cluc24

sâmbătă, 24 decembrie 2016

Roşcata de la chat


Andrei priveşte pe fereastră, în zare. Prea mult nu vede, din cauza ceţii care s-a aşternut peste oraşul adormit. Se uită la ceas şi constată că este devreme. Ar vrea să meargă la un club, dar nu are cu cine. Prietena îl părăsise din cauză că era nepăsător. Dar el era conştient că nu acesta fusese motivul real şi oricum, viaţa continuă.
Ar fi vrut şi el să aibă pe cineva lângă el, în serile răcoroase pentru a simţi căldura unui suflet. Oftează şi se pregăteşte să urmărească o emisiune favorită la televizor. Se pare că nu are noroc, aceasta sursă de relaxare nu mai face parte din grila de programe.
Intră pe laptop ca să navigheze pe internet. În faţa lui, apar diverse reclame pe care le ignoră. Îşi apelează prietenii de pe reţelele de socializare dar toţi îi răspund cu întârziere, fiecare fiind ocupat cu anumite probleme.
Întunericul de afară devine mai intens. Iarna şi-a intrat în drepturi. Andrei se gândeşte să meargă în curând, pe pârtie… dar încă nu şi-a revenit de la ultima escapadă montană când rămăsese înfipt într-un copac. Abia îşi scosese ghipsul de câteva zile. Sătul de atâta timp prin casă, simţea nevoia unei evadări, a unei ieşiri propice din cotidian. Gândindu-se intens la diferite lucruri neimportante, pe ecranul calculatorului apare ceva important.
Din greşeală dăduse clic pe un link banal: videochat Iasi iar un meniu interesant îşi face apariţia în browserul internetului. Andrei simte că i se opreşte inima dar…. ochii văd o roşcată, inima cere o explicaţie iar sufletul, parcă îşi regăseşte o parte din linişte.
Andrei iniţiază o discuţie cu fata din imagine. Aceasta pare încântată de apariţia lui şi-l provoacă la diverse jocuri, emoţionale şi de inteligenţă.
- Cine spunea că femeile frumoase nu sunt deştepte! O fi excepţia care întăreşte regula…

Serile au devenit unele mult mai plăcute după cele triste ale suferinţei, convalescenţei şi a plictiselii. Andrei avea în fiecare seară, la orele 20.00, o întâlnire cu magnifica şi misterioasa roşcată. Aceasta îl înţelegea şi-l îndruma în sensul propriei lui gândiri.
- Oare cum ar fi fost viaţa mea fără ea? Este doar o imagine pe sticlă dar îmi este mereu fidelă şi utilă în existenţa mea …

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu