Vinul împăcării

- Ce faci doamnă! Iar vii la mine! Nu mă laşi deloc în pace! – se aude din vecini, vocea unei femei.

Locuiesc într-un bloc unde sunt mulți pensionari. Două vecine de palier deși au petrecut toată viața împreună, fiind în general nedespărțite, acum suferă de singurătate și de supărări. Amândouă au rămas văduve. Toate necazurile din trecut, refulează în prezent și au diverse discuții contradictorii.

Una dintre ele mereu o vizitează pe cealaltă, dar uneori, aceasta nu are chef de vizită și o alungă…

Omul când este singur meditează dar nu are cu cine să se sfătuiască, iar uneori devine pisălog.

Gândindu-mă la ei, treburile casei le fac mult mai anevoios, pentru a nu obosi la bătrâneţe. Fac curat şi apoi stau şi gândesc. Soţia mea apare lângă mine cu polonicul pe care-l învârte ameninţător:

- Încă nu ai terminat?

- Am timp toată viaţa!

Gata cu liniştea mea! S-a supărat iar peruşii fac şi ei gălăgie, la unison cu ea! Oftez. Îi va trece.

Vine seara iar supărarea persistă. A doua zi…la fel! Trebuie să o împac! Dar cum? Este prea frig să ies la cumpărături de flori… Am încercat, dar am ajuns doar până în beci, unde le aud din nou, pe cele două vecine. Oftez! Ar trebui un medicament de calmare… moment în care ochii văd, inima cere şi sufletul se eliberează. Iau ceva… şi urc spre locuinţă. Mă opresc în faţa celor două vecini şi le invit la noi. Continui drumul şi spre disperarea mea, ele mă însoţesc. Intru în sufragerie şi apare soţia mea. Când le vede pe vecinele de care abia scăpase, pupilele i se măresc….

Atunci eu aduc patru pahare şi desfac vinul pe care-l acaparasem din pivniţă. Torn în pahare şi le servesc pe doamne. Până să-mi umplu paharul, celelalte pahare s-au golit. Mă uit mirat şi mai completez, până conţinutul sticlei de Merlot, din gama Oenoteca  se goleşte şi pun sticla pe un suport.

Relația celor două vecine devine una benefică lor și liniștită nouă celorlalți locatari, vinul vechi, de vârstă apropiată lor, le-a readus amintirea vremurilor bune.

Au fost fericite și ne-au chemat și pe noi să le vizităm şi să mai savurăm licori delicioase, pe care să le aduc tot eu….

Acum nu se mai aude nimic pe scară… doar vâjîitul vântului printre geamurile neînchise…. iar soţia mea nu mai este supărată pe mine!

Ce să mai povestim de vin, dacă şi peruşilor mei, le place?