cluc24

sâmbătă, 22 iulie 2017

La bătrânețe

Stau și mă gândesc... Mai am puțin... câțiva zeci de ani până la pensie.
Ce o să mă fac la 90 de ani?
De gătit, sigur nu voi ști, chiar dacă voi învață.
Numele persoanelor încep să le uit de pe acum, găsind fiecăreia câte o poreclă....
Dar sigur voi da indicații, chiar dacă sunt incoerente, și așa nu le ascultă nimeni, deci nici nu le respectă... ca și acum!

Oare nu am deja 90 de ani?

vineri, 21 iulie 2017

Romul lui Pătrățel

Pătrățel intră fericit în camera de la pensiunea unde erau cazați, zâmbind pentru prima oară de când ajunseseră acolo.
-          Te-a înțepat albina și ai rămas cu zâmbetul fixat – întreabă amicul Gogonel?
-          Mai rău – răspunde acesta – așezându-se la masă, lângă sora lui, Maimuțel și, vecina Gogosar, ascunzându-și mâinile la spate.
-          Stai ca un copil neascultător, care a făcut o boroboață – spune Maimuțel
-          Sau unul cuminte... care vrea ceva – completează Gogoșar. Nu plecăm acasă!
-          Nici nu vreau.... Măcar câteva zile bune... – spune Pătrățel, scoțând din spate, o sticlă...
-          Rom!
-          Havana Club!
-          Originală!

-          Da. M-am întâlnit cu doi cubanezi, am socializat și am primit acest cadou... și ...
Pătrățel scoate un trabuc pe care-l pune în gură, iar Gogosar începe să râdă:
-          L-ai pus invers!
-          Așa am vrut – spune Pătrățel, schimbând poziția obiectului.
Gogonel dispare pentru câteva secunde, revenind din bucătărie cu două pahare:
-          Să gustăm!
-          Da... – spune Pătrățel, umplând cele două păhărele.
Până să pună capacul pe sticlă, păhărelele dispar în mâinile fetelor, care savurează din licoare, spre uimirea băieților.
-          Păi știam că voi nu beți.... – oftează Gogonel.
-          Nu bem orice! Dar Havana Club este ceva special!
Gogonel repetă operațiunea anterioară, revenind cu alte două pahare, pe care Pătrățel le umple cu atenție. Gogonel își ia repede porția, urmat îndeaproape de Pătrățel, care după ce subtilizează păhărelul, își face timp să pună capacul la sticlă.
-          Bun este!
-          Cuba... ce aș mai vizita-o – oftează Pătrățel.
-          Ție ți-e greu să mergi de acasă până în oraș, și te gândești la Cuba.
-          Ar fi o experiență nemaipomenită. Să savurezi un rom, un trabuc și să vezi dansuri cubaneze.... – visează Pătrățel.
-          Dacă ețti cuminte și norocos, poate ajungem – spune Gogosar, închizând laptopul.
-          Ne duci tu?
-          Poate... dacă câștig concursul din orașul unde va avea loc Havana Club din România.
-          Săraca... a băut doar un pahar și are halucinații – spune Pătrățel, verificând pulsul Gogosarei, în timp ce el se încălzea fără a avea explicații plauzibile pentru el.
-          Nu m-am îmbătat!  Este un concurs online, unde participanții contribuie la forma finală a unui graffiti, realizat de Sweet Damage Crew și pot alege orașul unde să aibă loc acest eveniment. Se dă share pe Facebook la orașul dorit!
-          Unde.. unde...vreau și eu – spune Gogonel.
-          Pe situl Havana In the Street, normal! – spune atotștiutoare Gogosar. Sunt multe premii săptămânale iar premiul cel mare este o vacanță de cinci zile la Havana... Este doar pentru două persoane.
-          Tu câștigă... și vedem cu cine merg – spune Pătrățel.
-          Haha. Participă și tu. Sunt opt episoade și vizitatorii joacă rolul principal și decid continuarea următorului capitol...
-          Așa multe...timp scurt....
-          Fiecare episod apare la un interval de două săptămâni...
-          Este perfect! – aprobă Pătrățel. Participați. Cine câștigă, merge cu mine la Havana!
-          Unde este evenimentul în România – întreabă Gogonel
-          Aș vrea să fie la Timișoara! – spune Pătrățel.
-          De ce?
-          Este orașul dintre civilizația noastră, prosperitatea europeană și de ce să nu fie și ceva din vechiul comunism?
-          Cuba....
-          Da... Timisoara, orasul care este puntea între diverse culturi și civilizații. Este unul dintre cele mai frumoase orașe.

