cluc24

marți, 10 octombrie 2017

Muzica, o părticică a vieții

De mic copil mi-a plăcut muzica, făcând o pasiune pentru ea. Nu ca interpret sau instrumentist ci ca sunet. La început îmi plăcea zgomotul, mai ales că celorlalți din familie, gălăgia li se părea un rău necesar pentru creșterea unui copil.
În acele vremuri, aveam o tobă la care cântam în fiecare după-masă, atunci când erau acasă toți componenții familiei. Deși mi se spunea că unii vor să doarmă, alții să învețe, concluzia era că un copil trebuie să-și cultive calitațile muzicale.
Când acel instrument a dispărut, ca prin farmec... în locul lui, a apărut un pian mic, care scotea sunete mai puțin zgomotoase. Nu mi-a plăcut. Am descoperit radioul, ca fiind o nouă  sursă de muzică. Porneam acel aparat la maxim și cu un băț pe post de microfon, începeam să mă agit în fața oglinzii imense din holul locuinței.
După îndelungate așteptări, am crescut și eu, iar pasiunea mea pentru muzică, adică pentru ascultat, era în continuă creștere. Vecinii știau mereu când ajung acasă, unii dintre ei, mai prietenoși, chiar îmi recomandau unele genuri muzicale: simfonică, jazz....
Eu ascultam și apreciam orice tip de muzică, pe care o ascultam în funcție de zilele săptămânii. După ce m-am căsătorit și m-am mutat, vecinii au ajuns în stadiul în care se întrebau între ei, ce zi a săptămânii era, pentru că nu-i mai anunța nimeni pe calea muzicii.
După nuntă, am avut oportunitatea să-mi cumpăr un sistem centralizat de boxe, cu mai multe difuzoare și ieșiri, al cărui sunet era de calitate. Din experiență, mi-am dat seama că că acel produs, pe lângă un design plăcut, oferea și alte facilități importante. În primul week-end, în timp ce soția mea se ocupa de gătit, eu mi-am probat sistemul audio. Am mărit sonorul pentru a asculta cu atenție fiecare sunet, indiferent de frecvența transmisă. La un moment dat, am auzit niște sunete mai ciudate. Îmi ciulesc urechile, iar soția mea își face simțită prezența, însoțită de un făcăleț:
-          Pune muzica mai încet că bubuie pereții! Vin vecinii peste noi.
-         Și nu avem gata încă prăjiturile pentru musafiri? – glumesc eu, reducând volumul sunetului, în timp ce soția mă fulgeră cu o privire pe care nu i-o văzusem până atunci.
Ea pleacă la treabă iar eu mă ciufulesc și opresc muzica, pornind sistemul video să urmăresc un film, cu sunetul transmis prin sistemul audio. Interesant filmul... auzeam împușcăturile lângă mine, strigătele lângă fotoliu și deodată.... mă trezesc cu o mână în păr. Tresar, speriat, că totuși nu urmăream un film horror! Era soția mea, care mă abandonează și oprește sistemul audio:
-    Se aude până la vecini. Cei de sub noi m-au întrebat la telefon dacă s-a făcut poligon în cartier!
-          Este clar... Nu pot asculta muzică, să văd un film... ce să fac!
-          Hai să mă ajuți la treabă!
-          Am obosit... – mă pun repede în pat. Dormi... ascult muzica la căști....
Soția mea pleacă la bucătărie iar eu renunț să urmăresc ceva la televizor, fie video, fie cu sunet, că nu se știe ce se întâmplă a treia oară. Și când mă gândesc că muzica ne-a adus împreună...

Eu nu eram obișnuit să vorbesc în public, iar cuvintele le găseam cu greu. Când am avut prima întâlnire cu actuala mea soție, eram mai mut decât un pește. Căutam cuvinte dar nu le găseam, deși aveam cel puțin patru buzunare... Noroc că știam să fredonez melodiile și instant începusem să recit versurile... Am devenit un mic poet, care a cucerit o inimă sensibilă. Apoi am alunecat pe aripile melodiei pe care cântăreața din restaurant o fredona, pentru noi.
Pentru suflețelul nostru, prima ieșire în public, a fost la un spectacol... „Falstaff”, cu actori și recital în limba italiană. Nu înțelegeam nimic dar îi șopteam ce se întâmplă, deoarece știam opera din urma audițiilor la radio. Ea nu mi-a spus că era expertă în operele lui Verdi... și asculta satisfăcută vorbele mele.  Muzica din operă, ne-a condus pe aripile dragostei, cu o eleganță desăvârșită.

În perioada sărbătorilor, când avem liniște și timp, chiar și pentru noi, ascultăm melodiile și operele  care ne-au îndrumat pașii de familie la un un sistem audio monstru 2.0, Edifier , varianta R2730DB  care oferă o soluție Tri-amp cu trei căi, dar la un volum rezonabil.


Este plăcut să stai iarna, la căldură în cameră, savurând delicatesele de sărbători și ascultând muzică de calitate. Sistemul audio are conectivitatea 4.0 Bluetooth pentru playback, fiind, echipat cu multiple intrări: optic, coaxial, RCA si AUX, ceea ce o face să fie multi: funcțională și utilizabilă.



Sistemul audio Edifier emite la o putere de 136 de watti, fiind util atât în căminul conjugal cât și la petrecerile care se pot desfășura la un picnic. Produsul este realizat din lemn, care oferă o eleganță aparte și are ceea ce este cel mai important: telecomandă wireless.



    Am ales acest produs, chiar dacă este unul chinezesc, pentru că susține învățământul prin burse și ajută copiii care au deficiențe de auz. Parcă muzica este mult mai apreciată...și mă pot lăuda pe Superblog 2017!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu