Protecția care salvează investiția

Crengile dezgolite ale copacilor dansează pe ritmurile vântului care le perturbă. Cerul este întunecat și îndeamnă oamenii să se retragă spre case. Deși este o vreme în care nu-ți vine să plimbi nici măcar cățelul pe afară, eu mă îmbrac rapid și plec spre magazin. Nu, nu-mi era foame sau sete, aveam doar un impuls, să merg să-mi cumpăr ceva ce doream de mult: un smarthphone ce tocmai se lansase pe piață.

Îmi pun căciula, fularul, încalț cizmele și pornesc agale pe stradă, pe gheața care se întinde pe drum, precum covorul roșu de la premiile Oscar.

În 30 minute reusesc să străbat drumul obișnuit, de doar zece minute și intru fericit în magazin, unde produsul comandat, mă aștepta. Stau puțin la coadă și reusesc să ajung în fața unui consultant, care-mi prezintă produsul și-mi oferă detaliile legate de modificarea abonamentului telefonic, oferindu-mi și unele accesorii solicitate.

După completarea actelor, când vântul face un cuplu perfect cu ninsoarea, eu plec grăbit spre casă. Abia aștept să verific funcționare produsului achiziționat și să folosesc aplicațiile instalate.

Abia fac doi pași, că mă și trezesc pe jos. De bucurie, uitasem că este iarnă! Mă ridic și mă deplasez cu grijă spre casă. Pe drum o văd pe vecina pensionară, care tocmai atunci își făcuse timp pentru cumpărături. Ezit dacă să trec rapid pe lângă ea, sau să intru în vorbă cu ea și să o ajut cu bagajele... Aleg a doua variantă și fără să spun vreun cuvânt, îi iau plasele din mână și mă trezesc cu o lovitură de poșetă, caare mă dezechilibrează, de parcă aș fi golit un bar întreg.

-          Vai, maică! Credeam că este un hoț!

-          Hoții nu umblă pe asemenea vreme – spun ridicându-mă de pe jos atât eu cât și telefonul mobil, și luându-i plasele pe care mi le oferă ea singură, bucuroasă.

-          Să mergem că dacă rămânem pe loc, ne facem oameni de zăpadă. Ne mai trebuie castron și morcov – spun eu.

-          Își dau eu maică morcovi, chiar și castron pentru ciorbă – răspunde vecina.

Uitasem că este surdă de o ureche... Ajungem la bloc și intrăm grăbiți. Eu o abandonez pe vecină la ușa apartamentului ei și o pornesc spre etajul superior, unde locuiesc. Îmi iau cheile și din greșeală, îm cade telefonul pe jos. Mă sperii!

 Telefonul este intact, fără zgărieturi, fără display spart sau alt incovenient. Se vede că sunt un om inspirat și prevăzător! Îmi cumpărasem o dată cu telefonul atât husă de protecție cât și folie pentru telefon. Mi se pare logic, nu? Nu trebuie să urmărim emisiuni cu previziuni despre viitor pentru a afla că trebuie să ne protejăm lucrurile importante, investițiile noastre.

Deseori, îmi pune telefonul mobil lângă chei și risc ca acesta să fie zgăriat. De asemenea, cu ajutorul acestor accesorii evit depunerea prafului, spargerea display-ului, pătrunderea vaporilor de apă în interiorul telefonului.