jos voi pune bibliorafturile cu diverse documente şi bibliografii de lucrări şi articole. Deasupra acestui raft va fi unul cu cutiuţe şi ciorne mici, unde voi avea notate ideile inspiraţionale. Tot acolo se va afla şi priza de încărcare pentru laptop şi alte gadgeturi. Raftul care va fi în continuarea mesei unde stă laptopul, va fi amenajat pentru o cutiuţă cu hârtiuţele pentru ciorne şi pixuri, lângă care, inevitabil, se află căţeluşul meu, mascota blocgului şi a paginii de socializare pe care o deţin. Tot acolo se va afla şi agenda de lucru. Un blogger este un ziarist virtual care caută, descoperă şi ajută.
Pe ultimul raft va fi o vază cu flori şi diversele accesorii necesare calculatorului. Biroul este livrabil în 7-14 zile deci o să-l primesc, de la Moş Crăciun.

Biroul unui blogger pe lângă faptul că îi ușurează muncă, reprezintă și imaginea publică, respectul acestuia pentru propria-i muncă și pentru sine.

Remodelare corporală cu un antrenor personal



Nu știu cum de reusesc unele persoane să mănânce ceea ce vor și cât vor și în acelaşi timp să aibă o siluetă perfectă. În cazul meu, cum scap la o petrecere cu mâncare și băutură bună, câteva zile nu mă urc pe cântar. Iar după acele câteva zile , greutatea mea tot crește, de parcă ar fu un balon umflat cu aer.
- Mai urcă-te pe cântar – spune uneori soția mea.
Eu evit acest lucru dar, pe ascuns, fac ceea ce spune. La valoarea indicată, mereu scad hainele de pe mine, într-un număr atât de mare, în kg, de parcă aș fi veșnic echipat de Polul Nord.
Am un prieten mai gras care odată mi-a spus  că la vârsta mea avea mult mai puține kilograme decât mine, acum. Am intrat în panică și m-am decis să merg la o sală. Întîi am fost la sala sportivă din localitate și am urmărit meciul de handbal  dintre campioana țării și echipa noastră locală. Apoi m-am dus pe stadion la un meci de fotbal și am stabilit să merg şi la o sală pentru remodelare corporala in Bucuresti . Am mai fost la săli de fitness dar după exerciții îmi era atât de foame și mâncam mai mult, iar caloriile care reveneau în corp, creșteau în loc să scadă.
Am ales o sală unde să nu fie lume multă. Prefer exercițiile să fie calitativ bine realizat și nu cantitativ. Ajuns la Salus am intrat îngândurat și după ce am terminat formalitățile m-am apucat de un exercițiu. Lângă mine a venit o femeie care a început să-mi explice ce și cum trebuie să fac. În acel moment m-am simțit ca o vedetă, având antrenament cu antrenor personal .
După ce am făcut mai multe exerciții eram ca și nou! Vroiam să întind coarda dar antrenorul mi-a sugerat că ajunge pentru astăzi. Deja mă vedeam acasă, scăpând la mâncare... dar spre surprinderea mea, primesc și sfaturi legate de nutriție.
- Nutriția și exercițiile fizice converg spre același scop! Nu poate exista una fără cealaltă.
După prima sedință de antrenament, abia am așteptat să revin. A doua zi eram mai obosit și am vrut să renunț după zece minute, dar persoana de alături, antrenorul care avea tot timpul atenția îndreptată asupra mea, mă încuraja și-mi oferea indicații precise. AM reușit în ceea ce mi-am propus și nu am renunțat, așa cum făceam de multe ori. Fiecare client de la sală este unic și totul depinde de echipa instructor și cursant. La sfârşit m-am răsfăţat cu un masaj relaxant!
Apropo... acum pot mânca liniștit, neavând probleme de greutate....Cântarul a devenit cel mai bun prieten al meu!