-          Dacă nu ajung în Cuba, poate ajung măcar la Timișoara – gândește Pătrățel... Să mă apuc de graffiti! – spune Pătrățel care ia o hârtie și începe să deseneze, antrenându-se. Voi dați share pe Facebook, la Timișoara!


joi, 20 iulie 2017

Când berea pică bine

Cel mai plăcut moment al anului este cel în care plecăm în concediu. În fiecare an, aștept cu nerăbdare acel moment, care este unic în an!
Anul acesta ne-am decis să mergem pe munte, la o stațiune. Am lăsat-o, ca de obicei, pe soția mea să se ocupe de rezervări. În sfârșit a venit și acel moment.... Cu două zile înainte de plecare, am avut primul șoc: veneau și socrii mei cu noi! Eh... se mai întâmplă.
Grăbit și agitat cu plecarea, în ziua deplasării, m-am trezit dis-de-dimineață ca să avem timp suficient, mai ales că încă nu-mi finalizasem bagajele....
După două ore, reusesc să strâng grămada de obiecte, punându-le cât de cât în ordine...
-          Ce de bagaje! – aud o voce care mă face să tresar.
Au venit socrii la noi, deși noi ne pregăteam să mergem după ei. Au uitat că este ziua plecării și i-am trimis degrabă acasă la ei, să-și facă și ei, bagajele. Cât au stat pe la noi, am plecat în fugă, spre piață pentru ultimele cumpărături. Normal, am fost monitorizat de vecina care era de veghe, pe balcon.
După ce am dus o grămadă de bagaje la mașină, am pornit spre locuința socriilor, unde surpriză, aveam o mulțime de treabă. Perușii zburau peste capetele noastre, deși trebuiau să rămână în colivie, vecina ce avea grijă de locuință, alunecase pe o coajă de banană, iar eu duceam de zor, florile de pe balcon în cameră, pentru a fi mai ușor de udat. Soția mea, repeta operațiunile de împachetat bagaje și cu greu, golind frigiderul de cei trei pepeni imenși, am pornit spre mașină,
Când am demarat, am răsuflat ușurat, dar pentru o scurtă perioadă de timp! Uitasem să pun benzină dar, noroc că aveam mereu un bidon de doi litri, cu licoare pentru mașină, la îndemână.
Deși aveam cazare de la ora 14.00, iar eu cerusem telefonic să ne primească de la ora 12.00, noi am ajuns la pensiune, în jur de ora 18.00. Tot era bine, că am ajuns în ziua programată! Aveam cazare la etajul trei și am avut ce duce pe scări.... Un pepene îmi picase din mână și căzuse pe trepte, sfărâmându-se și picând o bucată, pe capul recepționerei. Aceasta, zâmbind, ne convinge că nu este nici o problemă, de parcă ar face baie de pepeni, zilnic!
După ce finalizez amplasarea persoanelorși a bagajelor, cobor în fața pensiunii, la o țigară, monitorizând pe cei ce trec prin fața locației, exact ca vecina de acasă.
O femeie mă întreabă dacă este vreun magazin în direcția ei, iar eu îi confirm ceea ce dorește. O altă persoană mă întreabă dacă drumul pe care-l urma era cel spre spital. Îi confirm și ei. O femeie, iese din pensiune și mă întreabă unde este toaleta, iar eu o îndrum într-o direcție oarecare. Parcă aș fi birou de informații!
Indiferent ce drum aleg persoanele, este imposibil ca acestea să nu găsească în drumul lor,  la spital un magazin!
Urc în cameră și aud discuții legate de aerul condiționat, de zgomotul care-l face unitatea exterioară, amplasată lângă fereastră și... descopăr berea pe care o cumpărasem dimineața... O iau cu grijă, ascunzând-o în spatele meu și mă strecor afară. O savurez! Ce bună este berea după o asemenea zi!
Acum doar o bere... dar în perioada 7-17 septembrie, voi participa, acasă în Brașov, la Oktoberfest, care are loc într-o nouă locație, mult mai mare, acolo unde a fost stadionul Municipal...
Visele îmi sunt întrerupte de soția mea, care mă cheamă la apel! Ah, ce bună a fost berea! 

miercuri, 19 iulie 2017

Senzorul lui Pătrățel

Pătrățel privește în jur și ascultă... Este liniște. Iese de sub plapumă și deschide încet ușa... Iese pe hol și... se aprinde lumina! Se sperie și intră în cameră. Ascultă pașii... dar nu se aude nimic. Deschide ușa și-și scoate capul în beznă, dar imediat se aprinde iar lumina! Trage ușa, lovindu-se ușor, dar dureros, pe genunchi. Tace și suferă. Lângă el apare Gogonel:
-    Ce faci...
-    Mi-e foame...Vroiam la bucătărie....
-    Eu vreau o bere – spune Gogonel, mângâindu-și tacticos burta.
-    De fapt... cred că și eu vreau o bere... Mai sunt două... să nu afle fetele că vin și vor și ele!
-    În regulă. De ce nu ieși?
-    Umblă cineva... se tot aprinde lampa...
-    A! Este iluminat cu senzor de miscare.
-    Da? Și cât mă feream și nu vedeam pe nimeni.... Gazda nu ne-a spus că are lampa cu senzor de miscare.
-    Eu am văzut pe hol, la intrare, o aplica cu senzor de miscare și mă gândesc că așa este pe fiecare hol.
-    Este logic! Atunci... acum noi am declansat acei senzori de miscare pentru iluminat, deci putem coborî liniștiți.
Cei doi o pornesc agale pe scări, calea lor luminându-se ca pentru niște regi. Ajung la parter și deschid repede frigiderul, dar surpriză! Era gol în sectorul de băuturi! Se uită unul la altul, fără a sesiza că se aprinde o lampă deasupra lor, crezând că și aceasta face parte din seria obișnuită de lampi cu senzor  Între timp, lângă ei apare un bărbat scund și gras. Cei doi îl văd și tresar:
-          Am venit...
-          Suntem cazați aici...
-          Vroiam...ceva....
-          Știu! Eu sunt soțul gazdei – spune bărbatul care le întinde mâna. Cei doi dau noroc și sumt o furnicătură pe piele, ca urmare a acestui contact dur.
Pătrățel privește în jur pentru a găsi o cale de fugă, în caz de nevoie. Soluția ideală era pe lângă suflanta cu aer cald de lângă geam...
-          Vă dau eu un vin bun! De la noi de aici... din moși strămoși....
-          Cred că strămoși... – bolborosește Pătrățel.
-          Poftim? – întreabă gazda.
-          Da. Mulțumim! Spuneam de lampile cu senzori din casa ... Magnifică idee!
-          Da. Am luat de la Steinel! Inițial am vrut să-mi iau doar un pistol cu silicon, dar văzând oferta de reduceru, nu m-am lăsat – spune bărbatul fericit, în timp ce scoate trei pahare și o sticlă cu vin.
-          Da...frumos... – spune Gogonel.
-          Cel mai mult îmi place lampa solara cu senzor de miscare XSolar care este ascunsă și consumă puțin fiind cu led.

-          Dar cum ați ajuns de la un pistol la lămpi? – întreabă Pătrățel în timp ce gustă vinul.
-          Am văzut reducerile de 20%, cu ocazia a 20 de ani de Steiner în România.
-          Sunt frumoase, decorative! Au design ideal! – susține Gogonel admirând lampa lăudată.
-          Sunt produse originale, au fiabilitate germană și au și garanție!
-          Nu a fost greu de instalat?
-          Nu! Au informațiile necesare, disponibile pe situl lor, doar sunt lideri pe piață!
-          Da... Nu știam – spune convins, Gogonel.
-          Vedeți, câte lucruri interesante puteți afla și într-un loc uitat de lume!

-          Unde Steiner a reușit să ajungă... Dacă la 20 de ani, discount 20%, la 60 de ani, discount de 60%... – calculează Pătrățel, deci o să beneficiez și acum, și atunci de aceste promoții!

marți, 18 iulie 2017

Căutând o bere...

Pătrățel și Gogonel coboară din nou scările, pentru a urca cu o nouă serie de bagaje. Era al treilea drum... Nu erau multe scări, doar trei etaje, cu scări începând de la subsol....
Maimuțel stătea în cameră și sorta bagajele, iar Gogoșar le dirija transportul acestora, de la mașină.
După trei drumuri, băieții se asează obosiți pe pat. Fetele se uită la ei și-i apelează:
-          Abia am intrat în concediu, și vă odihniți ca acasă?
-          Da... Vrem bere... – spune Pătrățel, aprobat din cap, de Gogonel.
-          Mergeți și cumpărați – spune Maimuțel, aruncând o privire autoritară asupra fratelui ei, Pătrățel.
-          Hai Gogonel, să mergem.
-          Da... Până despachetează vecinele, revenim.
Cei doi se ridică vioi de pe pat și ies în fuga din cameră.
-          Of! Dacă am lăsat fetele să se ocupe de concediu – oftează Pătrățel.
-          Cred că concediul adevărat, este statul acasă – susține Gogonel.
Ieșind pe ușa pensiunii, cei doi privesc în zare. O bătrână trece prin fața lor și-i întreabă:
-          Este drumul spre piață?
-          Da... Mergeți... și mai întrebați – spune hotărât Pătrățel.
După ce bătrâna se îndepărtează, Gogonel își întreabă vecinul:
-          Cunoști zona?
-          Habar nu am!  Dar dacă merge și mai întreabă pe cineva, ajunge unde vrea – susține Pătrățel. Unde găsim bere?
-          Nu știu... Tu ai văzut... că pe aici sunt numai pensionari? Dacă nu au bere? Ei beau sirop! Brr!
-          Tu mergi în stânga, eu în dreapta și vedem ce găsim...
-          Parcă suntem pe planeta pensionarilor! – spune Gogonel, executând indicațiile lui Pătrățel.
Gogonel o ia grăbit spre deal, urcând voinicește. După aproximativ o sută de metri, se trezește în pădure. Privește uimit în jur și mai face câțiva pași... până aude lătrat de câini. Fără a mai medita, o ia repede la goană, în sens opus, spre locația de concediu.
Pătrățel o pornice agale spre vale. Privește în jur și vede cum bătrînele din jur, se uită mirate la el. Continuă drumul pasiv, meditând:
-          Când ies la pensie, mă mut aici...
După atâta meditație, era gata să rateze unicul magazin din zonă. Trecuse cu câțiva pași de acesta, revenind apoi, temător, și păsind prin fața unor bărbați ce discutau politică. Intră șovăielnic și se adresează unei bătrăne:
-          Bere aveți?
-          Imediat vine vânzătoarea, maică! – spune aceasta.
Pătrățel se sperie, gândindu-se deja... mult prea departe. În fața lui, apare surăzătoare, o bruneta cochetă:
-          Ce doriți?
-          Sunteți... de aici? Am văzut doar ... femei de vârsta a treia – spune Pătrățel, privind la bătrîna pe care o interpelase, ce verifica un polonic de pe raft.
-          Da. Aici este stațiune balneară... pentru pensionari. Este aer curat. În general vin cei în vârstă...
-          Și noi... – bolborosește Pătrățel. Nu o mai las pe Gogosar să aleagă locul unde să ne petrecem concediul.
-          Poftim?
-          Bere aveți?
-          Da...
-          Nu este bună maică... îngrașă... alcool ...- spune bătrâna, gată să-l acapareze pe Pătrățel.
-          Doar azi. Mâine trecem pe sunătoare – spune grăbit Pătrățel.
-          Așa să faci, că ești tânăr – continuă bătrîna.
-          Da...da... Vreau patru... opt ...zece beri. Suntem mai mulți – spune Pătrățel – ca să o liniștească pe bătrâna ce asculta fascinată discuția.
-          Avem doar la sticlă...
-          Plătesc garanție... tot! – spune Pătrățel
-          Vă dau pe încredere. Nu aveți cum să treceți neobservt pe aici – surâde vânzătoarea în timp ce scoate produsele mult dorite, din frigider.

După zece minute, Pătrățel împreună cu Gogonel savurează prima bere. Fetele își deschid și ele câte o bere, panicându-l pe Pătrățel.
-          Ce bună este o bere după asemenea agitație! – spune Gogonel
-          Și mai ales, să o bei lături de prieteni – susține Pătrățel.
-          Păcat că avem doar câteva beri...
-          Nu-i nimic, se termină concediul, iar între 7 și 17 septembrie suntem acasă la Brașov, și mergem la Oktoberfest! Acolo bem cât putem!
-          Vezi că s-a schimbat locația – spune Gogosar. O să fie în locul vechiului stadion Municipal!

-          O să mergem după miros... Mulțumim Gogosar! Mereu esti în pas cu infoormațiile! – o laudă Pătrățel, dregând busuiocul, după ce o bombănise tot drumul spre pensiune... dar numai în gând.

luni, 17 iulie 2017

Ai ramas fara bani? Iata 4 sfaturi extrem de utile!

Oricine se poate lovi de aceasta problema si nu este un motiv sa te simti rusinat, pentru ca se poate intampla ca, la un moment dat, sa fii nevoit sa faci cheltuieli insemnate si, astfel, sa ramai in pana de bani. Daca nu stii ce poti face in acest caz si ai nevoie de o solutie rapida si eficienta, citeste, in continuare, cateva sugestii despre cum te poti descurca atunci cand nu iti mai ajung banii.
 
Iata ce poti face cand ramai in pana de bani:
·         Ia un credit!
Poate ca nu ti se pare solutia cea mai la-ndemana, pentru ca va trebui sa inapoiezi banii ulterior. Cu toate astea, un credit urgent te poate salva atunci cand ai nevoie de bani, deoarece vei imprumuta o suma accesibila, pe care o vei putea restitui fara eforturi prea mari atunci cand vei avea acces la veniturile tale lunare. Spre exemplu, poti solicita de la Creditfix un imprumut IFN, pentru care nu ai nevoie de girant si nu se percep alte comisioane de administrare sau analiza. Te vei bucura de avantajul de a putea face un imprumut rapid, fara a fi nevoie de mai treci printr-o sumedenie de formalitati, si vei putea beneficia de o suma de bani pentru nevoile tale.
·         Vinde ce nu mai folosesti!
Te gandesti de mult timp sa donezi sau sa vinzi din lucrurile pe care nu le mai folosesti? Daca ai nevoie urgenta de bani, e momentul sa scoti la licitatie lucrurile de care nu mai ai nevoie, ca sa castigi cativa banuti. Fie ca sunt carti, haine, bijuterii sau obiecte de decor din casa ta, fa o selectie amanutita si vinde tot ce nu iti mai este util. In acest fel, vei crea putin spatiu in casa ta si, daca iti vei face un obicei din asta, vei vedea ca in viata ta sunt o multime de lucruri de care te poti lipsi cu usurinta si pe care le-ai cumparat fara sa ai nevoie cu adevarat de ele.
·         Cheltuieste responsabil!
Cand iti mai ramane doar o suma limitata de bani, ultimul lucru pe care vrei sa il faci este sa o cheltuiesti iresponsabil. Astfel, incearca sa iti achizitionezi doar lucrurile de care ai neaparata nevoie si nu risipi ultimele resurse ramase pe lucruri inutile. Cel mai probabil, perioada in care vei fi in pana de bani va fi una scurta, asa ca cele mai importante cheltuieli pe care le poti face se rezuma la mancare si utilitati. Asadar, nu le neglija! Hainele, vacanta si distractia, desi foarte importante, mai pot astepta pana te vei pune din nou pe picioare.

·         Lucreaza ca freelancer!
Daca ceea ce faci iti permite si consideri ca ai timp suficient, poti sa iei in considerare si un job de freelancer. Poti, astfel, sa faci ceva ce iti place, castigand si bani, in acelasi timp. Printre domeniile in care poti activa ca freelancer se numara Media, Design, Content Writing, Marketing, Vanzari, Traduceri, dar si altele. De asemenea, in mediul online ai la dispozitie o multime de oportunitati. Alege domeniul care ti se potriveste cel mai bine si nu rata ocazia de a strange cativa banuti pentru zile negre.

Desi aceste metode te pot scoate din impas, cea mai buna solutie pentru a nu mai ramane in pana de bani este sa economisesti din timp. Totusi, nu iti face prea multe griji si bucura-te de resursele financiare de care dispui in moduri inteligente, de pe urma carora sa poti beneficia mult timp.



duminică, 16 iulie 2017

Cultura spre incultură?

CULTÚRĂ = Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire, faptul de a poseda cunoştinţe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoştinţe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva. (DEX, Wilkipedia)


P5190098

Într-un timp ne întrebam până unde se ajunge cu cultura generală. Cât de mult trebuie să cunoaştem. Acum este mult mai uşor, dacă nu esti incult te poţi considera…cult, deci ai cultură generală!
Înainte se cunoaşteau date despre istoria, geografia, tradiţia şi mai ales limba română.
Dacă cineva te întreba, unde este România, ştiai să precizezi, acum se mai spune…acolo undeva, pe o chestie numită glob…parcă ar fi vorbi de globul din pomul de Crăciun.
Acum înţeleg de ce au dispărut emisiunile şi concursurile de cultură generală….
Înainte era greu să parcurgi nivelurile de învăţământ, acum, este nevoie doar să bifezi cu prezenţa la şcoală… în viitor, poate este de ajuns să te naşti, pentru a fi considerat om cu… studii.
Cultura însemnă să ştii câte ceva despre lucrurile din viaţă, să vorbeşti corect, măcar limba ta, nu contează accentul specific zonei ( care este o caracteristică plăcută ) şi exprimarea. Scrisul trebuie să fie în concordanţă cu limba română, să nu înlocuim unele litere, cuvinte cu altele, pentru că suna mai „cool”! Să lăsam prescurtările, şi acel „k” în pace, că şi el îşi are rostul său în vocabularul limbii române.
Incultura ajunge să se facă remarcată peste tot, să strige, să riposteze, să aibă dispute cu cei care folosesc adevărata cultură, chiar polemici,ea nu ţine cont nici de vârstă, nici de altele….
Unii se cred culţi, vorbitori ai unei limbi române corecte, chiar dacă sunt „varză”, expresie clasică pentru ei. De fapt dacă-şi repetă des acest lucru sau au mai mulţi prieteni care sunt la fel, ajung să creadă şi ei, chiar fiind fermi convinşi de acest lucru!
Lipsa coerenţei apare tot mai des, pe lângă internet, pe stradă, chiar şi în presă sau televiziune… Unde se va opri şi când? Ce să mai vorbim de unii aleşi ai noştri sau de unii ce „cânta” ceva în fel şi chip!
Uneori există şi teama ca celălalt să nu fie mai „cult” ca tine, motiv pentru care se încurajează acestă incultura!
Deci, în viaţă mai trebuie să şi înveţi, la fel cum era un vechi slogan comunist, care înă era real. Era unul dintre puţinele lucruri care ar fi nevoie, să se aplice şi acum.
Valorile , tradiţiile, cultura nu se moştenesc, se obţin de-a lungul vieţii!


066 ...locuri istorice

sâmbătă, 15 iulie 2017

Banc - vecinul si berea

Un barbat suna la usa vecinului. Acesta deschide grabit:

- Da vecine!

- Vrei o bere?

- Cum sa nu!

- Atunci du-te si cumpară, apoi fa-mi cinste si mie!


miercuri, 12 iulie 2017

În spatele ochelarilor

Pătrățel se grăbește să coboare scările blocului, privind spre ceas. Era în grafic. După ce  deschide ușa de la ieșire, se oprește ca o statuie, întâmpinând două probleme. Una dintre ele, era soarele care-l făcuse să închidă ochii, iar a două, vecina care-l pocnise ușor, cu o mătură care-și făcuse treaba pe alee. Mătura nu avea nici o vină! Pătrățel se mișcase prea repede și o luase prin surprindere pe vecină. Printre scuzele acesteia, Pătrățel se strecoară înapoi în bloc, pornind în sens opus direcției anterioare.
Pătrunde în holul apartamentului și întinde mâna după niște ochelari de soare . Se uită atent, să fie ai lui. În urmă cu o zi, luase din greseală o altă pereche de ochelari, care erau ai surorii lui, niște ochelari de soare dama .
După ce se echipează de vară, o pornește din nou la drum, ferindu-se de vecina ce tocmai urca pe scări, cu propria ei mătură. Pătrățel iese rapid din bloc și se ascunde în spatele unui copac și apelează un număr de telefon, pe mobil. De cealaltă parte a copacului, se aud o voce ce răspunde la acel apel telefonic:
-          Da! Eu sunt aici!
-          Și eu. De când te aștept... Unde ești?
-          Păi... A! Ești în spatele copacului, Pătrățel!
-          Păi, aici am zis că aici ne întîlnim! De când te aștept! – se lamentează Pătrățel. Vezi, dacă nu ai ochelari de soare polarizati, nu vezi așa bine din cauza soarelui!
-          Da... Ai dreptate. O să cumpăr și eu... Dar nu ești atent! – remarcă interlocutorul, că Pătrățel pare pierdut în spațiu.
-          Sunt. Ochelarii de soare au mai multe roluri: te ferește de soare și de priviri ucigașe!
-          Adică?!
-          Poți să te uiți liniștit după fete și ele nu-ți remarcă privirea!
-          Aha! Nu m-am gândit!
-          Hai la meci! Că pierdem partida.
Cei doi amici o pornesc agale spre stadion. Pătrățel privește spre partenerul său:
-          Ce mergi așa încet?
-          Mă doboară soarele..
-          Cu ochelarii mei, pe lângă faptul că atrag privirile femeilor, soarele  se sperie și nu mă arde!
-          Da.... da... – bombăne partenerul de discuție a lui Pătrățel.
Cei doi ajung la stadion și-și ocupă repede locurile de pe ultimul rând, deoarece începe partida. Pătrățel se uită după amicul său care se tot agită, ca un pește pe uscat:
-          Ce ai pățit?
-          Caut femeia cu semințe... bărbatul cu berea...
-          Nu ai voie.
-          Nu?
-          Nu. Trebuie să admiri spectacolul fotbalistic.
Amicul îl privește intens pe Pătrățel dorind să afle dacă glumește. Unul dintre jucători, se agită nervos pe teren, ceea ce acaparează atenția interlocutorului lui Pătrățel.
Meciul are o dispută aprigă. Gazdele atacă continuu, dar au ratări imense. Pauza pare să-i salveze pe oaspeți. Publicul începe să comenteze:
-          De ce nu-l joacă pe atacant!
-          Dacă nu câștigă, retrogradăm.
-          Totul depinde de noi.
-          Trebuie să-i dăm o minge și atacantului nostru, ca să poată înscrie!
Interlocutorul lui Pătrățel încremenește. Deci, meciul depinde de el! Chiar dacă nu juca. Partide se reia. Aceleași atacuri furibunde.... Meciul este în prelungiri. În sfîrșit, atacantul primește o minge ideală, după o repunere din aut. Scapă singur spre poarta goală... trage la poartă... și două mingi lovesc plasa interioară a porții. Una era a atacantului, iar cealaltă, era mingea respinsă în aut, care ajungese la Pătrățel, ce o dăduse interlocutorului său, care o sutase puternic, în teren. Jucătorii și spectatorii priveau uimiți, în stânga, dreapta... sus, jos....

Pătrățel privea în jur, pasiv, cu ochii măriți și ascunși în spatele propriilor ochelari de soare , în timp ce interlocutorul său se făcuse nevăzut....