cluc24

luni, 20 noiembrie 2017

Piscina de acasă

Stăteam ascuns la umbra nucului bătrân din spatele casei, ferindu-ne de căldura sufocantă. Soția mea aruncă o privire spre ceas după care spune:
-          Abia aștept să mergem în concediu!
-          Și eu... mare... apă!
-          La cît am căutat... hotelul...cu
-          Piscine! Fără un loc unde să faci baie, locație nu poate fi definită ca una de concediu!
-          Georgică și-a luat piscină. Nu căutăm și noi o firmă de Contructii Piscine ?
Mă uit la ea ca la felul patru... pe care nu-l serveam niciodată din lipsa existenței acestuia... La fel era și întrebarea ei. Avea impresia că locuim la un conac sau că avem o Firma Piscine care să ne aducă venituri? 
-          Ai temperatură? – o întreb agitat.
-          Nu. De ce?
-          Vorbeai de piscine!
-          Și care-i problema?
-          Unde vrei să o montăm? Unde găsim excavator? Crezi că ne stricăm grădina doar pentru un moft? Mergem în concedii și ne bălăcim pe acolo! Nu încep cu săpăturile!
-          Nu, vai! Eu vorbeam de piscine supraterane. Doar n-o să stricăm toată zona verde pentru construcții și anexe!
-          A... am înțeles.... ceva de genul saltelelor gonflabile de la mare!


-          Nu. Din construcții metalice dar amplasate complet pe teren, fără săpături. Am găsit una ideală  pe un site!
-          Aha! Ai studiat problema!
-          De ce nu? Este doar un accesori care poate fi util și va deveni mai mult decât necesar!
-          Înțeleg... dar nu sunt imense aceste piscine?
-          Uite. Concludent. Am găsit o construcție din oțel galvanizat de 1mm și cu adâncime de 1,35 m. Suficient ca să nu te cazi în apă și să ți se înfunde urechile, teama ta persistentă!


-          Trebuie să montăm scară.
-          Scara este ultimul accesoriu necesar. Trebuie să avem un sistem de filtrare al apei.
-          Da, avem nevoie și de prefiltru. Apoi să fie montat un filtru cu vană și nisip cuartos, așa cum avem noi la servici, la instalațiile de fitrare a apelor.
-          Vezi că te pricepi! Trebuie doar să te implici.
-          Avem nevoie de skimmer pentru apă... duze de aspirație și refulare.....
-          Deci, când te apuci să configurezi un kit complet?
-          Am pe  cineva care mi-a recomandat o firmă... am uitat cum îi spune.... ceva cu EL....
-          Ar trebui cu ea, că eu te salvez mereu!
-          Haha! Să te aud cum îi zice la firmă?
-          Elcora Piscine.
-          Da... Așa este! Cred că ți-am povestit de ei!
-          Poate... oricum sunt celebri... Georgică tot de la ei a cumpărat... a avut transportul gratuit. De proiect se ocupă tot ei.
-          Tot timpul spui de Georgică.... De fapt, lui, eu i-am dat ideea, dar nu credeam că o pune în practică! Credeam că va săpa pentru construcție... nu știam că există și model suprateran!
-          Există! Trebuie doar să cauți, să vrei să găsesti și mai ales, să treci la fapte. Ce faci cu telefonul?

-          Sun la firma de construcții piscine, pentru ofertă!


duminică, 19 noiembrie 2017

Curățenie ca la mama acasă!

Când eram mic, mama mă lua cu ea să mă înveţe diferite lucruri, pentru perioada când voi fi mare. La fel şi tata, când avea timp! Oricât ne-ar învăţa părinţii, niciodată nu o să fim suficient de pregătiţi pentru viaţa de familie, adică de familie nouă!
În acele perioade de sărbători, vedeam doar partea plăcută a lucrurilor: pregătirile, mâncarea delicioasă şi nelipsitele cadouri. Calea lungă, de străbătut până în acele momente …  mult mai târziu am observat-o.

După ce m-am căsătorit, soţia mea făcea pregătirile necesare cu ocazia sărbătorilor, bombănind. Eu fiind bun, de suflet, o întrebam dacă pot să o ajut cu ceva anume.  Uneori, dispăream de lângă, înainte să articuleze vreun cuvânt. Intenția contează! Asta doar pînș m-a prins odată cu ușa închisă, chiar de ea, ca să nu pot fugi.... De atunci am devenit o persoană de real ajutor!

Primul ajutor a fost să pregătim ingredientele pentru preparea bunătăţilor. Frumos... și interesant... până a alunecat scaunul pe care mă urcasem după ele şi am căzut, printre cioburi şi plin zahăr amestecat cu făină, fiind ca o prăjitură...dulce!

