cluc24

duminică, 8 octombrie 2017

Farmecul regăsirii în timp și spațiu

În 30 de minute sunt gata, cu bagajele pregătite, fără a bea cafeaua deoarece uitasem să apăs butonul de pornire de la filtru, pornind în prima mea excursie prin țară. Nu eram atât de bucuros de faptul că făceam o călătorie, cât de ideea de a fi departe de familia mea, care-mi urmărea orice mișcare. Doar nu mai eram copil și dețineam deja propria mea locuință, luată în rate....
Nu am fost prea sociabil pe timpul călătoriei cu autocarul, motiv pentru care m-am bucurat nespus de prima noastră oprire. M-am plimbat prin zonă, dar frigul și vântul m-au alungat repede dar nu înainte de a-mi face un selfie pe care l-am postat pe rețeaua de socializare, ca prietenii mei să afle că sunt în călătorie.
Fiind obosit m-am retras devreme în cameră, fără a participa la ultimele discuții ale celor din grup. M-am uitat la televizor și am adormit....
Dimineața m-am trezit cu o intensă dorință de a nu face nimic... de parcă era duminică. M-am pregătit de plecare. După ce am împachetat puținele obiecte scoase din troller, arunc o ultimă privire asupra ținutei mele și descopăr că sunt murdar pe față. Încerc să îndepărtez semnul negru și rămân pironit locului:
-          Este o acnee... Nu se poate!
Brusc îmi aduc aminte de o întâmplare din liceu când plecasem cu alți colegi într-o tabără și făcusem varicelă, fiind trimis la spital. Așa îmi petrecusem eu unica mea tabără! Se pare că toate bolile adolescenței și copilăriei se manifestă mult mai târziu la mine! Am început să-mi fac gânduri negre, ca să descopăr că este cam târziu... O să râdă lumea de mine... n-o să mai pot face poze cu mine....
Îmi ridic gulerul de la cămasă și cobor la recepție cu bagajele. Fata de la birou se uită întâi  buimacă la mine, apoi ca la un extraterestru, probabil se vede intens.... punctul negru. Trag încet de guler și mă distanțez de ea:
-          Aștept ceilalți turiști.
-          Dar....
-          Nu am nimic – spun ridicând și mai mult gulerul cămășii. Sunt sănătos.
-          Mă bucur... Dar autocarul a plecat de patru ore!
-          Fără mine?!
-          Cu atâta agitație, probabil nu și-au dat seama.
-          Da...
-          Să sun la ghid.. la agenție...
Rămăsesem în hotel și am ratat plecarea mașinii iar nimeni nu observase lipsa mea. Când am sunat la agenție, am aflat că autocarul era deja la sute de kilometri. Am decis de comun acord, să renunț la turneul prin țară și să rămân cazat în locație, de unde urmau să mă recupereze la întoarcere.
M-am bucurat, sperând să scap de problemă până la revenirea celorlalți pentru că urma într-un fel sau altul să fiu vedetă... Nu sunt puțini cei care pierd o cursă și nimeni nu sesizează!
Având timp suficient după noua cazare, o pornesc spre magazinele de îmbrăcăminte din jur. Doar nu o să stau doar în cameră, voi vizita pe îndelete orașul dar trebuia să fiu pregătit.
Mi-am cumpărat o cămașă cu model (frunze, că doar era toamnă) și o eșarfă, asemănătoare cu ea mascând astfel punctul negru vulnerabil. Fericit, zburd pe alee și mă lovesc ușor, de o fată frumoasă pe care o remarcasem și în seara precedentă:
-          Scuze!
-          Nu-i nimic.
-          Eu... mă plimb – spun eu.
-          Și eu. Nu ți-e cald? – mă întreabă privind spre mine, care eram înfofolit.
-          Nu... Sunt sensibil la gât. Te însoțesc?
-          După prânz. Ne vedem la recepție.
-          Da...da... – spun fericit, pornind spre hotel, în timp ce fata intră în magazin.
Urcând în cameră, descopăr că eșarfa îmi căzuse, iar punctul negru ieșea în evidență, devenind clară în contrastul cu pielea.
- Poate nu a observat! – gândesc temător că nu va veni la întâlnire.

Am emoții. Prima întâlnire cu o fată.... Recepționera se uită zâmbitoare la mine.
- Oare de ce zâmbește? Se vede acneea, sau se gândește că am ratat autocarul?
Nu apuc să-mi răspund, că frumoasa domnișoară se apropie de mine zâmbind. Îi ofer o floare, iar ea îmi dăruiște un pachețel:
-          Îl deschizi mai târziu.
Eu aprob, uimit, atât de frumusețea ei, cât și de gestul făcut. Ne plimbăm prin oraș, îi fac poze, îmi face și ea poze... încruntate și ne retragem la hotel să servim cina. Ea așteaptă să-mi dau jos eșarfa, așa cum făcuse și ea cu una pe care o purtase, dar eu sunt mai îndărătnic ca un catâr.
Îmi aduc aminte de cadou și deschid pachetul. Rămân surprins: Gerovital Stop Acnee. Zâmbesc și-mi scot calm și liniștit, eșarfa de la gât:
-          Ai observat.
-          Și eu am avut probleme legate de piele. Conform statisticilor, peste 90% din oameni, suferă de acnee chiar din adolescență.
-          Dar eu nu sunt adolescent!
-          Dacă o tratezi la timp, nu o să mai ai probleme. Nu trebuie să cazi în depresie.
-          Nu cred... dar am o stare de anxietate....
-          Vezi! Acum lumea te observă dar, nu se întâmplă nimic anormal. De ce vrei să ai o stimă de sine scăzută?
-          Sunt fără cuvinte... Ești cumva psiholog?
-          Nu. Doar o fată obișnuită care se descurcă printre problemele ce apar, zi de zi.
-          Da.... Abia astept să folosesc produsul. Cifrele de pe etichetă, indică etapele de folosire?
-          Da.
-          Mie îmi trebuie pentru mascare... camuflare... Nu zâmbi!
-          Poți folosi produsul cu încredere. Este de la Farmec, o marcă de încredere. 
-          Știu... Am aflat de istoria companiei, de celebra Ana Aslan care a inventat Gerovitalul pentru a întârzia îmbătrînirea și ca femeile să aibă o piele frumoasă.
După această primă întâlnire, au urmat și altele, care au decurs plăcut și surprinzător. În ultima seară, am descoperit că amândoi suntem din același oraș, acelați cartier, dar soarta nu ne-a apropiat acolo acasă, ci undeva departe, pentru a fi mai aproape.
Oare dacă nu pierdeam autocarul, dacă nu aveam acnee, dacă.... Destinul fiecăruia este influențat de astre, de probleme, situații. Dacă ne-am fi văzut într-o zi obișnuită, la un magazin din cartier, am fi trecut ca doi străini, unul pe lângă celălalt.
Am folosit produsul folosit Gel Spumant Purifiant conform instrucțiunilor, dimineața și seara iar în patru săptămâni, având și o alimentație sănătoasă, am redevenit acel eu, din urmă cu ceva timp.



Am ratat minunățiile României dar am găsit iubirea perfectă, viața ideală și sufletul pereche. Fiecare lucru care ni se întâmplă, are un rost și uneori... poate fi spre binele nostru. Acest articol a fost scris pentru Superblog 2017, din dorința de a demonstra că nimic nu este așa cum pare și totul ține doar de ceea ce gândim noi.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu