cluc24

duminică, 31 iulie 2016

El şi...ea


El priveşte intens către ea. Se grăbeşte să o ajute, dar ea deja terminase treaba, cu trei secunde înainte ca acesta să intuiască că ea are nevoie de ajutor. Niciodată nu reusea să se sincronizeze cu aceasta. Mereu unul dintre ei, în general el, era defazat...
Ea îl priveşte supărată:
- Niciodată nu eşti unde trebuie, când am nevoie de tine!
- Dar de ce au nevoie femeile? – întreabă el, pregătindu-se să iasă pentru a reflecta
- Dacă nu ştii... du-te şi află! Când ştii, poţi să revii la mine – spune ea, trântând uşa în urma lui.
El se decide să plece atât pentru a-şi alina sufletul cât şi pentru a avea răspunsul la întrebarea ei. Pentru a afla ce vrea femeia, trebuie întâi să înţeleagă ce este femeie, în sensul adevărat....

El stă pe o bancă în centrul oraşului. Începe să privească femeile. Unele erau aranjate şi dichisite ca nişte pipiţe, care priveau surâzătoare spre băieţii care, chiar dacă nu erau atrăgători, deţineau anumite „obiecte”. Ele se mişcau mecanic, prezentând formele ideale ale corpului perfect, prezentând decolteuri de invidiat..... Clar... femeile nu doresc doar maşini şi bani! Ele vor să fie frumoase.

Un bărbat de origine arabă se plimbă împreună cu amicul său. Soţiile acestora, cu feţele acoperite complet, deşi nu era frig.... îi urmau, la câţiva paşi... Era clar, nu aşa ceva vor femeile! Ele doresc respect, reciproc.

O femeie aleargă spre grădiniţă să-şi ia copilul. Tot ea-l ducea dimineaţa, grăbindu-se apoi spre servici. Spera să ajungă repede acasă pentru a se ocupa de treburile casei, ca apoi să se odihnească pentru ca a doua zi, să reia totul de la început. Femeile nu vor doar să muncească, ele vor să fie mame, familiste.

Puţin mai departe o vede pe colega lui de servici. Ea avea biroul alături de o altă femeie în jurul căreia se agitau bărbaţii, câştigaţi de frumuseţea ei. Dar de câte ori aveau probleme de rezolvat, acestia se adresau celeilate femei... ea ştiind să le rezolve. Femeile nu au nevoie de frumuseţe, au nevoie de minte, de inteligenţă. O femeie trebuie să fie capabilă se rezolve ceea ce este de rezolvat şi să se descurce. O femeie trebuie să aibă frumuseţe interioară.

El aude un salut voios. Răspunde concomitent, cu îndreptarea privirii către destinatar. Era vecina de la etajul doi. Ea-şi pierduse locul de muncă în urma crizei economice şi nu se lăsase învinsă, deschizându-şi propria firmă. A reuşit să cucerească piaţa şi clienţii care i-au devenit fideli. Ea nu era îngâmfată fiind mereu binevoitoare şi înţelegătoare cu toţi cei din jur. Femeile trebuie să hotărâte şi îndrăzneţe în viaţă.

Deodată  îşi dă seama că se întunecă. Priveşte spre propria locuinţă unde se vedea lumina aprinsă în baie. probabil, ea se ocupa cu spălatul hainelor. El îşi aduce aminte de prima lor întânire, când a oferit un trandafir, gingaş ca şi ea. O porneşte spre casă.

Porneşte televizorul şi vede vizita unui parlamentar prin ţară. În spatele lui, se afla soţia acestuia. Este clar, în spatele fiecărui bărbat de succes se află o femeie puternică. Deşi ea lasă impresia că se lasă condusă, de fapt ea decide.... O femeie trebuie să fie înţeleaptă şi deschisă spre lume....

El porneşte calculatorul încercând să afle răspunsuri legate de temerile lui. A găsit campania #femeipebune care îndeamna femeile și bărbații, să spună la ce persoană se gândesc în momentul când aud sintagma „femeie pe bune”. El dă share acelui mesaj, gândindu-se că poate câștiga un premiu. Oricum, el are deja propriul său premiu, având-o pe EA.

Luna îşi face simţită prezenţa, iar el zâmbeşte. Ştie ce este, femeia… pe bune  !




La munte sau la mare?


Căldura se resimte peste tot. Oamenii încep să-şi diminueze capacităţile şi să obosească tot mai repede.
Noroc că a venit perioada concediilor şi totul poate fi rezolvat pentru o scurtă perioadă de timp. La mare, chiar dacă este soare şi apă, căldura ne doboară, încet-încet, iar turiştii stau înghesuiţi, aducând un surplus de căldură în jurul lor. La locaţiile cu all-inclusive, zornăitul tacâmurilor, agitaţia chelnerilor de a goli mesele părăsite de clienţi îşi provoacă o nouă stare de stres... de căldură! Parcă nu ai vrea să simţi veşnica aglomeraţie şi agitaţie chiar şi atunci când eşti decis să te relaxezi.
Din acest motiv, am ales să plecăm pe munte, în zona Covasnei, spre ţinutul secuiesc unde am gustat mâncarea tradţională, mai ales gulaşul specific. Am fost la un camping unde am stat în căsuţe. Dimineaţa soarele ne ataca cu brutalitate, dar spre prânz, se ascundea după copacii din zonă. 

Acolo am cunoscut diverse persoane, copii care insistau să se joace cu copii mai mari, ca mine... Singura problemă era cea legată de apă. Trebuia să ne plimbîm spre cascadă pentru a ne răcori....Ajunşi acolo aveam ce admira! Monotonia poate deveni plictisitoare chiar dacă este un plăcută.... Mai erau pe acolo unii care puneau muzica la maxim, vrând să sublinieze că au probleme de auz....
Revenind din prima parte a călătoriei, am reintrat pe un site de pe internet pentru a căuta Cazare in Pensiuni  la Sovata.
De ce la Sovata? Se zice că este o staţiune pentru pensionari… Dar nu este chiar aşa. Întâlneşti diverse categorii de persoane, care doresc să petreacă în linişte, departe de agitaţia şi tumultul oraşelor, aşa cum îi şade bine oricărui turist aflat în vacanţă. Aşa este de multi ani....


Cazare Sovata …. nici nu trebuie să cauţi mult, pentru că găseşti orice, pe placul oricui, chiar şi al celui mai pretenţios călător. Există nenumărate piscine, săli de fitness şi mai ales saună, dacă nu-ţi este suficientă căldura soarelui.
Dacă în prima parte a concediului am savurat o bere rece la umbra brazilor, în a doua parte, am făcut băi, sport şi m-am călit pentru căldura toropitoare din oraşul de reşedinţă.
Mereu persistă întrebarea legată de petrecerea concediului: în ţară sau afară? La mare sau la munte? Cu ajutorul sitului Holidaynet.ro  ne putem organiza din timp, cu bine, concediul atât de mult visat. Totul ţine de ceea ce dorim noi, atât pentru noi, pentru sufleţelul nostru cât şi pentru cei care ne însoţesc.

Ce este femeia?


Această întrebare m-a frământat tocmai din copilărie. Mi-a frământat gândurile, nu aluatul pentru prăjituri!
Din momentul apariţiei mele, am fost înconjurat de femei: bunica, mama, sora....
Mă simţeam ca dl. Goe fiind alintat şi îngrijit de trei femei. Fiecare avea propria personalitate dar în anumite momente descopeream anumite particularităţi pe care nu mi le puteam explica.
În fiecare an mergeam la mare. Într-un an, ne-am împrietenit cu o familie care avea o fetiţă. Mă jucam cu ea şi mă simţeam bine... ca copiii! Dar a trecut.
La grădiniţă şi în clasele I-IV am avut educatoare şi învăţătoare care, fiecare prin propriile metode încercau să mă înţeleagă şi să-mi dirijeze paşii sub fina observaţiei a bunicii. Ce era ciudat, deşi mă feream de fetiţe, ele mă atrăgeau în jocurile lor... poate era perioada în care trebuia să aflu ce este femeia, rolul ei în societate.... Când mă atasasem de o fată, aceasta s-a mutat cu familia în alt oraş... Am fost dezamăgit şi am hotărât să nu mai caut răspuns la întrebare.
Ajuns în clasa a cincea am avut mai multe profesoare care să-mi organizeze activitatea. Eram bulversat. Era anormal ca fiecare să aibă propriile principii, idei... Normal, mă feream de femei, fiind retras şi tăcut, de parcă aveam o limită maximă de cuvinte, pe zi.
Mergând pe străzi, am descoperit că nici bărbaţii maturi nu ştiau ce este femeia... Îşi roteau privirile ca titirezii după mai multe reprezentante ale sexului frumos, care treceau prin faţa lor.
Ajuns în liceu nu am reuşit să aflu ce este femeia. Unele erau aranjate şi cu priviri triumfătoare de parcă ar fi câştigat competiţii importante, iar altele erau timide, liniştite, punând o anumită barieră imaginară, în faţa lor.
Ajuns la facultate m-am trezit în anumite situaţii ciudate. Femeile tehnice erau puţine, speriindu-mă că fetele sunt pe cale de dispariţie... Dar nu era aşa. Cum ieşeam pe porţile instituţiei, eram năpădit de frumuseţi feminine.
După începerea serviciului am pus eu o anumită barieră în faţa mea. Eram mai concentrat asupra ceea ce făceam chiar mai mult decât acele concentrate de suc pe care, le consumă, pe căldură, frumoasele domnişoare!
Asta a fost până în momentul când m-am simţit asaltat de femei. Erau peste tot. Când mergeam cu autobuzul, le regăseam, în faţă, în spate, la stângă, la dreapta. Încet dar sigur m-am apropiat de ele, dar tot nu am reuşit să aflu ce înseamnă femeia pe bune! Culmea, am mai mulţi prieteni, reali şi virtuali de gen feminin... Deci....
Femeia pare perfectă, ideală dar mereu are nevoie să fie ocrotită şi iubită.
Se poate spune cu certitudine că femeia este cea care asigură continuitatea vieţii pe această planetă. În spatele oricărui bărbat puternic se află o femeie.
Femeile îşi doresc să fie conduse, dar uneori trebuie să laşi impresia că ele conduc....
Indiferent cât ai căuta, nu găseşti femeia ideală, perfectă, doar femeia reală....
Poate prin campania #femeipebune vor avea răspunsul legat de ceea ce reprezintă femeia…. Nu de alta, dar să nu devin şi eu un titirez al privirilor aruncate haotic…stânga-dreapta…..
Femeia este o veşnică enigmă, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru ele, înşele!




sâmbătă, 30 iulie 2016

Femeia pe bune


Copilul mereu vrea să afle câte ceva nou... Fiecare dintre noi, chiar dacă nu ne dăm seama...câteodată, mai suntem copii.
Mergând pe stradă, am auzit un copil, întrebând pe tatăl său:
- Ce este femeia?
Chiar, ce este femeia, pe bune  ?
Cu nostalgie, îmi aduc aminte de gândurile mele din urmă cu puţini ani, care mereu sunt de actualitate….



Din copilărie, am auzit o vorbă veche care sună aşa : femeia te ridică, femeia te coboară.
Din cele mai vechi timpuri, femeile sunt majoritare în societate. Ele sunt feminine, sensibile, luptă să cucerească o lume care pe timpuri a fost a bărbaţilor. Duritatea lor începe să ia locul fragilităţii. Uneori uită să mai fie feminine. Ele muncesc la servici, acasă şi vor în acelaşi timp să fie frumoase. Femeia nu poate fi egala bărbatului… pentru că oricum, va fi, cu un pas peste ei… De ce? Pur şi simplu, aşa vrea ea!
Femeia este ca o floare, poate şi de aceea apare dragostea lor pentru flori. Ele trec prin viaţă , rezistând , precum florile, vitregiilor naturii. Toate femeile sunt frumoase în felul lor. Frumuseţea nu vine din exterior, vine din suflet!
Femeia dă viaţa. Femeie este mama, soţia, sora, bunica,soacra, prietena, fiica...
Când suntem copii, femeia-mamă ne pregăteşte de viaţă.
Fiecare bărbat căsătorit este imaginea soţiei, în societate. Se spune că privind spre băbatul casei, spre soţ, îţi poţi da seama ce soţie are!

Bărbatul care are o femeie-fiică, aceasta va fi imaginea acestuia în viitor.
Bărbaţii îşi aduc aminte de femei mereu , le duc mărţişoare de 1 Martie, flori de 8 Martie ( ziua femeilor), de ziua ei de naştere, de ziua numelui ( dacă are )....
Aceste flori încântă femeia şi în cazul în care bărbatul este nefericit , căci femeia este supărată… pe el.
Femeile au nevoie de mult mai multă atenţie, iubire şi flori.... Să simtă că sunt feminine.
“Ofera femeilor câte o floare: :)”
“Fă-le fericite, să descopere din nou, feminitatea lor.”


Dacă eşti femeie zâmbeşte, dacă esti bărbat transmite aceste gânduri unei femei, pentru a vă bucura împreună!” căci " O viaţă frumoasă este ca un soare veşnic, strălucitor" şi mereu " O zi bună începe cu un zâmbet"


În spatele oricărui bărbat puternic se află o femeie.
Ele vor să fie conduse, dar uneori trebuie să laşi impresia că ele conduc.

Nu există femeia ideală, perfectă, doar femeia reală, aşa cum apare şi în campania #femeipebune demarată de Lactacyd.

vineri, 29 iulie 2016

Adaptabilitate


Fiecare persoană este obişnuită cu propriul său stil de viaţă. Uneori apare monotonia, dar dispare la fel de repede din cauza inevitabilului care te poate surprinde oricând.
Ce vină are o persoană care s-a născut la ţară şi doreşte să-şi depăsească propria condiţie? Niciuna. Din aest motiv a început o migraţie a oamenilor spre marile oraşe în general, iar spre capitală, în special. Oamenii călătoresc şi doresc să evolueze spiritual şi intelectual.
Fiecare încearcă să termine o facultate fie pe propriile puteri fie cu sprijinul celor din jur. Lupta cu viaţa este una dură, care se finalizează doar în epilogul existenţei.
Primul pas este alegerea unei cariere care să fie plăcută şi utilă. Plăcută celui care o prestează şi utilă societăţii. După finalizarea studiilor urmează vânătoarea locurilor de muncă, accederea în liga profesioniştilor  şi continuarea îmbunătăţirii vieţii pe plan profesional şi familia.
Pe plan profesional apar mereu provocări datorită avansării perpetue a tehnologiei. Pe plan familial contează dragostea, iubirea şi înţelegerea în cadrul unui cuplu.
În acele momente, persoana poate susţine cu tărie că s-a integrat în propria viaţă, deţinând frâiele acesteia.
Viaţa trebuie organizată în aşa fel încât paşii greşiţi să fie cât mai puţini. O existenţă organizată poate conduce spre reuşită deplină.
Dar fiecare, uită, inevitabil că existenţa propriului cămin înseamnă de fapt că acesta s-a adaptat acestei vieţi. Mulţi aleg să locuiască cu chirie, achitând sume enorme atât pentru aceasta, cât şi pentru utilităţile atât de necesare. Acesta este un stil de viaţă adecvat Europei de vest. La noi, existenţa unui cămin propriu înseamnă stabilitate, integritate în sistem.
De când cu facilităţile existente în domeniul internetului, găsirea şi achiziţionarea unei locuinţe nu mai este un impediment atât de mare. Există şi unele forme avantajoase de finanţare ale unor bănci care sunt utile.
Vânzarea apartamentelor în Bucureşti a devenit o afacere profitabilă, atât pentru cumpărător cât şi pentru vânzător, indiferent de zona dorită. Doar o simplă căutare cu anumite cuvinte cheie, gen apartamente noi Berceni  , te poate face fericitul posesor al unei locuinţe din zona respectivă. Parcă te şi vezi într-unul dintre apartamente, savurând cafeaua de dimineaţă, privind la maşina parcată în faţa blocului.

Locuinţa reprezintă acel “al meu” sau “al nostru”, în funcţie de membrii familiei, care ne face să ne dăm seama că ceea ce am făcut până acum a fost cu succes. Nimic nu poate recompensa munca depusă decât acel loc intim în care să te retragi după o zi lungă şi obositoare petrecută la servici.
Căminul aranjat cu dragoste, intuiţie şi căldură oferă momentele plăcute şi minunate petrecute în sânul familiei.
Ce frumos sună câteodată: “mă duc acasă”, atunci când revii pe propriile meleaguri după lungi şi obositoare călătorii, fie că sunt în interes de srvici sau pur şi simplu, zile de concediu. Revenirea acasă este mereu o mare bucurie.
Chiar dacă unii consideră că locuinţa nu este vitală în existenţa lor, aceasta, acordă o mai mare încredere în reuşită, în propria personalitate. Precum femeia este imaginea unui bărbat, aşa şi locuinţa este imaginea publică a unei familii!

joi, 28 iulie 2016

Căutând idei



Repede o cafea... o ţigară. Azi trebuia să fie prima zi din restul vieţii mele, fără tutun! Este şi mâine o zi... Este greu să te laşi....
Aşa gândeam atunci.... Acum este altfel.
Am încercat să reduc numărul de ţigări. Mă minunam când auzeam că unii fumează două pachete pe zi. Dar în unele momente din viaţa mea constatam că nu este greu să atingi acel record nedorit. Alţii fumau patru pachete pe zi! Oare fumează şi în somn? Nu, doar se trezesc, pentru o mică plăcere... numită ţigară.
O zi fără ţigară, era ca o dimineaţă fără soare....doar că eu nu vedeam adevăratul soare!
Prima idee care mi-a venit pentru a reduce ţigările, a fost ca să fumez doar când beau cafea. A mers. Beam atâtea cafele că abia mai dormeam!
Am hotărât să renunţ la numărul mare de cafele şi să trec la bere. Am început să beau atâta bere, că nu mai ştiam cum trecea ziua! Iar a doua zi aveam mahmureală... cafea şi tutun.
Îmi pierdusem orice speranţă.... Când am auzit că un prieten fumător mul mai activ ca mine, s-a lăsat pentru că i-a fost rău o dată.... m-am gândit să-mi fie şi mie rău... dar a fost mai groaznic decât propria mea naştere! Cred....
Un alt prieten a renunţat la ţigările care au devenit din ce în ce mai proaste, nefiind de calitate ţintind doar la cantitate, trecând la tigari electronice . El scotea fum fără foc! Interesant! Aşa nu mai am stresul mâinilor veşnic căutătoare prin buzunare a ceva....care să le ocupe....
M-am gândit să urmez şi exemplul acestuia, aşa cum făcusem cu toţi, ca un copil mic şi răzgâiat. Mi-am cumpărat un kit special de tigara electronica Vipercig  şi am început să devin ecologist.

Încet, încet, am trecut la ţigara din gumă de mestecat şi uite că timpul trece, iar ţigara dispare.
Cine vrea şi are voinţă,
Poate cu uşurinţă,
Să scape de belele
Fără a mai face rele!

miercuri, 27 iulie 2016

Mereu există prima oară….


Fiecare dintre noi ne amintim cu plăcere şi nostalgie de primii ani de şcoală, prima zi de liceu, prima iubire, primii paşi în facultate, căsătoria, botezul, prima maşină…
Chiar dacă acele momente nu erau unele plăcute, în timp, au devenit imagini ale propriei existenţe, haioase şi comice.
Pentru fiecare etapă, trebuie neapărat să parcurgem alţi paşi, premergători, aferenţi unor alte etape…
Viaţa noastră este o înşiruire de evenimente, în general irepetabile dar care ne influenţează sensul şi direcţia existenţială.
Dacă nu ne-am fi născut, atunci nu am fi trecut prin aceste etape din viaţă. Mereu prima experienţă reprezintă un punct de pornire, un mod de a începe ceva… Degeaba începem ceva dacă nu-l terminăm!
De asemenea, nu putem conduce o maşină, dacă nu avem permis. Este ca şi cum ai călători cu autobuzul, fără a avea bilet iar când eşti prins, devii oaia neagră din mijlocul de transport în comun.
De la un timp a devenit tot mai greu obţinerea permisului de conducere, nu atât prin prisma examenului propriu-zis cât a nebuniei provocate de unii şoferi care se cred piloţi de formula unu. Multe accidente petrecute din cauza vitezei şi a alcolismului au dus spre o mai dură examinare a fiecărui candidat. Proba practică nu poate exista fără proba teoretică, cea a renumitelor  chestionare auto . Când ne gândim la permisul de conducere, inevitabil, gândurile ne conduc către chestionarele auto, cele care ne fac zile şi nopţi fripte dar care, în timp, devin alte amintiri plăcute.
Fiecare şofer îşi aduce aminte de acele chestionare care îi păcăleau, oferind variante confuze. Mereu făceam cât mai multe chestionare şi aşteptam cu sufletul la gură să atingem targetul de 22 de puncte din 26. La început, acel număr părea îndepărtat, dar apoi cu sprijinul drpciv am reuşit să trecem baremul. Cu cât mai multe chestionare rezolvate, cu atât cresc sanşele de reuşită.
Încercarea moarte n-are, iar cine nu participă, categoric nu poate câştiga! Aşa este în viaţă.

marți, 26 iulie 2016

Toropeala


Pătrăţel sare câte două trepte şi intră furtunos în locuinţa Gogoşarei. Aceasta şi Maimuţel se uitau intens pe laptop, fără a-i acorda vreo atenţie. Pătrăţel pune cutia de carton în spatele fotoliului şi se aşează la televizor.
Ascultă atent, dacă se aud zgomote din apartmentul vecin. Nu se aud…dar apare vecinul pe uşă.
- Hai Gogonel!
- Mă aşteptai Pătrăţel?
- Normal.
- Fratele meu asteaptă mereu câte ceva – spune Maimuţel fără a-şi ridica ochii de pe laptop.
- Şi nu la el acasă – oftează Gogoşar, imitând-o pe Maimuţel.
- Eh…căldură mare. Transpir şi fără să fac nimic!
- Adică faci…nimic? – întreabă Gogonel
- Of… Uite. V-am cumpărat ceva.
- Ce? – întreabă ceilalţi trei într-un glas.
Pătrăţel fericit scoate cutia de carton din spatele fotoliului şi o pune pe masă. Gogoşar desface cu grijă cutia, din care se scurge… pe masă…un lichid….
Pătrăţel face ochii mari şi verifică cutia. O întoarce, o răstoarnă, dar nu mai era nimic:
- Era îngheţată!
- S-a topit.
- La 30 de grade…
Pătrăţel stă îmbufnat în fotoliu. Îşi ia berea şi soarbe din ea dar se strâmbă:
- Brr… Ce caldă este. Abia am luat-o din frigider!
- Deh, aşa este vara – spune Gogoşar. Oricum a fost bună intenţia.
- Cu berea – întreabă Gogonel?
- Cu îngheţată – spune înţepată Maimuţel, privindu-l pe Gogonel care se sperie de ea.
Pătrăţel stă şi gândeşte. Apoi grăieşte ca un guru:
- Era bun un aparat condiţionat. Aici îţi ajunge un aparat de aer contitionat 12000 BTU .
- Da? – întreabă Gogoşar butonând pe laptop
- Da. După suprafaţa de aici, mai iese un pic de aer rece pe hol… Ar fi perfect. În cameră montezi unitatea interioară iar unitatea exterioară o pui pe balcon. Este silenţioasă dar în interior, unitatea exterioară ar degaja căldură. Mai este condensul… dar îl scoţi în baie…Furtunul se montează în cădere, pentru a curge condensul!
Fetele se uitau uimite la Pătrăţel. La fel şi Gogonel.
- De unde ştii atâtea?
- Eh… sunt expert. Vroiam să ne montăm şi noi…dar nu găseşti nicăieri… Doar dacă cumperi iarna. Atunci se asigură şi montajul de către firme acreditate de vânzătorii aparatului condiţionat.
- Mai bine punem la Gogoşar, că tot stăm pe aici – susţine Gogonel, privind spre Maimuţel.
- Da… dar nu găsim… Eu vroiam să cumpăr! Dau oricât pe un aparat de aer condiţionat!
- Aşa spui acum – zice Gogoşar.
- Dacă găseşti un aparat, azi, mâine, îl plătesc eu- spune răspicat Pătrăţel.
- Nu uita ce-ai spus… - zise Gogoşar, în timp ce lansează o comandă pe internet după care se deconectează şi închide laptopul, savurând o apă minerală.

O nouă zi, acelaşi Pătrăţel, urcă la Gogoşar cu patru îngheţate pe care le împarte repede la cei aflaţi în jur. O mănâncă la fel de repede şi apoi se aşează la televizor. Îşi trece braţul peste frunte, dar… surpriză! Nu este transpirat. Se uită în jur. Toţi îl privesc cu interes. Deodată îşi loveşte palma peste obraz :
- Wow! Aer comdiţionat!
- Da. Este aer necondiţionat de nimic – spune fericit Gogonel.
- De unde?
- Eh… Ce tot căutam noi ieri pe net… - spune Maimuţel.
- Credeam că haine… ce de obicei… - spune Pătrăţel şi se opreşte sun privirile Gogoşarei.
- Frăţioare… ai promis ceva – susţine Maimuţel.
- Ce anume?
- Dacă găsim aer condiţionat… îl cumperi tu…am găsit…chiar şi montaj…rapid!
- Mda… Nu este problemă.. am promis …dar unde aţi găsit?
- Eh..
- Unde.. Parcă este cald în dormitorul meu….
- Haha – râde Maimuţel…
- Pe http://www.aerneconditionat.ro/ - spune Gogoşar…
- Mă gândeam că eu sunt deştept…dar se pare că alţii au iniţiative… - spune fericit şi îngândurat Pătrăţel, pregătind suma necesară achitării aparatului de climatizare, mai ales că un muncitor, tocmai venea să anunţe că a terminat montajul.

luni, 25 iulie 2016

Banc - Un somn linistit

La farmacie vine o batrana de 80 de ani cu o reteta. Farmacistul o intreaba: 
- Reteta este pentru dvs.? 
- Da. 
-Stiti ca este o reteta de anticonceptionale ? Acestea nu va fac nimic. 
-Ba da, ma fac sa dorm linistita.
-Cum asa? 
-Iau cate o pastila in fiecare dimineata, o pisez si o dizolv in paharul cu suc al nepoatei mele de 16 ani. Asa dorm eu linistita!

duminică, 24 iulie 2016

Banc - raceala

Un avion face o rotire neaşteptată şi zboară răsturnat.
Stewardesa:
"Dragi pasageri, vă rog să vă păstraţi calmul. Pilotul îşi toarnă picăturile în nas, după care vom reveni la zborul obişnuit”.

Când apare neprevăzutul...




Vasilică îşi priveşte ceasul. A ajuns la fix pentru petrecerea prietenului său. Îşi stabilise ca timp de staţionare, două ore, ca la orice eveniment asemănător. Pătrunde grăbit în locaţie.
O chelneriţă zâmbitoare îl întâmpină la intrare. O anunţă pentru ce eveniment se află acolo, fiind apoi condus spre separeul unde se aflau deja primii invitaţi. Până să-i salute pe toţi cei prezenţi, Vasilică se şi trezeşte cu un pahar, în faţa lui, pe o tavă imensă, în spatele căreia se ascundea o femeie superbă.
Vasilică preia paharul, mulţumeşte chelneriţei şi priveşte în direcţia frumoasei... Aceasta discutând cu o fată, îi vede privirea aţintită asupra ei, zâmbind. Vasilică se înroseşte şi se asează la masă. Începe să servească din meniul delicios, sorbind din băutură. Parcă totul era ideal: locaţia, meniul, băutura, chiar şi o invitată....
Se aude o celebră melodie, iar invitaţii încep să danseze Brasil Shake. Abia atunci, Vasilică descoperă că tocmai consuma noua băutură Ballantines Brasil, inspirată de această melodie. Se simţea aroma cojii de lime ce fusese amestecată în butoaie cu whisky-ul scoţian, oferind combinaţia perfectă.
Vasilică aude o voce, a unei persoane care se asează lângă el, la masă. Priveşte şi tresare, scăpând furculiţa pe jos. Frumoasa domnişoară, zâmbitoare, ia loc lângă el, sorbind din băutură, în timp ce chelneriţa oferă o nouă furculiţă, celui care o pierduse.
Se aude o melodie melancolică, liniştită. Privirea lui Vasilică se îndreaptă spre colega de masă, care-i zâmbeşte din nou. El o invită la dans, mutual, iar ea, îi intinde mâna, amândoi dispărând pe aripile dansului.
Vasilică îşi priveşte ceasul. Nu şi-a dat seama că a trecut timpul. Invitaţii se pregăteau de plecare. De obicei, el era primul la uşă... Acum, dansa pe muzica de Brasil Shake, alături de frumoasa domnişoară, după ce savuraseră mâncarea ideală şi băutura perfectă în ambianţa romantică cu invitaţi surpriză, pentru unii dintre ei.
Vasilică a descoperit reţeta unei petreceri reuşite, mai ales, că în curând, urma să fie gazda.... Chelneriţa îi zâmbeşte, în timp ce acesta pleacă la o plimbare sub clar de lună, cu frumoasa domnişoară.
Îşi ia rămas bun de la gazda petrecerii:
- Ziceai că te grăbeşti.... – râde acesta.
- Eh... ambianţa.
- Da... – râde gazda în barba-i inexistentă.
- Locaţia perfectă, muzică bună, mâncare şi băutură pe gustul nostru şi invitaţi...
- Mai mult decât perfecţi! Poate vine domnişoara şi la ziua ta... – îi sopteşte organizatorul, lui Vasilică
- Categoric! Ea este un alt „ingredient” al reuşitei!
- Intră pe situl Brasil Shake  şi poate câştigi excursia de patru persoane în Scoţia, răspunzând provocărilor de acolo, dacă ţi-a plăcut băutura!
- Da... bună idee...voi merge cu tine şi soţia ta... şi cu....
- Domnişoara...”ingredient” – sopteşte zâmbitor, sărbătoritul. Poate fi... o lună de miere, ideală!

În luptă cu caloriile


Brr! Ce coşmar! Visasem că, îmi cădeau dinţii... Ba nu...ultimul vis a fost că mă cântăream şi aveam 95 de kg. Cineva îmi spunea cu voce rece şi dură că voi mai avea încă un kilogram şi 600 de grame! M-am trezit speriat. Era adevărat că abuzasem de anumite mâncăruri... delicii ale vieţii dar...
Repede mă duc la cântar şi... Uf! Am un kilogram şi 600 de grame până să fac...95 de kg. Deci este un vis... o premoniţie?
Repede îmi strâng echipamentul de drumeţie şi mă pregătesc să fac sport. Mă gândesc că este cam devreme să o pornesc pe coclauri. Nu era vorba de oră, era deja unsprezece dimineaţa, cât de perioadă....
Mă decid să merg la sala de sport. La fitness. Nu merg pe jos, pentru a nu obosi. Prefer autobuzul care, după ce vine cu întârziere, se pare că vrea să ajungă cu şi mai multă întârziere la destinaţie....
Ajuns la sală, îmi fac abonament şi primesc cardul de intrare. Mi se oferă prosop iar eu cumpăr şi o apă.
Intru fericit în vestiar. La bărbaţi. Acolo erau unii slăbănogi, alţii grăsani... dar îmi fac şi eu loc printre ei.
După ce obosesc echipându-mă, o pornesc spre sala de forţă. O blondă ridica nişte greutăţi... probabil avea o viaţă uşoară! Un tip se încorda şi ridica super-greutăţi, icnind şi speriind nişte tineri din jur. Blonda nu-i arunca nici măcar o privire, fiind ocupată cu aparatele ei.
Încep şi eu să trag de fiare... iar după cinci încercări, simt oboseala. Mă duc la greutăţi dar constat că sunt mai grele, chiar şi decât blonda. Ca să nu mă fac de râs, o pornesc spre sala cardio, unde ocup o bandă şi merg... încet, să nu fac zgomot. Să nu cad cumva şi să-mi zboare dinţii! Ceva calorii dispar...cam puţine.
Transpirat, o pornesc spre vestiar şi saună. Aştept să iasă tipul dezbrăcat, ce se admira prin geam, intrând apoi în locul acestuia. Căldură mare... Aşa i se pare şi altui bărbat care intră după mine, lăsând uşa deschisă:
- Ce cald este!
 După două minute, măsurate pe clepsidră, tipul, îese:
- Ce frig este!
Avea dreptate... Mă decid să revin la banda de alergare  , cu mai multă vlagă. Reusesc chiar să alerg.... Poate scap de un kilogram şi 600 de grame...Hm!
Se pare că banda de alergat ne poate menţine în formă. Suntem doar doi: banda şi cu mine. Noi colaborăm, alergăm şi privim la televizor, ascultând muzică.... Banda îmi oferă detaliile sănătăţii mele: puls (verde-mov-roşu), timpul de alergare, viteza, distanţa şi mai ales caloriile ce fug împreună cu mine, dar mă părăsesc!
Chiar şi blonda a renunţat la greutăţi pentru o tură de alergat! Deci, să alergăm împreună, pentru a ne menţine în formă!

sâmbătă, 23 iulie 2016

La doctorul de BMW


Am revenit din vacanţă. Am avut o mulţime de peripeţii, mai ales că l-am luat şi pe Ghiţă cu noi. Au venit şi soţiile noastre … Deci a fost o călătorie de familie.
Ghiţă este omul care pune mereu răul în faţă! Din acest motiv, l-am amplasat pe bancheta din spate.
Cum am şi plecat în călătorie, femeile îşi făceau cruce, iar Ghiţă spunea:
- Oare ce ni se va întâmpla!
Eu fiind calm şi nerăbdător, am pornit în viteză, cu noua maşina. Atât de repede mergeam, că poate uită Ghiţă să mai caute răul! Important este că am prins tot ce puteam, vreme bună, ploaie şi vreo două radare. Dar nu era problemă, amenzile veneau acasă şi banii de concediu erau încă în buzunar.
Am pornit în turneul stabilit, prin ţară. De câte vedeam un peisaj mirific, doamnele făceau poze, iar Ghiţă spunea:
- A… am văzut altele şi mai frumoase!
După turul Moldovei, am revenit în Transilvania cu gândul să trecem pe la rudele din Bucureşti. Am fost pe Transfăgărăşan şi rămânând fără semnal, Ghiţă suspina:
- Să vezi că acum, ni se întâmplă ceva rău!
A avut dreptate. Rămăsesem fără bere! Dar am revenit pe traseul ideal, cu semnal în reţea şi magazine pe drum. Ghiţă se tot agita. Uneori, în timpul mersului, mă trezeam cu capul său, lângă mine, parcă vrând să ajungă primul la destinaţie, chiar sărind pe geam. La o frână mai scurtă, mi-am dat seama că era băiat bun. Poate vroia să schimbe canalul la radio, ori mergeam prea repede şi-i zguduiam gândurile.
În sfârşit, ne apropiam de finalul călătoriei şi nu se întâmplase nimic rău. Intram fericiţi în capitală, când o piatră ascuţite mi-a provocat o pană. De voie, de nevoie m-am apucat să schimb roata. Ghiţă fuma calm şi dădea din cap:
- Este doar începutul răului!
Oftând, îmi termin treaba şi urcăm în maşină. Am stat ceva timp, oprindu-ne şi la terasă pentru a savura o îngheţată. Când să pornesc maşina… pauză. Dau să aprind luminile, să accelerez… nimic.
- A venit răul! – spune cu o voce rece Ghiţă, aproape îngheţând sângele în mine, deşi afară erau 33 de grade. Cu plus, fără consum de tărie!
Mă dau jos din maşină şi privesc în zare, asteptând o salvare. O idee, nu o ambulanţă!
Trebuie să sun un prieten. Apelez cunoştinţa şi-i cer ajutorul. El mă direcţionează către Bimmer Service . După aceste indicaţii, rămân fără semnal… adică se descarcă telefonul mobil, iar numărul de telefon… dispare!
Ghiţă dă semnificativ din cap:
- Acum e acum!
Oftez şi mă îndrept indecis, către o femeie ce tocmai trecea prin zonă:
- Bună ziua. Mă ajutaţi şi pe mine…
- Depinde…
- Aş vrea să ajung la un service BMW. La…
- Bimmer Service – spune femeia.
- Da…da… - mă bucur recunoscând recomandarea cunoştinţei. Dar unde este?
- Aveţi un număr de telefon?
- Da. Şi soţul meu duce maşina acolo, pentru revizie.
Femeia îmi oferă datele necesare şi mă îndrept spre maşină, solicitând un telefon pentru a suna la service. Ghiţă îmi întinde telefonul:
- Chiar crezi că îţi vor răspunde_
- Da…
Spre dezamăgirea lui Ghiţă, la celălalt capăt al firului, o persoană bine intenţionată îmi răspunde solicitărilor, urmând să trimită o echipă de teren.
În câteva minute sunt asaltat de specialiştii de la service. Bateria mi se descărcase, lăsând luminile aprinse. De asemenea, mai aveam lipsă la lichidul de frână.
În două ore, maşina era gata. Ghiţă se uită mirat spunând:
- Sigur lipseşte ceva…
Spre deziluzia lui, totul a fost perfect. Ne-am întors cu bine din concediul de vară. L-am lăsat liniştiţi, pe Ghiţă, la casa lui. Acesta coborând supărat, spune:
- Ceva nu a mers…sau a mers bine… Ceva rău tot trebuia să se întâmple….
- Ţi-ai pătat cămaşa favorită – spune soţia lui Ghiţă. Nu este destul?
- Mda…
Sună telefonul. Ghiţă răspunde tacticos:
- Alo… Bună surioară…Ce faci…Eşti în Bucureşti? Ai problemă…BMW? A… du-te pe strada Brebenei, la Bimmer Service şi te rezolvă… nu este nimic rău acolo….

vineri, 22 iulie 2016

Cafeaua....

Ion intră în cabinetul unui doctor și se plânge:
– Domnule doctor, nu mai știu ce să fac. Am o mare nedumerire.
– Eu sunt aici ca să te ajut, spune-mi ce s-a întâmplat.
– Eu plec foarte mult timp de acasă pentru că am multă treabă. Când mă întorc, o găsesc pe Maria în pat cu un negru…
Doctorul îl întrerupe:
– Eu sunt doctor, nu…
Ion nervos:
– Lasă-mă să termin. Când îi văd așa, scot pistolul ca să îl împușc dar Maria îmi spune:
”Nu te enerva, faci o prostie dacă îl omori tu te duci la pușcărie iar eu eu nu mai am cu cine să te înșel! Hai mai bine să bem o cafea și discutăm problema.”
– Bine domnule, și ce vrei de la mine? întreabă doctorul impacientat.
– Imediat! Faza asta se întâmplă pe fiecare săptămână, iar eu vroiam să te întreb…este sănătos să beau atâta cafea?

joi, 21 iulie 2016

Beţivul gânditor

În autobuz urcă un bețiv și se așează lângă un preot. După ce merge o stație, bețivul scoate din sacoșă o sticlă de băutură și un ziar. Bea și ultima picătură din sticlă și începe să citească ziarul. În tot acest timp, preotul îl privea cu dezamăgire și dispreț.
La un moment dat, bețivul îl întreabă pe preot:
– Scuzați-mă că vă deranjez, eram curios, aveți idee de la ce se face spondiloza?
Preotul îi răspunde pe un ton sarcastic:
– Sigur că știu. Faci spondiloză atunci când ai o viață dezordonată, consumi foarte mult alcool, țigări și îți petreci nopțile în compania femeilor de moravuri ușoare.
– Aha… spune bețivul și întoarce ziarul.
Preotul simte că l-a luat cam tare pe bețiv și încearcă să fie mai blând cu el:
– Îmi cer scuze, dar de când suferi de spondiloză?
Bețivul foarte uimit:
– Eu nu am așa ceva! Am citit în ziar că Papa are spondiloză și eram curios care este cauza.

miercuri, 20 iulie 2016

Bătrânul şi tânăra

Într-un autobuz, un bătrânel privea foarte atent o tânără atrăgătoare. Autobuzul se aglomerează foarte mult și bătrânelul îi spune fetei:
– Uite, dacă vrei poți să stai la mine în poală ca sa nu mai stai chinuită.
Tânăra se așează cu tupeu. Merg ei două stații și bătrânul începe să se zvârcolească și să devină agitat. Tânăra îl întreabă:
– Sunt grea?
– Nu draga mea, doar că nu sunt așa de bătrân precum credeam.