A doua tentativă de acordare a ajutorului, a fost în momentul realizării cumpărăturilor. Fericit, mă plimbam prin piaţă şi am cumpărat tot ceea ce trebuia, chiar şi în plus...poate chiar mult prea  mult! Unele produse ne-expirabile, ne-au de la Paște la Crăciun!

A treia tentativă, reuşită de această dată, a fost când mi s-a pus în braţe aspiratorul şi mi s-a trasat sarcina de a face curatenie și de a deveni un adevărat expert în curățenie! Bucuros că la ceva mă pricep şi eu, încep hotărât treaba. Îmi fac loc pe lângă mobilier, mă bag sub masă ca atunci când eram mic şi mă ascundeam de părinţi dar după ce în prealabil îi închisesem afară...pe balcon.
La un moment dat , aspiratorul tace ca şi cum m-ar anunţa că este timpul pentru o pauză. Respect dorinţa acestuia şi mă retrag.
Când revin, aspiratorul tace chitic în continuare. Mă enervez şi încep să-l cert, ca pe un copil neascultător, așa cum fusesem eu, în trecut! Întâi mă uit la filtre, îl demontez...apoi mă hotărăsc să-l las în pace şi să continui treaba cu unelte mai primitive și mai antice, precum mătura. Când sunt aproape pe terminate cu munca grea, descopăr cu surprindere că steckerul era împleticit pe lângă scaun.... undeva departe de locaşul prizei. Remediez situaţia şi termin cu bine treaba, folosindu-mă de obiectul care se dăduse bolnav și face curățenia mai ușoară.
Fericit că am făcut ceva cu folos, privesc spre soţia mea. Aceasta, serioasă îmi întinde drept cadou, o “doză” de... Nufăr, nu de bere. Întâi îmi arată cum să-l folosesc , apoi trec la execuţie! Bine că doar de sărbători se face curăţenie generală! Vai de covoare….ce bătută le-am dat! 
Și tot nu am fost iertat de soție, care mi-a alt produs Nufăr – desfundat țevi și chiuvete, continuând treaba în baie. În timp ce frecam de zor, mă gândeam că sigur a găsit produsele care sunt eficiente din moment ce casa este plină de aceste soluții de curățare rapidă. De ce nu se vând aceste produse și cu personal executant de lucrări?
Nufar - desfundat tevi si chiuvete

De atunci am început să am grijă de curăţenie și să menţin ordinea... Cum vedeam o scamă pe jos, zup o ridicam... Când eram copil, dacă vedeam o scamă... mai căutam şi puneam altele lângă ea, să se adune... ca cele rele!
În prezent, facem curat săptămânal, deşi uneori abia trecem prin anumite colţuri ale locuinţei… Oricum, o dată pe săptămână tot trecem prin fiecare colțișor, atunci când facem curat! Niciodată nu încep să fac curat din același loc, pentru a mă păcăli că nu mai am mult de lucru... Uneori merge, alteori... nu!

Se apropie sărbătorile... din nou... este bine... este rău... oricum.... categoric... se apropie...
Gata! Am terminat de scris că văd mătura cum se învârte în mâna soţiei... Mă aşteaptă al meu Triumf , ca să am acel Farmec  al meu de sărbători!

O să fiu numit din nou, un mic hărnicuţ!

Triumf

Acest articol a fost scris în grabă pentru SuperBlog 2017, deoarece... mătura se apropie.



Viața și sufletul

El o așteaptă pe Ea și când aceasta urcă în mașină, demarează în viteză așa cum era obișnuit în România. Timpul trece repede și deja sunt în întârziere. Se aude sunetul de mobil specific primirii unui mesaj. El își scoate telefonul și citește informațiile, apăsând accelerația și trecând de pe o bandă pe alta. Șoferul căruia îi tăiase fața se oprește dar nu claxonează și doar își face cruce. El zâmbește și răspunde la mesaj. Ea strigă:
- Vezi la trecere!
El privește repede pe geam și frânează brusc dar atinge persoana de pe trecerea de pietoni, care avea căștile pe urechi și nu auzise nimic. Mașina deviază spre stâlpul semaforului ce emitea intermitent culoarea galbenă, pentru cei din sensul opus. Mașina se răstoarnă și agitația cuprinde zona cu incident. Apare ambulanța și poliția care nu au altceva de făcut decât să constate decesul celor doi care se aflau în mașină. Trebuie anunțată ambasada României din Germania, care să informeze la rândul ei, rudele celor doi de tragicul eveniment.
Rudele, pe lângă tristețea cuprinsă de aflarea veștilor neplăcute, au fost nevoiți să caute o modalitate optimă de repatriere a corpurilor neînsuflețite ale celor soți.
Birocrația fiind încă în la modă, actele, transportul și serviciile funerare obișnuite necesitau timp și bani. În ajutorul acestora a intervenit o frimă specializată din domeniul atât de neplăcut dar necesar al serviciilor profesionale de repatriere care s-a ocupat în întregime de toate demersurile necesare. Prima etapă a constat în rezolvarea actelor necesare, fără a fi nevoie ca rudele decedaților să facă o deplasare inutilă și costisitoare în țara unde a avut loc accidentul. Apoi s-au făcut pregătirile pentru ca acel transport decedati spre țara natală, să decurgă în condiții optime.
El și Ea, nu au fost despărțiți nici pe ultimul lor drum, călătorind cu o mașină specială, în condiții specifice spre țara pe care o părăsiseră pentru a-și asigura o viață mai bună.
După aducerea corpurilor neînsuflețite în țară, înmormântarea crestinească a stors lacrimi celor apropiați și a adus mulțumiri pentru cei care s-au ocupat de repatrierea tânărului cuplu.
Fiecare participant, aruncă un ghemotoc de pământ peste cosciugul care va fi casă trupurilor celor doi, în speranța că sufletele lor vor au trecut undeva departe, într-o liniște de care nu au avut parte în timpul existenței pământești.
El stă și privește la ceea ce se întâmplă în jur și se întreabă: EU SUNT ACOLO?





El tresare. A fost un coșmar... Se uită la Ea și o strânge puternic în brațe. Din acel moment, decide să nu mai fie atât de ignorant deși este conștient că există servicii de transport funerar international, totuși este de preferat să nu apeleze la serviciile de repatriere oferite de acestia, și să revină sănătoși acasă la familie.

sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Aventuri neobișnuite pentru zile obișnuite

Este o dimineață specială. Azi avem petrecere! Dar nu din cauză că este vineri, ci pentru că prietenii noștrii din copilărie, au venit la noi în oraș și vor sta trei zile...și nopți!
Mă agit să plec la servici pentru că oricum voi reveni acasă mai repede, pentru a primi vizitatorii așa cum trebuie, cu mâncare și băutură pe masă.
Nu-mi găsesc cheile și o strig pe soția mea, care se afla la cratiță. Ea vine speriată de tonul vocii mele și mă amenință cu polonicul  pe care-l ținea în mână. Ne apucăm să căută obiectul pierdut pe sub masă, în pat... sub pat. Nimic. Deodată se aude un sunet alarmant și apoi liniște... S-a oprit centrala termică din cauza emisiei de gaz. Mă duc și repun valva în funcțiune, moment în care soția mea deschide larg, fereastra... S-a ars mâncarea... au plecat caloriile la plimbare... Nu apuc să aud bombănitul soției pentru că-mi găsesc cheile și fug pe scări în jos, văzând umbra polonicului agitat, pe pereții albi din hol.
Ajuns la servici, constat că timpul trece mult mai lent ca în alte zile. Prietenii mă sună și mă anunță că vor ajunge la noi, doar pe seară. Dacă tot m-am învoit, decid să merg în vizită la părinții mei.  După ce comunic soției mele schimbarea de program, sun și comand un meniu special pe care să-l ofer și celor care mi-au dat viață, de fapt ceva care-mi place mie: șnițel cu cartofi prăjiți și salată de ardei copți/
Părinții mei sunt fericiți când apar inoportun șți mai ales, că pregătesc masa. De fapt, doar golesc totul de pe fața de masă și scot cartoanele cu mâncare. Ca de obicei, nu gust mâncarea până nu pun multă sare. Iau prima înghițitură și mă strâmb: cartofii sunt dulci. Poate din cauza prăjiturii servite la servici, cu ocazia aniversării unui coleg. Mai iau o înghițitură... și renunț. Abia atunci remarc că luasem din greșeală zahărul în loc de sare....
Spre bucuria mea, acasă, soția pregătise același fel de mâncare... pregătit ca la carte, mai mult la sigur datorită faptului că eu nu am fost acasă să o deranjez. Apar musafirii și după obișnuitele discuții preliminare, schimburi de cadouri ne asezăm înfometați, la masă. Soția mea ne spune că nu a pus sare și condimente, pentru ca fiecare să-și prepare meniul, cum vrea. După cum îmi cunosc amicii, le pun eu sare suficientă din solniță și atacăm bucatele: șnițel, cartofi prăjiți... cam acri. Probabil am reticiențe de la zahărul din porția precedentă. Mai iau o înghițitură... la fel. Musafirii se opresc și ei din servitul mesei. Soția mea, face ochii mari și se uită la mine, la solniță:
-          Ai pus...de acolo....
-          Da. Sare.
-          Este sare amară... o folosim pentru altceva...este oricum sănătoasă! – susține soția mea.
Deci, azi am stricat de două ori mâncarea pregătită pentru întâlnirea ți vizita mult așteptată. Carne nu mai avem, cartofii... pa, deci o să stăm doar să bem.... Poate uităm de mâncare.
Prietenul nostru, la ideea soției lui, ne propune să comandăm mâncare chinezească. Pare o idee bună, mai ales că facem o comandă în grup. Intrăm repede pe situl restaurantului Wu Xing ca să ne alegem ceea ce dorim deși avem unele dubii legate de preferințe și denumiri. Niciunul dintre noi nu vrea ceva identic cu altcineva, dar am încerca fiecare dintre noi, mai multe tipuri de mâncare... Impasul apărut, se rezolvă rapid cu soluția oferită de Share and Play
Până la urmă ne-am comandat  în medie trei cutii de persoană: una cu orez (măcar nu mai punem sare pe ei, ca pe cartofi), una cu carne dulce și alta cu carne iute (nu carnea în general, doar sosul, că tot verificasem aceste combinații anterior...) și normal, una cu salată. Apoi am ales specialitățile....Ciudat, că toți am ales câte o ciudățenie: furnici în copac (prietenii și soția mea), urechi de lemn și cartofi picanți (eu!). Sper să nu înceapă să umble prin copaci și eu să nu aud nimic cu urechile mele....
După savurarea comenzi am respectat regulile jocului și ne-am imaginat o mulțime de lucruri care se pot realiza din 12 cutii,  putând participa la un concurs unde aveam sanse la marele premiu un smartphone Huawei P10Lite.... Huawei, normal! La orice comandă de grup, se alege una dintre cele patru provocări, se construiește personajul ales, se fotografiază și se înscrie în concurs, doar pînă la 15 decembrie 2017.  Se acordă atât premii săptămânale cât și premiul cel mare, telefonul!


Când avem opt mâini dibace, ce putem construi din 12 cutii goale? Un lotus, care este o aură energetică, care ne-a transmis energie pozitivă și gânduri bune, după care am bătut la pas toate pădurile din jurul localității, feriți de urșii care se plimbau pe lângă noi. Natura a fost alături de noi ca să petrecem momente plăcute și de neuitat. Eram ca niște furnici cu urechi de lemn, care ne plimbam printre copaci!


PS: Am comandat mâncare chinezească și în următoarele zile, pentru a putea călători făre stres și mai ales ca să avem mai multe sanse la concurs!


Articolul a fost scris pentru SuperBlog 2017, așteptând mâncarea... nu gătită, doar comandată de această dată! Uneori o mică greșeală, conduce spre mari descoperiri....

miercuri, 15 noiembrie 2017

Doctorul online

Bunul cel mai de preț al unei persoane este propria-i sănătate.
În general, omul își neglijează sănătatea până în clipa când apar anumite probleme ce induc unele carențe fizice sau psihice și influențează starea de bine a acestuia.. Uneori această problemă stringentă poate apărea într-un moment nepotrivit, când o informație utilă sau o intervenție necesară  poate fi afectată de anumite întârzieri din motive obiective. Vremea nefavorabilă, starea drumurilor, urgențele medicale sau lipsa personalului specializat și/sau al ambulanțelor sunt lucruri neplăcute care influențează starea omului în general și al pacientului în special..
Un apel de urgență la 112 este de real ajutor, putând oferi informații prețioase  dar, pentru informații amănunțite și mai ales pentru elucidarea anumitor simptome care apar și care nu sunt chiar urgențe, există de curând o nouă opțiune utilă și benefică în mediul online.
Această platformă online, numită Doclandia,  este 100% românească și oferă informații medicale la solicitare, fiind de fapt asociate cu niște vizite online la medic. Se adresează atât publicului din România cât și celor din Diaspora. Pe platformă există peste 400 de medici colaboratori, profesionisti care răspund solicitărilor clienților oferind opinii despre sănătate.
Medicii care colaborează cu această platformă sunt de diferite specialități iar datele furnizate sunt directe și  la subiect, oferind sfaturile și soluțiile aferente. 
Accesarea platformei online se poate accesa de pe orice dispozitiv conectat la internet și pe baza unui abonament nelimitat, la orice medic. Abonamentele se obțin ca urmare a creării unui cont personal pe platformă, contra cost. Abonatii pot trimite fisiere direct catre medic de pe telefon (poze) cu analize sau radiografii

De multe ori, în viață, o informați utilă primită la momentul oportun poate salva o vieță sau poate opri anumite complicații ale unor boli aflate în fază incipientă.

Este un fapt îmbucurător că există mereu opțiuni noi, conforme cu dezvoltarea tehnologiei.

luni, 13 noiembrie 2017

Petrecerea surpriză

-          Ce faci Georgică? Te gândești la petrecerea de ziua lui Călin?
-          Nu, Andrei... Aștept să treacă ziua de lucru....M-au stresat cei de la contabilitate.
-          Mergem să cumpărăm cadou, băieți? – întreabă Irina.
-          Aceeași petrecere, mereu același loc... la fiecare aniversare a oricăruia din grupul nostru...
-          Nu este frumos? Prieteni de atâția ani!
-          Trebuie ceva diferit – îmi susțin ideea. Avem mereu aceeași organizare evenimente Brasov... poate ar trebui să ieșim din perimetrul localității
-          Ce vrei nou? Partidă de streaptease? Poate se însoară! – spune Andrei.
-          Tăceți, că vă aude Alina care încearcă de ceva tip să se mărite cu el....
-          Cum ar fi o petrecere surpriză! – spun eu, bucuros de idee.
-          Unde? O să fim peste 50 de persoane!
-          La o cabană...  Într-un salon de evenimente din Poiana Brasov!
-          Și cum faci ca el să ajungă acolo? Nu poți spune că a rămas cineva blocat în casă!
-          Rezolv eu, voi doar anunțați participanții... dar nu și pe Călin! – spun fericit de idee.

Ziua cea mare pentru Călin, a venit. El a făcut invitația la terasa barului nostru obișnuit. Cu două ore înainte de plecare era disperat, că toți îl sunau că vor întârzia:
-          Georgică, tu vii cu mine, nu?
-          Da... Cum să nu. Alina?
-          Este în Poiană cu două prietene la o prezentare.
-          Aha... Vine, nu?
-          Da, cum să nu – spune zâmbind Călin.
La sfârșitul programului de lucru, noi doi o pornim spre bar, alegând autobuzul companiei, care avea ruta în zona respectivă. Ajunși acolo, Călin a rezervat mai multe mese, după care comandă câte o bere. Dacă nu merge treaba, măcar mă aleg cu o bere în plus, gândesc masochist.
Stăm în liniște, apoi vorbim una alta, nu despre femei una-alta, doar despre idei.... Sună mobilul lui Călin. Îmi beau repede berea, știind că începe spectacolul:
-          Alina. Da....Cum nu aveți bani?
-          ....
-          Nu vă lasă să plecați! Dar...
-          Auzi, hai mergem repede la ea, și ne întoarcem până vin invitații.
Călin se uită la mine, la ceas, la telefon:
-          Vin cu Georgică la hotel.
Merge treaba. Călin merge la chelnerițe și le spune că revine mai târziu și cheamă un taxi. Eu, sub pretextul că merg la baie, anulez toate aranjamentele lui Călin, spre surprinderea, uimirea și bucuria chelnerițelor. Mașina a venit și urc în viteză.
-          Mergem la un salon de evenimente din Poiana Brasov.... am uitat cum îi zice la hotel  – oftează Călin. Până ajungem acolo, aflu....
-          Este hotel – întreb mirat?
-          Da. Unul mare... Cum îi zice.... De nervi, am uitat!
-          Să ne gândim... deci un loc unde au loc... conferințe....
-          Nu.... organizare evenimente Brasov.
-          A... este în Brașov?
-          Nu. În poiană.
-          Uite la copii cum se joacă... am crezut că trece ursul – spun privind pe geam, în timp ce Călin este frământat și se joacă cu telefonul.
Mă sună soția la telefon:
-          Alo! Bună... Ce să facem! Mergem în Poiană după Alina.... Îți povestim cînd ne vedem ce a fost. Cred că revenim într-o oră.... Unde ești? La coafor! Bine... Pentru Călin te faci frumoasă, pentru mine.... – conversez cu soția mea iar Călin zâmbește gânditor,
-          O sun pe Alina – spune Călin. Să aflu hotelul.
-          Nu facem prostii, dragă... vorbește singur Călin, nu jucăm cărți! Nu pe bani!
-          Hotel Royal – strigă Călin fericit că și-a reamintit. Noroc cu jocul de cărți.
-          Ajugem în două minute – spune taximetristul, ieșind cu mașina din Poiana Mică. Este în Poiana Doamnei.
-          Nu în Poiana Brașov? – întreabă neîncrezător viitorul sărbătorit
-          Este adresa din Poiană. La nr. 4 – spune convins taximetristul, bucuros de o cursă atât de profitabilă.




Călin aproape zburase din mașină, după ce plătise șoferul și-l rugase să-l aștepte. Eu, venind în urma lui, l-am expediat pe taximetrist. Abia am reușit să ajung în spatele lui, să setez wi-fi ca să filmez și să postez pe rețeaua de socializare uimirea lui Călin când a fost direcționat în salon, unde a fost atacat cu confetti și șampanie de către prieteni. Figura lui, când s-a întors spre mine, era una de surprindere (de parcă atunci s-ar fi născut) și de  mirare, că am reușit să-l păcălesc.


După câteva minute de uluire și fericire, ne-am găsit câte un loc în restaurantul hotelului. Unii ne-am oprit întâi la bar. Spre uimirea mea, deși pe site nu scria nimic despre meniuri și de existența unui restaurant propriu al hotelului, am găsit o oferta mai mult decât potrivită de bunătățuri.


Având câteva camere rezervate la hotel, m-am retras în camera noastră de tip familie, pentru a-mi trage sufletul după atâta agitație. N-am crezut că voi reuși și nici convins că totul va ieși atât de bine: bucatele alese, vinul nobil, berea prietenă și câteva partide de fotbal de masă și biliard, adevărate campionate. 


Mogâldețele invitaților aveau propriul lor teritoriu de joacă, dotat cu tot ceea ce aveau nevoie ca să zburde fericiți.


Petrecerea a ținut toată noaptea, unii au mers la culcare și apoi au revenit cu forțe proaspete, în timp ce alții au luptat cu licorile bahice, somnul și muzica, rezistând eroic, până dimineața când au adormit în mașinile spre casă. Datorită vremurilor călduroase, am stat mai mult pe terasă, iar unii mai viteji, s-au plimbat în noapte.
Câțiva dintre noi, au ratat evenimentul serii când Călin, a anunțat logodna lui cu Alina. În acel moment încă fusese treaz și nu avea nici temperatură.... poate doar a doua zi!

Acest articol este o ficțiune, inspirată după unele evenimente reale, a fost scris pentru SuperBlog 2017.

duminică, 12 noiembrie 2017

Dungi, carouri, pătrățele....

Îmi savurez băutura, moment în care o blondă platinată, cu părul în vânt, îmbrăcată într-o rochie albastră din seria de rochii elegante și mulate pe corp, se apropie de mine, fixându-mă din priviri. Este mult prea frumoasă... iar ținuta ei vestimentară mă atrage și mă impulsionează să-i verific materialul.... Ochii văd, inima cere și constiința...sună intens!
Întind mâna și răstorn petul de apă minerală, spre disperarea vecinei de la nivelul inferior, probabil trezită de zgomot. Ridic receptorul și răspund cu grijă, deoarece cablul se înfăsurase în jurul gâtului, ca un ștreang:
-          Da!
-          Am ajuns. Tu când vii?
-          Acum! Imediat – sar din pat, lovind veioza, telefonul și petul pe care abia îl repusesem în pozția lui clasică. Sunt deja pe drum! Traficul este îngrozitor! Nu te mai aud... Vorbim când ajung!
-          Dar nu te-am sunat pe telefonul fix? – întreabă interlocutorul dar eu nu-i mai aud. decât vag, intuitiv, în timp ce reusesc să pun receptorul în furcă.
Alerg spre bucătărie... Hm! Nu am timp de cafea. Repede mă duc la baie unde cu o mână  mă bărbieresc iar cealaltă mă săpunesc sub dus....
După zece minute, cu o mică cicatrice pe obraz și puțin gel de duș pe cap, reusesc să o pornesc spre sufragerie pentru a-mi alege hainele potrivite. Uitasem să le pregătesc din seara precedentă.
Pantaloni... hm... nu am la dungă...dar am în dungi! Tricoul preferat...este murdar. Are o pată ca un model. Nu mi-ar sta bine cu acesta? Hm... Nu. Îmi iau o cămasă albă dar descopăr că are mâneca ruptă. Altă cămașă... este cu mânecă scurtă! Nu... Mai bun este un tricou. Caut intens și până la urmă găsesc unul potrivit.
După ce mă aranjez cât de cât, îmi pornesc telefonul mobil și-mi încalț pantofii pornind grăbit pe scări. Ajung în parcare și mă opresc în fața mașinii. Oftez și revin în apartament, obosit de la atâtea scări urcate. A venit un pic.... iarna, deci trebuie să mă  încalț cu niște cizme. Dar pe unde or fi? Le caut dar nu le găsesc, așa că mă duc la dulapul de încălțăminte coun cu sora mea, și-mi aleg o pereche de ghete pentru barbati și constat... că-mi trebuie și ciorapi! Iau repede din sertar o pereche și mă încalț sărind într-un picior. Iau cutia cu cadouri și o pornesc spre lift. Când să urc în ascensor, coboară vecina cu copilul care, nu mă recunoaște și zice:
-          A fost ziua unui copil?
Nu am timp să-i acord atenție și mă grăbesc spre mașină. Pun coletul pe bancheta din spate și mă urc la volan. Mă grăbesc și cu greu, ajung totuși în timp rezonabil la adresa dorită. Era ziua unei prietene din grup, ce-și serba onomastica la un centru de antreprenoriat. Am fost cu ceilalți prieteni și cumpărasem cadoul comun, pe care-l lăsaseră la mine pentru a nu-l plimba  prin oraș.
Cobor din mașină și încep să urc scările sub privirile ciudate ale portarului care părea să nu mă recunoască. Ajung în hol și mă sperii. Era un om ciudat pe acolo, care se uita fix la mine. De fapt era doar o oglindă....
Aveam tricoul în dungi, pantalonii la fel... iar ciorapii... unul era negru, celălalt albastru. Intru în panică, mai ales că citesc primul panou: “Prima impresie contează!”.
Ezitant, fac doi pași până la ușa de la intrare unde citesc un alt mesaj motivațional: “Nu există de două ori, prima sansă!” În timp ce telefonul mobil sună, ușa se deschide și mă trezesc tras în interior de către amici, care mă privesc la fel de ciudat ca și sărbătorita. Îi ofer cadoul, sub privirile celor din jur, după care mă retrag într-un colț, ca un copil pedepsit.
Mă gândesc să mă retrag elegant, adică să dispar pe ușă și să sun apoi la telefon spunând că o situație neprevăzută m-a făcut să plec... Până să fac vreun gest, lângă mine, apare o blondă frumoasă, îmbrăcată peste bluza albă cu un pulovăr crem, care-i scotea în evidență formele apetisante. Mă holbez la ea:
-          ...
-          Answear!
-          Nu am întrebări – spun eu mirat.
-          Pulovărul este de la Answear. Eu sunt Nina – se prezintă fata.
-          Da... Eu sunt clovnul petrecerii – spun eu, stârnind amuzamentul fetei și al celor din jur care se apropiau de noi
-          Ce ținută extravagantă!
-          Ai crezut că este carnaval, și te-ai deghizat în puscăriaș!

Au trecut 24 de ore de la evenimentele prezentate anterior. Între timp am ajuns acasă, după ce am condus-o pe Nina la resedința ei. Urmează să mă întâlnesc peste două ore cu ea. Hainele le-am pregătit din seara trecută: pantaloni negri, cămașă albă, ciorapi negri....amândoi. Apoi m-am îndreptat spre dulapul cu sacouri de bărbați de unde mi-am ales un model potrivit pentru ceea ce urma.



Anii au trecut, prietenii au rămas, iar Nina a devenit membră a familiei mele. Doar hainele în dungi au fost schimbate cu unele în carouri sau pătrățele, așa cum este acum și burta mea....


Articolul a fost scris pentru SuperBlog 2017.....

sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Marketing prin afiliere

De curând am răspuns unei provocări lansate bloggerilor și poate voi reuși să generez vânzări unor situri, ca urmare a bannerelor postate pe blogul meu, ca afliat, urmând a fi răsplătit de acestia. În cadrul acestei activități are loc o colaborare între afiliați și advertiseri.
Afiliatul şi advertisrii comunică prin platforma de afiliere, Afiliatul este răsplătit de advertiser când urma acestor promovări , rezultă vânzări catre un terţ.
Afiliatul este cel care face promovarea produselor unor advertiseri pe propriile bloguri sau site-uri. Acesta foloseşte metode de promovare agreate de advertiseri. Prin această promovare, afiliatul obține un comision din vânzările pe care le generează. Afiliat poate fi orice persoană care deţine bloguri.
Advertiserul este cel care solicită promovarea unor produse sau servicii proprii, prin intermediul unui program de afiliere sau alte metode. Advertiseri sunt magazinele online.
În urma acestei colaborări, clientul ajunge pe website-ul unui advertiser prin intermediul publicităţii şi a promovării făcute de afiliat.  În momentul în care un client achiziționează un produs în urma direcționării către acel site, advertiserul îi oferă un comision afiliatului care i-a facilitat această vânzare.
Pare interesant... O să revin cu amănunte după ce voi testa platforma 2Performant, care din anul 2017 realizează un clasament al generatorilor de vânzări online, numit Affiliate Ranking.
Participând la acțiunile desfășurate pe această platformă, am descărcat badgetul generat, care apare în imaginea de mai jos, demonstrând că sunt un novice în această activitate, fiind pe locul 835.



PS: Dacă ați citit articolul, dați clic pe bannerele din dreapta și poate găsiți ceva interesant de cumpărat! Nu se știe de unde sare iepurele, sau oferta cea mai avantajoasă!

vineri, 10 noiembrie 2017

De-aș putea întoarce timpul....

De-aș mai fi student.... Ce vremuri au fost... dar ce vremuri puteau fi acum! După un an de stres și agitație cu examene și profesori mai normali sau mai ciudați și colegi de tot felul, aș fi putut demonstra celor din jur că pot să-mi căștig singur existența, chiar distrându-mă, prin programul work and travel, adresat studenților.
Având câteva luni de vacanță, cu puțină întârziere în semestrul I al noului an universitar (în total patru luni).... aș fi călătorit în lumea îndepărtată și mult visată de unii români, în America. Pentru facilitățile oferite, aș fi ales Work and Travel Vacante Speciale.
Procesul de socializare a omului a început din cele mai vechi timpuri și a fost posibil prin instrumentul comunicării. Comunicarea a existat din cele mai vechi timpuri și a fost puntea de trecere de la omul primitiv la omul din prezent, care se află în continuă cercetare, studiu, dezvoltare.
În cadrul comunicării se  grupează informaţiile, care apoi sunt generate sub formă de mesaje de către o sursă (care mai este denumită şi emiţător) care le  transmite printr-un canal specific pentru a fi recepţionate şi interpretate de către un receptor, ceea ce înseamnă că limba utilizată este importantă. Fără comunicare, viaţa socială nu putea accede la un nivel de dezvoltare prin care să asigure individului cele necesare vieţii de zi cu zi. Prin comunicare se transmite identitatea culturală atât în context individual cât și în plan universal.
Identitatea culturală reprezintă identitatea împărtăşită de membrii aceleiaşi culturi. și  este rezultatul interacţiunii identităţii personale cu identitatea de grup. Un grup social devine relevant dacă grupul este relativ larg este  format din membrii aceleiaşi culturi, din persoane ce împărtăşesc aceleaşi credinţe, obiceiuri și valori ale aceluiaşi sistem de simbolizare. Când se face referire la identitatea culturală, de fapt se aprofundează limba, cultura, religia, patrimoniul cultural cu tradiţiile aferente.
Fiecare individ, în momentul când alege să se folosească de o oportunitate care se iveşte, are anumite aşteptări, de fapt sunt visele aferente propriei identităţi personale și sociale. Momentul în care individul ia contact cu realitatea înconjurătoare, intervin anumiţi factori care sunt decizionali în contextul momentului respectiv. La contactul cu o nouă societate, o nouă cultură, individul trăieşte experienţe emoţionale noi, apărute din eforturile lui de adaptare la noul sistem. Din acest motiv, programul work and travel pentru studenti este o oportunitate pentru o gândire deschisă și o vastă experiență în planul vieții.
În cadrul acestui program aș fi descoperit cultura americană în contextul culturii universale și îmi puteam dezvolta primele abilități din cadrul domeniului de pregătire la cursurile universitare sau alte domenii convexe. Exersarea limbii engleză era un factor important în cadrul dezvoltării personale, chiar și într-o vacanta speciala.
Chiar dacă specializarea mea era una din domeniul tehnic, aș fi ales un job de vacanța comunicativ, în care să fiu în permanentă legătură cu oamenii. Ar fi fost greu ca orice început datorită carențelor de comunicare, dar în timp, aș fi devenit un vorbitor perfect al limbii engleze. Aș fi ales un job de cafe worker, în cadrul căreia preparam diferite sortimente de cafea pentru un local, cu asemenea specific. Aș fi îmbinat plăcerea cu munca și utilul cu plăcutul. Mie îmi place și acum cafeaua, și aș fi avut ocazia să descopăr diferite combinații și variante ale mirificei licori, care ne înseninează diminețile și nu numai.


Fiind în America, nu aș fi ezitat să străbat țară, atât cât îmi permitea timpul, bugetul și starea mea sufletească. Ca destinație aș fi ales orașul Phoenix din Arizona, pentru a nu rata vizitarea Marelui Canion, cheia lungă și adâncă săpată de fluviul Colorado. Aș fi străbătur cu o mașină închiriată toți cei 477 de kilometri, pentru a vedea întreaga splendoare a uneia dintre cele mai atractive și vizitate zone turistice din vestul S.U.A.. Nu aș fi ratat nici craterul Barringer, gaura uriașă din platoul Colorado.


Din Phoenix se pot vizita ușor orașele aceluiași stat, precum Tucson, Mesa, Glendale sau Scottsdale. Obișnuit cu temperaturile ridicate și capricioase din România, nu mi-ar fi fost greu să rezist la 32-40 de grade Celsius, plimbându-mă pe drumuri forestiere, parcuri, zone de recreere și vizitând rezervațiile de amerindieni.
Aș fi văzut cu ochii mei vestigiile istorice care poartă urmele franciscanului spaniol Marcos de Niza, cel care a explorat această regiune în anul 1539, făcând cunostință cu băștinașii din tribul Sobaipuri. De asemenea aș fi admirat orașele fondate de mormonii lui Brigham Young: Heber, Safford, Snowflake și Mesa.
Cultura americană din această regiune are și amprente mexicane, datorită istoriei agitate a acestui stat atât de important și valoros al S.U.A.
Timpul este prețios, dar uneori poate ajunge și pentru mici călătorii care în timp,  pot deveni cele mai plăcute amintiri. . O lună de călătorii prin America, nu este de ici colo, iar socializarea cu alți studenți chiar și străini, cazați în același loc, duce la o dezvoltare a concepțiilor și mentalităților care ne influențează viața.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017, iar imaginile folosite au fost preluate de pe situl CND Vacanțe Speciale, cu gândul la programul work and travel atât de util studenților din ziua de astăzi.